27,125 matches
-
stat declară război de o zi prăvăliilor unde se vînd brînzoaice și senvișuri. Așa se face, probabil, că, la rîndul său, alegătorul nu se prea sinchisește de problemele de pe agenda politicienilor, deși opoziția fierbe, iar Puterea dă din colț în colț.
Interesul național și interesele zilnice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15777_a_17102]
-
și cu voia noastră - ne aflăm aici. Iar în legătură cu... pictura, țin să-l asigur pe cel ce mă interpelează (candid) că, deși nu-mi surîde rolul de "artist cetățean", oricum definitiv compromis mai ieri, nici pe cel de mormăitor pe la colțuri de atelier nu-l agreez. Cînd, în clipa tragediei americane, un confrate întru penson jubila pe culoar pentru "lecția administrată Americii", am ținut, prompt, să-mi exprim public stupefacția/ dar și explicația acesteia vizavi de obtuzitatea (interesată politic) a unor
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
1953, de Sfîntul Constantin și Elena, în plin proletcultism. Și auzisem că Arghezi vindea cireșe la el acasă. Le vindea chiar în poarta casei lui cu livadă, din Mărțișor, unde e și îngropat. Că tocmai apăruseră cireșele de mai... Dădusem colțul ulicioarei din Văcărești, mă apropiam cu nodul în gît, de emoție... Văzusem de la distanță coșul de nuiele, tîrnul, cu cireșe așezat în pragul porții. În jur, nimeni, nici un cumpărător. Hazardul vrînd probabil să fiu martorul absolut. Mai întîi, îl salutasem
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
Goldenberg, originar, firește, din România. Musa nu izbutește să facă nimic pentru Sara și, plin de datorii, nu se putea (dar voia într-adevăr?) întoarce acasă împreună cu fiica sa, cum plănuise. Pînă la urmă, Adrian eșuează ca "om sandviș", la colțul unei străzi, pentru un cinematograf, iar Musa umblă în niște pantaloni uzați (pe ai lui îi vînduse), cu o gaură în fund. Își găsesc de lucru pentru a vopsi - un stand de tir. Dar au luat arvuna și au șters
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
acestuia, care se produce în cîteva puncte de interferență: critica socială, simpatia pentru pionieratul artistic, simțămîntul de "revoluționar" dorința de-a întemeia o nouă școală literară. Dar nu semnifică oare naturalismul o continuare a uneia din laturile școlii romantice? Demistificarea, "colțul din natură" zugrăvit fără menajamente, predilecția pentru mediile insalubre, pentru, în genere, problemele umane dificile sînt certe ecouri postromantice în prozele lui Macedonski (Pe drum de poștă, Dramă banală, Nicu Dereanu, Între cotețe). "În lirică se pot detecta doar reminiscențe
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
un marș funebru ale cărui note, grele, se lipesc de perdele ca niște muște mari și cleioase." "Mi-e frică. Dama se așează pe pat, schițează un surâs în scopul de a mă seduce... Surâsul forțat face să-i scârțâie colțul buzelor..." "Jos, în micuța curte rahitică, niște cămăși albe se legănau încet pe o funie de rufe, asemănătoare unor ectoplasme flămânde." La puțini scritori de azi, la Mircea Dinescu, de exemplu, talentul literar mai este atât de evident ca la
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
luă, în proprietate, fiecare, parcela lui, apărată, slujită cu un devotament absolut, servindu-i pe micii vânzători de pe trotuare, considerându-le negoțul proprietate protejată, ferm lătrată și vehement. Stau pe Victoriei, peste drum de Hotel Bulevard unde se află în colț Magazinul alimentar. Câinii păzesc intrarea de hoți, mirosindu-i imediat după mers și îmbrăcăminte, primind în schimb câte un os. Sunt doi, aceiași: două javre bine hrănite de "frații lor buni", oamenii, colegi de soartă cu ei și de hinghereală
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
a putut celebra renașterea națională, masacrînd aproape un milion dintre propriii cetățeni (armenii creștin-ortodocși), considerați, ca și celelalte minorități naționale (millet), "ghiauri spurcați". Genocidul armenilor a început în orașul Van, cel mai mare oraș armenesc din Turcia (aflat într-un colț îndepărtat al Asiei Mici, învecinat cu Persia la răsărit și la nord cu Caucazul), cu populația cea mai civilizată și mai harnică din partea de răsărit a Imperiului, veche aici de trei mii de ani. Și, de aici, s-au răspîndit
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
absolut perturbator. Cu felul ăsta de a fi nu poți sfîrși decît stupid. Într-o lume megalomană pentru care contează manifestațiile uriașe, tu continui să rămîi un bijutier medieval care migălește la cele mai incredibile detalii, la cele mai nevăzute colțuri și umbre. Așa arată spectacolele tale. Te încăpățînezi aproape să te opui rețetelor de succes, pe care le cunoști foarte bine, dar nu vrei să le urmezi. Preferi scufundarea în profunzime, decît mersul, mai la îndemînă, pe o suprafață lină
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
Pășind în ea cu grijă, mi-l amintesc pe profesor, în anii războiului, '43-'44, punînd la Universitate note cu aerul unui bancher ce ar semna ordine mari de plată, în timp ce țigarea, strînsă între dinți, un Dunhill, îi fumega în colțul gurii, făcîndu-l des, în timp ce semna, să închidă un ochi cu un rictus aristocratic. Nimic nu mai e cum a fost. Totul aici dă impresia a fi ca altădată, dar semnele reînnoirii acoperă autenticitatea. Doar eu văd,... am prilejul să observ
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
Nicolae Manolescu Sînt tot mai neliniștit, în ultima vreme, de ura pe care o simt mustind în subtextul unor articole, cu sau fără caracter polemic, interviuri sau pur și simplu notițe redacționale, aruncate într-un colț de pagină. Am crezut totdeauna că orice se poate discuta sine ira et studio, pe un ton civilizat, că polemica nu exclude (vorba d-lui Octavian Paler) cordialitatea și că singurul extremism îngăduit în lumea ideilor este (vorba, de data
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
realitate, pentru Kaplan e pur și simplu o emblemă. Indiscutabilă. Prin bestialitatea instinctelor, simplitatea culturală și primitivism social - trăsături pe care Kaplan le atribuie lumii balcanice, dacă înțeleg eu bine - România ar fi chiar o campioană a balcanismului. În acest colț de Lume a treia, europenismul nu e, după Kaplan, nimic altceva decît ambiție deșartă de veleitar. De la ferestrele camerei sale la Hotelul Athénée Palace, Kaplan vede o lume idiotizată de lunga încarcerare comunistă, fără perspective prea grozave și cu un
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
în frîu natura umană dînd atîta bătaie de cap "cu pretențiile ei" - încheiase destul de misterios tînărul invitat. Brummer îi explicase ceva repede la ureche Autorului de față, care reținuse: "Clericus laicus,... adică activistul stalinist". Pe urmă, retrăgîndu-se amîndoi într-un colț, venise vorba de turnători. "Dragul meu, mai spusese Brummer, să știi că toți suntem, de la natură, puțin turnători, chestia e cum și în ce fel..." Îi povestisem pe loc cu această ocazie cum un ofițer de securitate însoțit de un
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
Îmi iau în grabă pantalonii și puloverul gri pe care îl detest, îmi caut o căciulă la întâmplare, îmi aranjez puțin părul, mă încalț și ies. Evident, nu văd nimic plăcut în a parcurge același drum care mă conduce până la colțul străzii. Bocancii mei se simt chiar și mai rău, fiind obligați să meargă acești 50 de metri prin noroiul specific orașului iarna. Clădirile par mai bătrâne decât de obicei, iar priveliștea e mai greu de suportat. În astfel de momente
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
recunoscut ochii pătrunzători care mă fixau. Așa a început totul. Așa am învățat că uneori e bine să nu am lapte în casă sau să cred că miracolele menite să distrugă banalitatea unei zi obișnuite se pot întâmpla în orice colț al lumii. Poate că trebuiau să treacă 9 ani pentru ca să ajungem să ne plimbăm într-o dimineață de iarnă la liziera pădurii. Ai fi sunat? La interfon... Nu știu. Nici acum nu știu la ce să mă aștept de la întâlnirea
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
din Balta albă care așteaptă ore întregi firimiturile lîngă blocul în care stă. Sunt unii bătrîni maniaci care le îngrijesc și ele se strîng în jurul lor și discută mult timp între ele ciripind aferate. Pînă vine vînzătorul de la aprozarul din colț să scuture lăzile la tomberoane... Atunci ele se năpustesc asupra resturilor împrăștiate făcînd larmă mare. Vînzătorul stă un timp și le privește; pe urmă își vede de treabă cărînd lăzile goale. Vrăbiile sunt atît de umane, ca bietele gospodine din
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
Cărțile tale spun mai mult decît atît. Spun că trăsătura esențială a vremurilor pe care le-am trăit fără să le fi știut pînă la capăt, pentru că puțini dintre noi au avut curajul și, în același timp nefericirea să ridice colțul perdelei și să vadă ce e dincolo de ideologie, a fost abjecția. Toate cărțile tale vorbesc despre abjecția sistemului, despre puterea ei de a contamina. Crezi că abjecția este o maladie socială, nu este ea una individuală, se poate oricine contamina
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
și care, în consecință, pot avea păreri, studii, obiecții, rețineri. Acest tip de atitudine este o agresiune de neiertat față de mit și, implicit, față de popor. Discuțiile în general și generalizatoare sînt însă categorice, au "greutatea" unui verdict și pun la colț glasul profesioniștilor, și aceștia atît de puțini. Simptomatice mi se par și următoarele două fapte: primo, mult invocatul număr al Dilemei care provoca o evaluare lucidă, intelectuală și nepatetică a modelului Eminescu în spațiul cultural românesc, număr care a stîrnit
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
Brusc, la gestul marelui prestidigitator, toți au dispărut. Alegerile au fost cîștigate, gata, agitatorii nu mai aveau nici o treabă în Hală. Au redevenit șmenarii calificați pe care-i știam. A dispărut și coada grasă, cu zbîrciții ce făceau propagandă în colț, la "pîine la vatră". Ce pîine la vatră! Pretext. Au spurcat, au cîștigat. (Spurci și cîștigi!). Gata. Acasă. La telejurnal. *** Poartă americanii o grijă specială (și permanentă) Austriei. De nu i-ar fi purtat-o, soarta țării între țările Europei
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
să sufere că nucul din care culegea nuci Rousseau în copilărie a fost tăiat de noul proprietar pentru simetrizarea grădinii, impunea ca natura să fie în concordanță cu sentimentele, nu rațiunea privitorului. De aceea, grădinile naturale aveau în câte un colț un monument în amintirea vreunui erou sau prieten dispărut. în secolul al XVIII-lea, Europa a fost cuprinsă de un val de anglomanie, unul din principalele importuri culturale fiind grădina naturală. Până și Marie Antoinette avea, la Trianon, o mică
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
Amarul Tîrg, nici unul din sutele - ce zic? - din miile de vise ce mi le amintesc nu s-a desfășurat în locul cu pricina. Pare-se cu o excepție: un vis în care se făcea că mă găseam în parcul orașului, singurul colț mai acceptabil al acestuia. Spune oare ceva acest detaliu de viață (onirică)? * Delir geometric. * Privesc, prin geamul spitalului, învălmășirea norilor lăptoși care intră și ies, ceremonios, din ființă. Atît. * Defectul major al bolii: cel de-a te face prea generos
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
Academiei Cațavencu. Și asta fiindcă oamenii sînt totuși dornici să se amuze pe seama netrebnicilor politicieni, să rîdă de ei, răcorindu-se pentru umilințe și înșelătorii. Rîs fără veselie, rîs al dracului, adică necurat, dar cît de cît defulator. Satira cu colți și ghiare s-a întins pe tot locul, împingînd la margine umorul simpatetic. Spiritele subțiri nu mai au căutare și înțelegere, e nevoie de tușa groasă care să se distingă pe fondul murdar, se cere "pamfletul" bășcălios, bancul cazon, fantezia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
așa!) în ultima zi din 1917, invitîndu-l pe diaristul întîlnit în librăria Sfetea, "la un vin", în oraș: "Și la vin să-l vezi: vervă inepuizabilă, voie bună fără de sfârșit, elasticitate acrobatică care singură, fără acrobație de idei, prin toate colțurile se zbânțuie. - Limba românească? Din ea însăși o să se dezvolte. D-le, eu parcă văd aevea cât de frumos o să se dezvolte, că doară noi, poeții, la ce suntem?! Eu, cum mi-am făcut cuvinte? De pildă, cuvântul întrulpi. Știi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
țară, dar nu pot să spun că eram foarte legați. Mersesem la Cenaclul Lovinescu în țară, bineînțeles, după moartea lui Lovinescu. Am lipsit cînd Doinaș a luat premiul de poezie. Monica a citit cîteva poeme: "Astăzi ne despărțim", "Mistrețul cu colți de argint" și, din nefericire, povestea cu steaua cu cinci colțuri, "Chinta stelară". Mai bună era "chinta regală". S-a bucurat că mai venea un român. Mi-a dat niște tichete de pîine, fiindcă pîinea era încă pe cartelă, și
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
la Cenaclul Lovinescu în țară, bineînțeles, după moartea lui Lovinescu. Am lipsit cînd Doinaș a luat premiul de poezie. Monica a citit cîteva poeme: "Astăzi ne despărțim", "Mistrețul cu colți de argint" și, din nefericire, povestea cu steaua cu cinci colțuri, "Chinta stelară". Mai bună era "chinta regală". S-a bucurat că mai venea un român. Mi-a dat niște tichete de pîine, fiindcă pîinea era încă pe cartelă, și cîteva bilete de metrou. Monica este persoana cu care nu pot
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]