1,217 matches
-
ca fiind o mică insulă în lacul mlăștinos Texcoco. Atunci, s-ar fi oprit din peregrinare și ar fi fondat noua lor capitală, Tenochtitlan. La o privire mai atentă, atât a codicelor cât și a picturilor aztece originale, precum și a codicelor ulterioare epocii corteziene indică inexistența vreunui șarpe în legendele originale. Astfel, în timp ce codexul Féjérvary-Meyer descrie un vulture atacând un șarpe, alte codexuri ilustrate, precum Codex Mendoza, indică doar un vulture, în timp ce în textul din Ramírez Codex, zeul Huitzilopochtli indică aztecilor
Stema Mexicului () [Corola-website/Science/310687_a_312016]
-
culturii bizantine. În limba slavă veche s-au scris evangheliare (Evanghelia din "Ostromir", 1056-1057), liturghii, predici, "Viețile sfinților", și s-a tradus epopeea populară ""Alexandria"". În secolul al XI-lea apare colecția de predici ale mitropolitului Ilarion (1037-1050) și primul codice de legi (1019-1054). În această perioadă începe să circule ""Cântec despre oastea lui Igor"", o admirabilă epopee eroică anonimă despre lupta cneazului Igor Sviatoslavici împotriva nomazilor polovțieni. Recent s-a demonstrat că acest cântec este un fals făcut în secolul
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Rareș, ale cărui calități sunt exagerate. Cronica se termină cu anul 1541, odată cu revenirea pe tron pentru a doua oară a lui Petru Rareș. Istoricul Ioan Bogdan (1864-1919) a descoperit și o altă versiune a "Cronicii lui Macarie" într-un codice miscelaneu din secolul al XVII-lea din Biblioteca Imperială din Petersburg, versiune care este intercalată în "Cronica lui Azarie". Cea de-a doua variantă cuprinde a doua domnie a lui Petru Rareș și se termină în anul 1551. Printre evenimentele
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
apărut în Muntenia în 1508, iar prima carte în limba română, un catehism, a fost tipărită în 1544 la Sibiu. Unii autori susțin că pe locul unde ar fi funcționat prima școală românească din Maramureș, la Ieud, a fost descoperit „Codicele de la Ieud”, în care sunt cuprinse și trei manuscrise scrise cu litere chirilice dar în limba română, fixată în timp de unii cercetători la 1391 după o dată aflată pe prima pagina a documentului. Exemplarul original se află astăzi la Biblioteca
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
ani, în această biserică din piatră și-a avut sediul Episcopia Română a Maramureșului. Mănăstirea purta pe vremea voievozilor Dragoșești hramul Sfântul Arhanghel Mihail. La Săpânța-Peri au fost traduse și copiate în română pentru prima dată „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda duminicii”, „Codicele Voroțean” și „Faptele Apostolilor”. Pecetea timpului a dus la distrugerea mănăstirii în anul 1783. Mănăstirea Săpânța Peri a fost înființată în anul 1997, în hotarul satului Săpânța, din dorința de a reînnoda tradiția istorică a vechii Mănăstiri Sfântul Arhanghel Mihail
Mănăstirea Săpânța-Peri () [Corola-website/Science/306358_a_307687]
-
Nel 2005 fu condannato a șei meși di reclusione per suoi articoli șui fatti avvenuti tra îl 1890 e îl 1917 (Genocidio armeno). I tribunali avevano ritenuto i suoi articoli come insulto all'identità turcă secondo l'articolo 301 del codice penale turco. Questa condanna fu fortemente criticată dall'Unione europea. Venne a più riprese minacciato di morte per le sue prese di posizione șu quanto subito dagli armeni negli ultimi anni dell'Impero Ottomano. Hrant Dink ha sempre sostenuto îl
Hrant Dink () [Corola-website/Science/305803_a_307132]
-
turcească. Aceste influențe au acționat atât asupra muzicii folclorice, cât și a muzicii erudite (muzică religioasă - gregoriană în apus și bizantină în răsărit - și muzică cultă laică). Începutul muzicii culte în România poate fi marcat de lucrarea "Codex Caioni" (lat. „codicele lui Caioni”, cunoscută și prin grafia maghiară a numelui, Codex Kájoni) este o culegere de piese muzicale la care au contribuit doi învățați transilvani ai secolului al XVII-lea. Cel mai cunoscut este călugărul franciscan umanist de origine română, constructor
Muzica românească () [Corola-website/Science/314796_a_316125]
-
, sau Zbornicul de la Ieud este denumirea sub care este cunoscut un important manuscris ("Codice"), găsit în anul 1921 de preotul Arthur Arthemiu Anderco (1882-1932, delegat la Marea Adunare națională de la Alba-Iulia) în podul bisericii din deal de la Ieud, care are înscris pe prima pagină anul 6900, dată pe care unii cercetători au interpretat-o
Codicele de la Ieud () [Corola-website/Science/314807_a_316136]
-
în anii 1560-1580, informație preluată și de „Istoria Literaturii Române” editată de către Academia Română. Alexandru Rosetti și Petre P. Panaitescu, prudenți și preciși, l-au atribuit, corect, secolului XVII. Apoi, Mirela Teodorescu și Ion Gheție au scos prima carte dedicată acestui Codice, intitulată „Manuscrisul de la Ieud” (Editura Academiei RSR, București, 1977). Ei au datat hârtia pe care a fost copiat manuscrisul, ca fiind produsă în anii 1621-1626, la moara poloneză de la Mniszek. Alții, precum Aurel Socolan, au extins datarea hârtiei în intervalul
Codicele de la Ieud () [Corola-website/Science/314807_a_316136]
-
vedea dacă nu cumva a făcut-o chiar cel care a scris-o. Or, în Legenda Duminicii apar două date: 6900 (1391-1392) și 6000 (491-492), scrise cu litere chirilice pentru cifre.” În cazul că s-ar confirma că data redactării codicelui este 1391, Scrisoarea lui Neacșu, din 1521, nu ar mai fi cel mai vechi text în limba română, cunoscut până în prezent.
Codicele de la Ieud () [Corola-website/Science/314807_a_316136]
-
reprimarea răscoalei lui Shimon Bar Kohva în 135 d.H. centrul spiritual al evreilor palestineni s-a mutat în Galileea, la Shfaram, apoi la Beit Shearim și Tzipori. Legea sau Tora orală a început a fi pusă în scris sub forma codicelui juridic Mishná compilat în secolul al III-lea de învățați numiți Tannaim, între care cel mai însemnat a fost Rabbi Yehuda Hanassí. Ulterior academii rabinice sau talmudice ale unor învățați numiți Amoraim au existat la Lod, la Cesareea și la
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
la Institutul de Istorie și Studii Politice din București. A ținut cursuri la mai multe facultăți și a colaborat la numeroase publicații. Augustin Deac a publicat peste 40 de lucrări științifice de referință. A adus în România textul microfilmat al codicelui din Rohoncz.
Augustin Deac () [Corola-website/Science/318952_a_320281]
-
scrieri religioase apar din Biserica Ortodoxă, aduse în țară de către slavi. De aceea, cele mai devreme efectuate traduceri ale cărților în limba română au fost textele religioase ale Bisericii Slavone ale secolului 15. Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Psaltirea Hurmuzaki și Codicele Voronețean sunt texte rotacizante, a căror traducere a fost alcătuită în partea sud-vestică a țării, iar copiile au fost efectuate în Moldova. Prima carte imprimată în România a fost o carte religioasă în slavonă, în 1508, "Liturghierul" lui Macarie, iar
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
taxe, i-a stimulat să conserve și să promoveze cu mândrie valorile proprii în construcție, îmbracăminte, artă și limbă. Sub oblăduirea acestor nobili locali s-au facut printre cele dintâi traduceri ale textelor religioase în limba română, în graiul maramureșan: Codicele voronețean, Psaltirea șcheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi. Datinile străvechi s-au păstrat curate și neașteptat de vii în Maramureș. Cântecele, dansurile, portul țărănesc, mâncărurile precum și meșteșugul olăritului și al lucrului cu lemnul la contrucția caselor, bisericilor, porților, troițelor sau obiectelor
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
după cum se arată chiar într-un verset coranic: Pentru musulmani, Coranul nu este doar cartea sacră revelată de către divinitate, definită ca o sumă de concepte în care se crede, o sinteză de precepte etice, o conduită de viață spirituală, un codice civil ce răspunde problemelor vieții cotidiene, ci și „o inimitabilă simfonie ale cărei sunete îi mișcă pe oameni până la lacrimi sau îi duce pe culmile extazului”, cum spunea Marmaduke Pickthall, în prefața traducerii sale a Coranului în engleză. Conform tradiției
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
de sași, înzestrați cu o serie de drepturi și libertăți care le-au conferit un statut social și economic privilegiat, proces care s-a petrecut după mijlocul secolului al XII-lea. Prima mențiune a localității datează din anul 1241 când codicele mănăstirii Echternach menționează între așezările distruse de către mongoli și „oppidum Nosa” numele dat de către coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița. Ulterior s-a generalizat numele preluat de la localnici, Bistrița (Bistritz, Bezterce, Bystriche). Invazia mongola din 1241 - 1242 a distrus
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
slavonesc", supranumit "chiliric", pe care l-au folosit și românii până în secolul al XIX-lea. Unii învățați consideră că de fapt Chiril și Metodiu au creat alt sistem, alfabetul glagolitic (urmele lui se găsesc și în "Psaltirea Scheiană" și în "Codicele Voronețean"), și că abia continuatorii misionariatului lor au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. Slava veche ("slavona" sau "paleoslava") a devenit limba de redactare a textelor bisericești (traducere a scrierilor religioase grecești) și s-
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
a suferit daune grave în timpul bombardării orașului Dresda în al Doilea Război Mondial. Codex Dresda a fost puternic deteriorat de apă dar a fost restaurat meticulos. Codex Dresda este considerat cel mai cuprinzător dintre cele trei manuscrise autentice Maya. Numele codicelor indică unde sunt adăpostite.
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
ritului calvin, în timp ce înmormântarea, maslul, liturghia urmează rânduiala tradițională, ortodoxă. Caracteristic calvine mai sunt cânturile, litaniile traduse din limba maghiară într-o topică nefirească limbii române, aspecte sesizate de Atanasie Popa. Prin copierea unor texte ce făceau parte din vechiul codice ("Păucenia") de pe vremea lui Alexandru-Vodă al Moldovei, text care nu se mai păstrează de multă vreme, Popa Ursu din Cotiglet are marele merit de a fi păstrat conținutul uneia dintre cele mai vechi și mai importante cărți de învățătură a
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
a provocat dispute între istorici în jurul supoziției că acest capitol ar fi fost intercalat ulterior, total, sau parțial în originalul grec aflat în custodia Bisericii creștine. Cercetări ale lui Shlomo Pines, de la Universitatea Ebraică din Ierusalim (1971), bazate pe un codice arab din secolul al X-lea (atribuit istoricului arab Agapius din Manbij) conclud că versiunea Testimoniului se apropie mult de stilul lui Josephus, deși nu exclud posibilitatea unor intervenții creștine ulterioare. Louis H. Feldman a numărat 87 de articole pe
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
considerabile în ce privește identitatea Marilor Duci ai Lituaniei în perioada dintre moartea lui Traidenis în 1282 și asumarea puterii de către Vytenis în 1295. Aceasta se datorează parțial faptului că cele două surse principale ale istoriei lituaniene a secolului al XIII-lea, Codicele Hypatian și Cronica livoniană Rhymed, se sfârșesc la începutul anilor 1290. În 1285, o cronică îl menționează pe Daumantas ca Mare Duce. El l-a atacat pe episcopul Tverului și a fost grav rănit sau chiar ucis în luptă. Cu
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
prezent situată în Vatican. Este una dintre cele mai vechi biblioteci din lume și conține una dintre cele mai importante colecții de texte istorice. Fondată oficial în 1475, deși, în realitate este mult mai veche, ea are 75.000 de codice din întreaga istorie. Din iulie 2007, bibliotecă a fost temporar închisă pentru renovare și redeschisă în septembrie 2010. Bibliotecă este, în mod continuu, alimentată în calitate de bibliotecă universală, dar rămâne celebra prin colecțiile sale de manuscrise din toate epocile. Scopul său
Biblioteca Apostolică Vaticană () [Corola-website/Science/323191_a_324520]
-
n. 1794 - d. 1862) a fost un om politic moldovean. Ministru. Mare Logofăt. Mare Hatman (1831). Mare Vornic. Membru al Partidei naționale, în opoziție față de domnitorul Alexandru Ghica. Membru în Divanul Domnesc (1829). Membru al Comisiei mixte însărcinată cu redactarea codicelor de legi pentru ambele Principate (1829-1830). Colaborator al colonelului Ion Câmpineanu, comandant al oștirii Țări Românești (1831). Secretar al Statului (1843). Șef al Departamentului din Lăuntru (1856). Președinte al înaltului Divan (1859). Ministru în Căimăcămia Țării (1848 și 1858). Candidat
Emanoil Băleanu () [Corola-website/Science/323315_a_324644]
-
în 1441 acesta l-a numit ca secretar al său. După 5 ani, Papa Nicolae al V-lea l-a reconfirmat ca secretar papal. La moartea sa, în vara anului 1459, a lăsat în urmă o colecție de peste 500 de codice, în special grecești. Pe lângă pasiunea de colecționar, Giovanni Aurispa este cunoscut și ca poet. A publicat scrisori, epigrame și o elegie. Giovanni Aurispa a realizat traducerea în latină a comentariului lui Hierocles la versurile lui Pitagora (1474), precum și traducerea lucrării
Giovanni Aurispa () [Corola-website/Science/326561_a_327890]
-
sau Codul Civil al lui Cuza sau Codicele Civil din 1864 a fost Codul Civil în vigoare în Principatele Unite Române și ulterior România din 1 decembrie 1865 și până în 1 octombrie 2011. Este singurul cod care a scăpat de modificări substanțiale comuniste, rămânând aproape la fel în
Codul Civil din 1865 () [Corola-website/Science/325044_a_326373]