1,506 matches
-
sau animal asupra sulului iudaic sau roman erau considerabile: economia de materie primă (se scria pe ambele fețe). S-a calculat că Numerii și Deuteronomul necesitau 28 de metri de sul de papirus, dar încăpeau pe numai 216 pagini de codex. Sub forma acestei prime cărți rudimentare a fost redactată Biblia cu 1500 de pagini. Avantajele fixării fără inconvenientele fixității. Creștinismul este un iudaism extravertit și suplu, mobilizator prin dinamism. Părinții bisericii au avut șansa intelectuală de a se suprapune unui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
păgîne, neoplatoniciene, stoice, neopitagoreice etc. Discipolii lui Hristos revendică același Dumnezeu, aceiași profeți, aceeași istorie ca și poporul evreu. Dar ecuația care a produs diviziunea sectei (în cele două sensuri, ca traseu și reacție) este Întrupare + Difuzare. Creștinism = sfîntul Ioan + codex. Codexul vulgarizează cuvîntul lui Dumnezeu, dar este în același timp înnobilat de către acesta. Biblia-codex reunește în diptic cele două cărți ale Tablelor Legii, iar Noul Testament va putea chiar, mai tîrziu, să beneficieze de simbolistica Vechiului Testament. Biblia-codex dă credincioșilor posibilitatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
neoplatoniciene, stoice, neopitagoreice etc. Discipolii lui Hristos revendică același Dumnezeu, aceiași profeți, aceeași istorie ca și poporul evreu. Dar ecuația care a produs diviziunea sectei (în cele două sensuri, ca traseu și reacție) este Întrupare + Difuzare. Creștinism = sfîntul Ioan + codex. Codexul vulgarizează cuvîntul lui Dumnezeu, dar este în același timp înnobilat de către acesta. Biblia-codex reunește în diptic cele două cărți ale Tablelor Legii, iar Noul Testament va putea chiar, mai tîrziu, să beneficieze de simbolistica Vechiului Testament. Biblia-codex dă credincioșilor posibilitatea de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dă credincioșilor posibilitatea de a purta Evanghelia cu ei (așa cum chinezul maoist își poartă micul talisman), de a ajunge la Dumnezeu prin intermediul unui suport (evreii nu au voie să atingă Tora cu mîinile și ignoră revoluția profană și profanatoare a codexului). Promotorii Noului Testament au abandonat sulul în favoarea formei populare a scrisului, și primele scrieri creștine din jurul Alexandriei și de-a lungul Mediteranei sînt redactate nu în greaca clasică sau literară, ci în greaca populară, argotică. Într-un cuvînt, creștinismul a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o mie de ani mai tîrziu. Un impact de influență populară. Lovitura cărții de buzunar. Yvonne Johannot sugerează că formatul Cărții colțuroase și Sulul concav se opun asemenea masculinului, rigid și inflexibil, femininului suplu și maleabil. Să adăugăm că acest codex a dobîndit și argumentul fizic al autorității, care a făcut ca lectura textelor sfinte să nu rămînă, așa cum dorea Ioan Gură de Aur, apanajul călugărilor. Pînă la Întrupat, religiile de mistere, cosmopolite și numeroase, nu se adresau decît inițiaților. El
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
textele sacre. Hristos mîntuiește în calitate de Verb întrupat. Unde sînt așezate urmele istoriei trăite ale acestui trup? În Evanghelie, cea care ne descoperă cărările mîntuirii. Ce este Cartea, dacă nu transformarea spiritului în materie? Cuvîntul face semn. Sacralitatea lui Hristos sacralizează codexul evanghelic prin contagiune, prin recentrare hierofanică. Scriitura devine astfel centrul lumii, iar codexul, simbolul central al iconografiei paleocreștine. De neconceput acest cult al Sfintei Scripturi în contextul platonician în care scriitura, cuvînt decăzut, pierdere a sufletului și tehnică a uitării
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ale acestui trup? În Evanghelie, cea care ne descoperă cărările mîntuirii. Ce este Cartea, dacă nu transformarea spiritului în materie? Cuvîntul face semn. Sacralitatea lui Hristos sacralizează codexul evanghelic prin contagiune, prin recentrare hierofanică. Scriitura devine astfel centrul lumii, iar codexul, simbolul central al iconografiei paleocreștine. De neconceput acest cult al Sfintei Scripturi în contextul platonician în care scriitura, cuvînt decăzut, pierdere a sufletului și tehnică a uitării, nu are legitimitate. A treia interfață (concomitentă cu prima, cele două fiind de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ea a fost acompaniată de îndrăznețe operațiuni mediologice, a căror crudă sagacitate ne-a fost înfățișată de dl. Grunsinski. Este imposibil să evanghelizezi fară să extirpi instrumentele memoriei indiene. De aici și interdicția queipus în Peru (sforicelele cu mesaje), controlul codexurilor pictografice în Mexic și deseori distrugerea lor. Fiindcă istoria mîntuirii creștine nu este compatibilă cu un spațiu fără sus și jos, fără început și sfîrșit al simbolizării aztece, spațiu iconic, polisemic, în acord cu o concepție ciclică asupra timpului. Ea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
secolul al XIX-lea occidental, s-a refugiat în mijlocul secolului XX în lupta contra "Occidentului imperialist". Primul act al unei "Revoluții anticoloniale și antifeudale" venite la putere între 1950-1980 era să lanseze o companie de alfabetizare masivă.53 Și din codexul roșu al Chinei maoiste a fost făcut un talisman. După război, grafosfera a fost imobilizată în est, în acest mare depozit de forme revolute, întocmai ca un muzeu al Literei, un arhivar imens al surselor vii de odinioară. Studios și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
profesiile ce țineau de Carte erau bănuite de erezie. Principele artelor și al literelor, protectorul lui da Vinci și cel care a întemeiat Collège de France, care impune limba franceză în justiție și în actele notariale (1539), tipărește cel dintîi codex legislativ, cuprinzînd crearea "depozitului legal" prin hotărîre regală, obligatoriu din 1537; impunerea examinării, înainte de scoaterea la vînzare, de către cenzori recrutați din Universitate, în 1542; prima apariție a unui index național (1545); interzicerea tipăririi sau vînzării oricărei lucrări privitoare la Sfînta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ci îl provoacă să apară. Înainte de cădere nu există nimic. Iar Căderea înseamnă Ființa. Tertulian spunea că erezia vine obligatoriu după dogmă, însă știm că a fost invers. Cenzura a existat încă de la primele culegeri publice de semne, papirusurile și codexurile. Cezar și Tiberius au pus să se ardă anumite exemplare. Care? Scrierile lui Epicur, deoarece criticau religia, iar traducerea lor în latină le punea la dispoziția oricui. Augustus a epurat bibliotecile publice (de autorii pseudo-sibilini). Dispariția bibliotecilor în secolul al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fost redată, de către istoricii tipăriturilor (cum este Yvonne Johannot), metaforelor ei originare.85 Așa cum catedrala este o Biblie de piatră, o Biblie precum cea de la Alcalá, din secolul al XV-lea, este o catedrală-papirus sau o catedrală de hîrtie (iar codexul unei catedrale de buzunar, o parohie). Comparațiile lui Hugo, confirmate de cercetarea erudită, pot fi înțelese la propriu. Și totuși, ni se spune uneori că s-a înșelat fundamental. De ce? Pentru că arhitectura și religia revin în forță în lumea contemporană
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a Drepturilor Omului!" (Permiteți o întrebare: ce prevederi din cele două documente internaționale au fost respectate pe vremea lui Ceaușescu?). Stimați domni, îmi vine să plâng de emoție și totodată să-mi pun cenușă în cap. De ce ați omis din "Codexurile" sacrosante, încălcate de Alin Săvescu, Tablele lui Moise cu cele 10 porunci, versetele lui Mahomed din Coran, Pravila lui Vasile Lupu, Codul lui Napoleon...? Vreau să vă întreb respectuos, dacă eu am încălcat, cum mă acuzați eronat, dreptul la viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
El oferă plastic și inventiv multe dintre elementele privind formația intelectuală, preocupările, concepțiile, gustul rafinat și preferințele proprietarului. Istoria bibliofiliei este tot atât de veche ca și cartea. În antichitate, amatorii de texte rare (bibliofilii) colecționau manuscrise autografe, iar în evul mediu codexuri miniate. Ne gândim aici la Petrarca, Jean Grolier (primul bibliofil în accepția modernă a termenului), episcopul Richard du Bury (cancelar al Angliei), Richelieu, Mazarin, Colbert, Frederic cel Mare, de la noi Despot Vodă, D. Cantemir, C. Brâncoveanu, Mavrocordații, cronicarii și umaniștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de la Homer și genialul Will/ La cartea vieții de cultură omul în răsfăț subtil/ Devorantă pasiune, colecții, ediții princeps, în marea artă/ A luxului de rarități, biblioteca lumii se arată/ Bibliofilia, magică ispită precum florile iubirii/ În vademecum, manuscrise și codexuri ale nemuririi". Între timp au ajuns și românii noștri din Voivodina. Moment fast, pentru că înainte de toate s-a pus la cale înființarea unei biblioteci la Novi Sad, ceea ce s-a și întâmplat cu un an mai târziu. La Chișinău deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în magie nu există minuni. La ce sunt bune aceste analogii, încă neclare? Poate tocmai la explicarea unor legături de comunicare, de schimb de "informații" despre care s-a scris atât de puțin. Textul acesta, devenit celebru precum Papirusul Prisse, Codex Ambrosianus, Retorica lui Heremium sau Manuscrisul de la Qumran sau incunabulele sub semnăturile faimoșilor Piccolomini, Pollux sau Pacioli, n-a încăput, din nefericire, pe mâna savanților din domeniu, încât descifrarea lui a rămas intangibilă. Similitudini se pot face multe, interpretări așijderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
14; Lc. 22,3; Ioan 6,71; 'IoÚdaj S...mwnoj 'Iskariètou, Iuda, fiul lui Simon Iscariotul, citat numai În Ioan 6,71 și 13,2,26. La aceste forme se adaugă și unele variante manuscrise: Skarièq și Skarièthj. De asemenea, Codex Sinaiticus are, la Ioan 6,71, lecțiunea specială: apo Karioutou, „din Kariot”. Trebuie insistat asupra faptului că prima parte a numelui, „Iuda”, nu are, la epoca respectivă, nici urmă de conotație peiorativă. Dimpotrivă! Împreună cu „Isus”, „Iuda” era cel mai frecvent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Karioth. Iscariot ar putea fi așadar transcrierea ebraicului Isch Qeriyyot: „omul din Qeriyyot” sau „Karioth”. O construcție similară se Întâlnește În 2Sam. 10,6.8, Isch tob, care Înseamă „oamenii originari din Tob”. Etimologia respectivă concordă și cu varianta din Codex Sinaiticus, apo Kariotou. Nu există nici un contraargument care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje omonime. Dacă așa stau lucrurile, atunci dobândim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
printr-o campanie publicitară ieșită din comun, una din „bombele” mileniului abia Început: o apocrifă cunoscută sub numele de Evanghelia lui Iuda (și nu Evanghelia după Iuda, cum greșit i se spune uneori). E vorba de un text aparținând unui codex datat secolul al IV-lea d.Hr., descoperit, În 1978 sau 1979, În regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu. Codexul respectiv conținea patru texte, Între care două inedite (Evanghelia noastră și o Carte a lui Allogenes, despre care Însă nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Evanghelia lui Iuda (și nu Evanghelia după Iuda, cum greșit i se spune uneori). E vorba de un text aparținând unui codex datat secolul al IV-lea d.Hr., descoperit, În 1978 sau 1979, În regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu. Codexul respectiv conținea patru texte, Între care două inedite (Evanghelia noastră și o Carte a lui Allogenes, despre care Însă nu se vorbește aproape deloc). Nu voi intra În amănuntele acestui story științifico-negustoresc, În parte reconstituit de Kasser În volumul publicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
câteva remarci. Setea de bani și lipsa de scrupule ale unor negustori incalificabili, combinate cu egoismul carieristic al unor savanți, care n-au suportat ideea că alți confrați ar putea ajunge Înaintea lor cu ochii pe manuscris au fost fatale Codexului Tchacos (numit astfel după numele actualei proprietare, Frieda Nussberger Tchacos). În 1979, chiar și În 1981, declară câțiva martori oculari de Încredere, codexul respectiv se afla Într-o stare foarte bună de conservare, toate paginile fiind perfect lizibile. În 2001
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
suportat ideea că alți confrați ar putea ajunge Înaintea lor cu ochii pe manuscris au fost fatale Codexului Tchacos (numit astfel după numele actualei proprietare, Frieda Nussberger Tchacos). În 1979, chiar și În 1981, declară câțiva martori oculari de Încredere, codexul respectiv se afla Într-o stare foarte bună de conservare, toate paginile fiind perfect lizibile. În 2001, când a ajuns la Fundația Maecenas din Basel, el se prezenta sub forma unei grămezi de petice, multe dintre ele de dimensiunea câtorva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
fiind perfect lizibile. În 2001, când a ajuns la Fundația Maecenas din Basel, el se prezenta sub forma unei grămezi de petice, multe dintre ele de dimensiunea câtorva milimetri. Negustorul egiptean Hannah, de tristă reputație, care a pus mâna pe codex imediat după descoperirea lui, a cerut o sumă astronomică: trei milioane de dolari. Cum nici o universitate n-a fost capabilă să-i ofere această sumă, el a Închis pur și simplu „marfa” Într-un seif din New York, mai bine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
-i ofere această sumă, el a Închis pur și simplu „marfa” Într-un seif din New York, mai bine de zece ani de zile. Schimbările de temperatură și umiditatea, Într-un cuvânt, condițiile total improprii de conservare, au accelerat deteriorarea prețiosului codex. Mai mult, acesta a ajuns pe mâinile unui anticar american, Ferrini, care l-a depus Într-un congelator o vreme, nu Înainte de a-i sustrage numeroase fragmente și de a-l fotografia cvasiintegral. Pe scurt, dacă mansucrisul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
fost achiziționat imediat după descoperire și dacă ar fi ajuns pe mâinile și sub ochii unor oameni pricepuți, polemica de acum, legată de conținutul Evangheliei lui Iuda, probabil n-ar mai exista. Evanghelia lui Iuda constituie „piesa de atracție” a Codexului Tchacos și asupra ei mă voi opri În continuare. În aprilie 2006, spuneam, se lansa, la Washington, prima traducere a acestei apocrife, realizată de o echipă internațională, constituită din profesorii Kasser, Meyer și Wurst, coptologi (pentru că textul e scris În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]