1,892 matches
-
Deschid geamurile și aerul umed-cald spre fierbinte îmi pune mari probleme de respirație. Închid geamurile și am impresia că sînt într-un cuptor cu microunde, dat la putere maximă. Volanul este fierbinte și nu-l pot ține continuu în mîini. Colac peste pupăză, merg spre vest și soarele mă copleșește cu atenția sa prin parbriz. Încetinesc viteza, reacțiile sînt mai lente și, deși eram singur pe o autorută largă ca o pistă de aerodrom, fără marcaje, fără delimitare de bandă, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
plugușorul format din doi până la patru copii. În primii ani uram pe la rude și la cei ce ne invitau. Ulterior, luam casele la rând. La unele familii eram invitați în casă, ne serveau cu vin și în raport cu vârsta primeam un colac mai mare ori mai mic și o anumită sumă de bani, în funcție de lungimea și conținutul urăturii. A doua zi, în aceeași formație, mergeam cu semănatul, de regulă pe la aceleași familii, de la care primeam fructe, colaci și bani. Alte manifestări de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și în raport cu vârsta primeam un colac mai mare ori mai mic și o anumită sumă de bani, în funcție de lungimea și conținutul urăturii. A doua zi, în aceeași formație, mergeam cu semănatul, de regulă pe la aceleași familii, de la care primeam fructe, colaci și bani. Alte manifestări de Anul Nou erau : haiducii, capra și uneori ursul. Haiducii, este un spectacol așteptat cu multă emoție și solemnitate. Conținutul versurilor arată starea de adevăr și dreptate, se făcea în același timp, elogiul trăsăturilor morale ale
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pe linie de școală a vieții. Copiii mai măricei umblau, în pereche, cu buhaiul, iar cărăcuda, cum li se spunea țâncilor, umblau în cete de câte 4-5, formate de regulă din neamuri, urând pe la ferestre până își umpleau trăistile cu colaci. În anul 1947 sau‟48, nu-mi mai aduc bine aminte, capra a fost făcută de gașca noastră. Eu am jucat rolul moșneagului. Capra (un țol căptușit pe dinafară cu hârtie colorată tăiată în franjuri crețe și un cap de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Îl aduce în versuri pe Mântuitor. Mai mult chiar, în această poezie Nichifor Crainic face apel la memoria scripturistică, amintindu-ne de pasajul biblic din Evanghelia lui Matei, Cap. 14, 15-21: O, milostivule, Tu care Din doi ciortani și cinci colaci Făcuși un munte de mâncare Să saturi gloate de săraci. Repetă bunule minunea Și ospătează mii de guri Iar mie - ascultă-mi rugăciunea Dă-mi doar un coș cu firimituri. În „Întuneric” își recunoaște „nedestula mea credință”, pe de altă
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de o deosebită diversitate și În privința propriului biocâmp, implicit a exigențelor sale față de elementele de mediu din jur. Și astfel, Într’o casă modernă careva poate găsi o compatibilitate, implicit un stimul, dar altul dimpotrivă; ambii sunt Însă captivi și, colac peste pupăză, numeric vorbind, această compatibilitate e de leac În raport cu „reversul medaliei“. Cu totul altfel se prezintă o casă tradițională, construită invariabil din generoasele lut și lemn, iar unde se poate, piatră și lemn: de indiferența acestor materiale profită oricine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
143 143 Gheorghe Hurmuzache - dușman al faunei, deci poluator - „pisici de petrol“, ați evadat. Și trebuie să Împăcați capra cu varza: tot mai prea mulți pe aceleași - sau tot mai puține - resurse, pe care le Împărțiți tot mai greu. Și, colac peste pupăză, ați devenit și umani - așa explicați voi evadarea și de sub selecția naturală -, umanism nelimitat prin Însăși esența sa, dar pus față’n față cu aceleași limitate resurse. Sau, altfel spus, dorința - electoral se cheamă promisiune - față’n față
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu totul nefolositoare, dacă nu vrea ca vântul să spulbere o nouă Sahară. Suplinirea apei din cer, irigarea, devine o acțiune antientropică, căci se opune tendinței spontane, entropice, a devenirii sărurilor, adică sărarea pe mai departe a Oceanului. Și care, colac peste pupăză necesită, ca orice acțiune de acest fel, energie liberă. Nu plătită de ogor, așa cum se Întâmplă la hibridarea ori selecția bârfite mai demult, ci de resursele fosile care pun În mișcare pompele. Degradarea se mută deci În altă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mâine, ci chiar la cea de astăzi, obligându-l să cotrobăie Într’un teanc de buletine de vot, căci mai sunt și deputați și senatori, bașca un președinte - greu lucru, căci acela știut și votat automat, tocmai iese din scenă. Colac peste pupăză, bietul alegător nu mai poate privi „barometrul“ care sunt alegerile locale. Mimetismul - paradoxal - al puternicului se cheamă grija față de banul public, chipurile economisit, ori grija de confortul alegătorului, lăsat astfel În tihnă de sărbători... Câtă generozitate care continuă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cea de a treia creangă, care se face, cum am zis, numai dacă între timp a apărut vreun moștenitor, se așează un ștergar și o cârpă în ciurele țesută în război. De asemenea în fiecare creangă se mai așezau patru colaci împletiți în formă de scară, iar pentru preotul care a fost chemat să binecuvinteze Masa, se pregătește o naporojnă -colac făcut în formă de cruce. Crengile, după ce preotul le făcea citania de cuviință, erau oferite cu tot ce conțineau, nașilor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în ajunul Bobotezei, fata care reușește să fure un fir de busuioc din mătăuzul acestuia, pune sub pernă firul furat, înfășurat în brâul pe care-l poartă de obicei și rostește următoarea vrajă: Brâu, brâulețul meu, Eu te fac lac, colac Și te pui noaptea sub cap; Iar tu încă să-mi aduci Pe cine o fi să fie Mie de soție. În vis să-l visez, Aievea să-l văz ! Peste noapte, fata «în mod sigur» își va visa ursitul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fie la susținerea programului de sărbători. De asmenea mai angajau câte un om care avea sarcina să care desagii în care se colectau toate darurile primite la casele pe la care colindau, aceste daruri putând fi pe lângă bani, dărabe de slănină, colaci, carne de purcel, fructe, copuri cu vin sau cu rachiu și altele. Apoi ceata mai avea în vedere cinstea pe care o mai primeau de la mersul cu zoritul la cei ce își serbau ziua onomastică în perioada în care ceata
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
era un obicei al locului, care consta în faptul că în prima zi a crăciunului, ceata mergea și ducea părinților uneia dintre fete o glajă de rachiu și închinând îi rugau pe aceștia să-și lase fata să vină «cu colacul» la petrecerile lor, arătând totodată și care-i feciorul care o cere și care-i va purta grija pe tot timpul cât durează sărbătorile, o va juca, o va lua și o va aduce acasă la orele cuvenite. De obicei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
o va juca, o va lua și o va aduce acasă la orele cuvenite. De obicei această convenție între fecior și părinții fetei echivala cu perfectarea unui viitor contract marital. Când fata mergea în prima zi la ceată, ducea un colac cât mai mare și cât mai frumos din care mâncau toți feciorii din ceată. Se încingeau atunci jocuri cu chef, cu cântece și veselie, se legau prietenii între feciori, între băieți și fete, iar petrecerile durau până târziu după miezul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
bătrâne. În aceste seri acolo la gazdă se făceau de fapt două mese, una la care se așezau feciorii cărora le veniseră «fetele cu colacu», iar cealaltă masă , numită și «masa verde» era destinată feciorilor care nu tocmiseră «fete cu colac». În ziua de crăciun, primarul(judele) convenea cu fetele satului, acceptarea cetei la joc în gospodăria acestora. Cele care primeau ceata erau vizitate apoi într-una din seri în curte unde se făceau trei jocuri, ca mai apoi feciorii să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
grupuri de turiști. Intrând în panică, dădeam vina una pe cealată. De data ceasta, eu eram cea care echilibra balanța, potolind-o pe Janeta care devinise foarte nervoasă și fără nicio scăpare ca un neînotător în mijlocul unei ape învolburate, fără colac de salvare. Stăm aici (coborâsem scările) că am văzut ghidul sus la biserică și-l așteptăm, o linșteam eu. Ce ghid ai văzut? Nu era ghidul nostru. Convingând-o să rămână, a apărut ghidul nostru, un băiat tânăr și cam
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
altceva. Altfel trăgea clopotele tot într-o dungă, de gândeai că arde satul, or că s-o aprins pădurea, și căpătase și bătaie de la oameni pentru scandalul ce-l făcea... s-ar fi lăsat și bucuros de palamarie, da de colaci nu. În taină o putem comunica că-i plăcea și coliva; să-l fi văzut pe mândrul Nicodim îmblând pe la prohoade și pe la pomene cu Basaltirea și cu Vanghelia (așa-i zicea el) după părintele și luând acel aer de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unei biblioteci care deținea cărți de teologie, științifice, literare, etc.34 Nici aspectele economico-sociale nu sunt ignorate: în iunie 1894, preotul din Ipotești, adresându-se onoratului părinte 35, ia atitudine fermă împotriva străinilor care năpădiseră sătucul, acaparând facerea pâinii, a colacilor și a covrigilor în condiții neigienice. La numai cinci ani de la moartea poetului, autorul plângerii încheie citându-l pe Eminescu: De la Nistru pân'la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate. Pe marginea din stânga foii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Comuna mea se numește Călugărenii de Prahova, cu gara la Mizil, și până în sat sunt 11-12 kilometri, mers pe câmp și apoi începeau văile și dealurile. În partea de vale, unde am locuit de copil, erau vreo șase puțuri cu colaci mari, groși, făcuți din piatră care-i înconjurau trei- patru oameni, prevăzute cu baie mare, groasă și grea, tot din piatră mare și groasă, unde udau femeile pânza, țesută la război din scule de bumbac, spălau cuverturile, preșurile, cine le
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
aici, dar se grăbesc. Pleacă mai departe. Om sta noi, altă dată... Vera s-a retras la o măsuță din pridvor și scrie un pomelnic pentru vii și morți. I-l dă măicuței. Știți ceva, stați să vă aduc un colac, fiindcă tot plecați la drum, zise maica Cecilia. Au fost multe pomeniri, azi. Nu! Dați-l mai bine unui sărac, zice "șeriful". Ne oprim câteva clipe la chioșcul de lângă ieșire cu iconițe, obiecte bisericești. Cumpăr volumul De vorbă cu părintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nostru puișor, cum s-a răzbunat el pe noi, crezând că l-am abandonat! Doamne, Bițule, ce hotărâre neroadă am putut să luăm, fără să vă spunem și vouă! Ne-am dus și-am crezut c-acolo-s câinii cu colaci în coadă și curge numai lapte și miere. Știi că am stat mult și bine într-un lagăr cu imigranți, până ce s-a apreciat că știm bine limba germană? Știi că bietul Costel nu se poate nici acum obișnui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Foarte bine ai făcut c-ai venit... Se ridică În capul oaselor și căscă. Se Întinse, i se auziră oasele trosnind, oh, mi-e că i-au ruginit toate Încheieturile de când mă așteaptă. Țin rece grămezile astea de țeavă și colacii ăștia de fier-beton, e mai frig decât afară În depozitul ăsta de fiare, iar Andrei al meu nici nu se deranjează să facă focul. Podeaua de ciment din jurul godinului e plină de cenușă și resturi de coceni de porumb, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Da’ fă-te comod, prietene. Stai o secundă. Iese, se Întoarce numaidecât cu un ibric pe care-l pune pe godin, privirile ni se limpezesc În aroma tare a aburului de cafea și, după ce aduce două căni de undeva din spatele colacilor de fier, deja Îl văd mai bine și mă vede și el mai bine. Credeam că-s singur pe-aicea, sfinte Dumnezeule! — Te-a tras curentul, Îi spun. Ai visat urât, părințele, și-ai căzut În cap pe cimentu’ ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sfinte Dumnezeule! — Te-a tras curentul, Îi spun. Ai visat urât, părințele, și-ai căzut În cap pe cimentu’ ăsta. Bea o gură de cafea să-ți revii. Ba râzi ca prostu’, că doarme unu-acolo. Arată cu capul spre colacii de fier În timp ce clătește cănile Într-o găleată. Bea lacom trei căni de apă una după alta, Înainte de a turna cafea pentru amândoi. Am zis c-a plecat idiotu’ ăla... Sfinte Dumnezeule, dacă dă moșu’ peste el, de data asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ars alții mai proști ca noi. Și-ai mai luat și zece pachete, bre, să ieși cu ei În primăvara ailaltă. Nu puteai să mă-ntrebi și pe mine? Am luat-o pe urma cablului printre grămezi de țeavă și colaci de fier-beton. Generatorul e În fundul hangarului și n-are nici un fel de roată sau manivelă pe ax și am strigat la Andrei să-mi arunce un patent pe care l-am prins din zbor, așa Încât moșu’ să-și dea seamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]