2,334 matches
-
1970, se observă o erodare a statutului lor, iar memoria lor începe să nu mai fie un ciment al solidarității sociale și naționale. Ca urmare, imaginea luptătorilor din ghetoul Varșoviei și a partizanilor intră în declin ca simbol principal al comemorării genocidului. În locul ei apare cea a victimelor și supraviețuitorilor. Discursul public despre genocid începe să se politizeze în Israel încă din anii 1950 pentru a răspunde exigențelor ideologice de moment. Controversa se poartă în jurul indemnizațiilor pe care trebuiea să le
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este până la urmă ratificată în 1952, și se stabilesc relații diplomatice cu Germania. Knesset-ul a votat încă din 1950 o lege privind procesele care trebuiau intentate naziștilor și colaboratorilor lor și a instituit în anul următor o zi de comemorare a Holocaustului. Urmează procese ale evreilor acuzați de colaborare cu naziștii, care duc la o criză politică și la schimbarea guvernului. Naționalizarea Canalului Suez de către Nasser în 1956, campania din Suez, precum și plecarea forțată a evreilor egipteni contribuie la consolidarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în țară în cea de acuzator și, prin această evoluție, supraviețuitorii, "oile" de ieri, se ridică la rangul de "eroi" și "sfinți" moderni. Asistăm, de asemenea, la o elaborare a memoriei care distinge clar de acum între dimensiunea personală a comemorării și dimensiunea ei națională. Procesul conduce la reîmprospătarea unității naționale prin memorie, care construiește o punte între morți și vii. El întărește astfel imaginea supremației Israelului, care, judecându-i pe dușmanii poporului evreu, arăta că era de datoria lui să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
stări permanente de război și în fața unei situații de instabilitate și anxietate pe care aceasta o provoacă generației născute pe pământul tânărului stat. Pe de altă parte, foarte devreme, în Israel se observă printre supraviețuitori reapariția unor modele religioase în comemorare. Ei erau grupați în peste cinci sute de asociații ale imigranților, corespunzătoare orașelor europene din care proveneau. Aceste asociații publicau "cărțile amintirii" comunității lor, după modelul practicii din epoca medievală, și puneau plăci comemorative în sinagogi. Este vorba încă de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
erau grupați în peste cinci sute de asociații ale imigranților, corespunzătoare orașelor europene din care proveneau. Aceste asociații publicau "cărțile amintirii" comunității lor, după modelul practicii din epoca medievală, și puneau plăci comemorative în sinagogi. Este vorba încă de stadiul comemorării personale a exterminării, înainte de trecerea, după procesul Eichmann din 1961, la dimensiunea colectivă, marcată de monumente și ceremonii care, treptat, preiau și ele elemente rituale din liturghia tradițională. Procesul Eichmann însuși ia turnura unei povestiri sacre, narată de supraviețuitori, care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
memorialului martirului evreu necunoscut și în continuitate cu acesta și cu CDJC. Iar președintele Consiliului, Éric de Rothschild, vărul precedentului, îl numea "muzeu al vigilenței" și "redută împotriva uitării". Istoria acestei instituții arată ea însăși modul în care politica de comemorare a genocidului s-a adaptat în final la exigențele datoriei de memorie, metamorfozând muzeele care-i erau consacrate în cvasi-temple, în noi locuri de cult ale unei religii civile. Memorialul Shoah-ului din 2005, cu zidul său de nume, aceleași nume
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în final la exigențele datoriei de memorie, metamorfozând muzeele care-i erau consacrate în cvasi-temple, în noi locuri de cult ale unei religii civile. Memorialul Shoah-ului din 2005, cu zidul său de nume, aceleași nume care sunt citite ritualic la comemorări, ilustrează perfect această evoluție. În mod ciudat, în Franța, țară care-și clamează sus și tare laicitatea, un loc de cult ca acesta nu face notă discordantă în peisaj. Dimpotrivă, el permite indirect unei țări care are dificultăți în a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
arestărilor în masă de la Vél' d'Hiv' din 16-17 iulie 1942. Legay a murit în 1989, înainte să fie judecat. Cât despre Bousquet, prieten apropiat al președintelui Mitterrand, el a fost asasinat înainte să ajungă în fața unui tribunal. În paralel, comemorări, monumente ridicate și plăci întrețin amintirea. Tot începând din anii 1970 asistăm la crearea unor asociații care militează pentru memorie, printre care Fiii și Fiicele Deportaților Evrei din Franța, fondată în 1979, care susține acțiunile întreprinse de Beate și Serge
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
natura exactă a acestuia susține că nu este vorba de fișierul din 1940, care ar fi fost distrus în 1948-1949. Vine apoi decretul lui François Mitterrand din 3 februarie 1993, care instituie data de 16 iulie ca zi națională de comemorare a "persecuțiilor rasiste și antisemite sub autoritatea așa-zisului "guvern al statului francez" (1940-1944)". Pentru prima dată sub Republică, o zi națională este instituită prin decret, deci fără a trece prin dezbaterea și votarea ei în parlament. Urmează ridicarea de către
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
monumentului din ghetoul Varșoviei, în decembrie 1970, a inaugurat era căințelor, care a continuat până la gesturile eminamente simbolice ale papei Ioan Paul al II-lea. Fără a uita recurentele ceremonii memoriale, dintre care cea mai recentă, în Franța, a fost comemorarea celor 60 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz. Această acumulare solicită interesul cetățeanului, martor la abdicarea lentă a istoriei propriu-zise și a datelor ei cheie în fața unei datorii de memorie care se situează în primul rând într-un raport
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
18. Dar această perspectivă pozitivă mai are nevoie și de mijloacele necesare pentru a se realiza. Nu am ajuns încă acolo, în orice caz, asta-i clar. Accentuarea războiului între memorii, înmulțirea elanurilor de generozitate strict compasională, prin zile de comemorare, în sfârșit, goana după voturi ipotechează în mare parte viitorul. Partidele nu ezită să comunitarizeze în funcție de circumstanțe, evitând totodată să facă un necesar efort de reevaluare globală. Cum poate fi incitată o națiune atât de reticentă în a-și accepta
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Historical Perspective", Israel Studies 5 (2), toamna 2000, pp. 3-5. 3 Mooli Brog, "Victims and Victors: Holocaust and Military Commemoration in Israel Collective Memory", Israel Studies 8 (3), toamna 2003, pp. 65-122. Acest articol explică foarte bine diferitele etape din comemorarea victimelor genocidului și, prin ele, evoluția mentalităților pe acest subiect. Vezi și volumul lui I. Zertal, La Nation et la Mort, op. cit. 4 Régine Robin, La Mémoire saturée, op. cit., p. 155. 5 Despre rolul comunității evreiești din Palestina în timpul Holocaustului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vol. V, pag. 124. 6. IDEM, Ibidem, vol. IV, pag. 276. 7. IDEM, Ibidem, vol. IV, pag. 277. 8. FĂNICĂ N. GHEORGHE, Popasuri în timp..., București, 1972, pag. 11. 9. TITU MAIORESCU, Critice III, Socec, 1931 pag. 121-122. 10. COMITETUL COMEMORĂRII GALAȚI, Omagiu lui Mihail Eminescu, București, Socec, 1909, pag. 47. 11. Ibidem, pag. 42. 12. G. CĂLINESCU, op. cit., pag. 39. 13. ARTUR GOROVEI, Monografia orașului Botoșani, 1926, pag. 385-386. 14. ARHIVELE STATULUI IAȘI, Tr. 1346, opisul 1528, dosarul 136/1850
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
revendicărilor regionaliste și al reabilitării „rădăcinilor”, sărbătorile religioase, tradiționale și locale suscită un nou interes. Era anunțată moartea sărbătorii, or ea reînvie. Recrudescența popularității sărbătorii este însoțită de o avalanșă de noi manifestări. Faza III este martora unui val de comemorări de tot felul, a unei mari varietăți de sărbători tradiționale ale regiunilor și satelor, a unei explozii de sărbători „tematice”, cu inevitabilul lor cortegiu de spectacole muzicale, străzi animate, focuri de artificii, costume de epocă, standuri cu lucruri de ocazie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai multe despre acesta, iar relatarea ky:gen-ului local îl evocă pe răposatul Ts-en, patronul ceainăriei, mort în timp ce bătea frunzele arbustului de ceai, tocmai când avea loc inaugurarea podului Uji. Waki se nimerise, așadar, pe acolo taman în ziua comemorării lui Ts-en; el invită asistența să se roage pentru odihna acestuia și rămâne la fața locului în așteptarea întoarcerii defunctului de pe lumea cealaltă. Shite-spectrul își face într-adevăr apariția, ținând în mână un evantai rotund, din cele ce se folosesc
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Un fantaziast care nu recunoaște trupului lui Cristos nici un fel de realitate fizică va nega, firește, prezența acestui trup Într-o bucată de pîine. Respingerea totală poate fi totuși evitată printr-o interpretare ulterioară a eucharistiei În termeni simbolici (drept comemorare a ultimei cine cu apostolii, a prezenței lui Cristos În rîndurile comunității creștine etc.). Însă paulicienii decid să repudieze eucharistia, interpretînd simbolic vorbele hoc est corpus meum, drept o referire la Cuvîntul lui Cristos, care Îi va inspira pe discipolii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ruxandra, Gulagul În conștiința românească, Polirom, Iași, 2005 (În special pp. 150-157). Konschitzky, Walther, Leber, Peter-Dietmar, Wolf, Walter, Deportiert in den Bărăgan 1951-1956. Banater Schwaben gedenken der Verschleppung vor fünfzig Jahren, Haus des Deutschen Ostens, München, 2001. Apărut cu ocazia comemorării a 50 de ani de la deportarea În Bărăgan, volumul conține studii, mărturii, fotografii și o bibliografie privitoare la felul În care evenimentele din 1951-1956 au afectat situația șvabilor din Banat. Marineasa, Viorel, Vighi, Daniel, Rusalii ’51. Fragmente din deportarea În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
povești (2); prieten (2); regrete (2); revedere (2); urîtă (2); veselă (2); veselie (2); veșnicie (2); -; abis; activități; aducere-aminte; album; amintesc; ani; arat; atent; bancă; Bulgaria; bune; bunei; bunica; bunici; cald; cap; carte; casă; cărți; cînd; cîntec; clar; clipe trecute; comemorare; copilărească; copilăria; dar; de demult; depărtare; deprimant; drag; cei dragi; drăguț; duioșie; dulce; dură; dureros; dus; el; entuziasm; eu; evenimente plăcute; evocare; examen; familia; fată; fărădelege; film; flashback; a fost; fostul iubit; fotbal; ceva frumos; frumoase; furie; gest; grele; greșeli
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); America(3); cinste(3); drept(3); împietrit(3); libertate(3); de marmoră(3); piatra(3); poet(3); portret(3); război(3); rigiditate(3); simbol(3); statuia Libertății(3); tare(3); artist(2); Avram Iancu(2); celebru(2); chip(2); comemorare(2); creație (2); eleganță (2); față(2); frică(2); importantă(2); încremenire(2); înlemnit(2); legendă(2); Lenin(2); măreț(2); măreție (2); merit(2); Mihai Viteazul(2); mîndrie(2); moarte(2); model(2); neclintire(2); neclintit(2); operă(2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sensul vieții este echivalat cu o pierdere sau cu un vid al trupului și al minții. Ajuns până în pragul nebuniei, se socotește el însuși un anormal sau un monstru într-o societate „normală”, constituită de fapt din universul rememorărilor, al comemorărilor și al reabilitărilor. Puținul uman conservat în această entitate cyborgică se vede muzeificat sau fosilizat și este refractar speculațiilor viitorului, proiectărilor și accelerărilor petrecute în spațiul virtual. E vorba de percepția de sine a „mutantului” (de fapt o reflectare a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la care țineam și de care fugeam, de teamă să nu-l rănesc, căci totul îl rănea. Ori de câte ori îl întâlneam, eram atât de atent și mă supravegheam atâta, că după jumătate de oră eram istovit” (III, 177). Cu ocazia unei comemorări, peste timp, aceeași reacție: „Avea farmec, nu-i nici o îndoială în privința asta. Și totuși, ce om nesuferit! După o seară petrecută cu el, erai istovit, căci nevoia de a te controla (și totul îl rănea) te lăsa stors de vlagă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lumea, parcă-i mai blândă, mai frumoasă. E-atâta lumină și pace, e atâta bucurie de crezi c-o coborât Dumnezeu pe pământ."217 Timpul sărbătorii reprezintă o recuperare a ordinii primordiale: "Prin sărbătoare se produce o rememorare și o comemorare a unei întâmplări mitice."218 Complexul ritualic al sărbătorii introduce "o ruptură" în timp și spațiu, o abolire ad hoc a profanului și clădirea, din temelii, a cadrului evenimențial, ca univers sacru: "sărbătorile instaurează o ruptură de timp și spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
seama, o altă manifestare pe care în alte împrejurări poate că ar fi sărbătorit-o așa cum se cuvine, cea a înființării Internaționalei a II-a. Nici o manifestare-colocviu, dezbatere, spectacol, film, concert, piesă de teatru, defilare etc. nu a lipsit de la comemorarea bicentenarului; timp de douăsprezece luni, acesta a fost în permanență cap de afiș. Scrierile de tot felul, care au celebrat evenimentul și care au apărut cu această ocazie, sînt suficiente ca să umple rafturile unei biblioteci. Calitatea informațiilor științifice variază foarte
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pomeni făcute pentru pomenirea răposatului. Fetele, care privesc o astfel de zestre, au obligația de a-l pomeni pe binefăcător, arătându-și recunoștința prin lumânări aprinse la mormântul acestuia și prin rugăciuni. Unii dintre boieri își justifică gestul insistând pe comemorare, „să mă pomenească“. Ale gerea fetelor se lasă uneori la libera apreciere a moștenitorilor de drept sau a epitro pilor, alteori se prevăd cu strictețe numele și sumele ce le revin. Mai întâi sunt înzestrate rudele sărace apropiate, apoi fetele
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
oarecum sincronă cu propria lui tragedie, să notăm numai momentul de nouă sfâșiere, din 1940, când N. Iorga a ținut să scrie (și în limbi străine) Adevărul despre trecutul și prezentul Basarbiei. Și de astă dată el a făcut din comemorarea lui Ștefan cel Mare un mijloc de a impulsiona rezistența contra oricărei agresiuni și amputări, marele voievod fiind prezentat ca un simbol incoruptibil al unității neamului. Românimea se afla, evident, la un nou ceas de cumpănă, mai grav decât cel
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]