1,413 matches
-
cerut lui Sadoveanu să schimbe titlul nuvelei în Iezerul. Prozatorul, care avea pe atunci 25 de ani, a refuzat. Din notele Profirei Sadoveanu aflăm că neica Marin ar fi existat cu adevărat. Păcat boieresc este și cea mai cunoscută și comentată nuvelă din acest volum. În prefața deja menționatei antologii de pomină Istorisiri vechi și nouă, această povestire ilustra „neomenia boierului exploatator“. În pădurea Petrișoruluitc "În pădurea Petrișorului" Era pe la sfârșitul lui august, și pădurea Petrișorului, bătrână și nestricată de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fete i-a fost povestită lui Sadoveanu de Ecaterina Tinu, o rudă a scriitorului. Considerată de G. Călinescu drept „cea mai echilibrat dramatică din scrierile lui Sadoveanu“, iar de N. Manolescu „un roman concentrat“, Haia Sanis este și cea mai comentată nuvelă a volumului Cântecul amintirii. Bordeieniitc "Bordeienii" Niță Lepădatu a venit la Ilișeni, pe moșia boierului Jorj Avrămeanu, într-o toamnă, singur, numai cu gluga și ciomagul lustruit. De undeva, de peste deal, a urcat la coșere, și acolo s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
l-a omorât pe Ceaușescu: la toamnă îl vor alege pe el, numai pentru că nu-l pot reînscăuna pe celălalt”. — Să vezi că până la urmă înviază... — N-ar fi rău, asta ar aduce România în atenția lumii. Ar fi mai comentată chiar și decât Israelul, ziariștii și cameramanii de televiziune se vor năpusti ca niște hiene și odată cu ei și investitorii. — Vrabia mălai visează! bomăne Pastenague și se uită după o negresă splendidă cu un trup de șerpoaică. Cotidianul, 13 octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
înflăcărare de doi țigănuși. După ce trimise mai multe sărutări spre cei din sală cu brațele ei nefiresc de albe, Nanone își desfăcu fibula și o lăsă să cadă undeva, printre instrumentiști. Își aruncă apoi mătasea cu care era drapată - gest comentat și răscomentat mai multă vreme în toate saloanele bucureștene - și li se înfățișă în celebrul costum național de Harem. Doar trup și piele de înger, dacă acele aripate cerești au și așa ceva, învăluite în strălucirea neliniștitelor șiraguri argintii de strasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Sf. Ștefan, a doua zi de Crăciun : La Sfântul Ștefan Orice slugă e domn ! Gospodarul cu sluga Merg amândoi pe același drum ; Sluga și cu stăpânul Beau bere împreună (48, p. 342 ; vezi și 50, p. 58). Revenind la colinda comentată, voi încerca să arăt în conti nuare că „lumea pe dos”, sugerată în primele versuri (Dumnezeu chefuiește și dansează cu îngerii, Sf. Ion se îmbată și se „libovește”, Sf. Petru adoarme etc.), nu este decât un preludiu al Haosului. Un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în sine nu ne poate explica limpede natura acestui somn”), cel puțin savantul rus nu l-a considerat a fi doar un topos literar, ci un subiect a cărui cercetare „impune un studiu independent” (23, p. 277). în toate cazurile comentate mai sus, eroii de basm se află în aceeași postură ca Sf. Petru în colinda comentată : cu toții adorm în timp ce păzesc ceva extrem de prețios (merele de aur, copilul Melintiei, fata împăratului, soarele și luna), pentru a nu încăpea pe mâna unui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a considerat a fi doar un topos literar, ci un subiect a cărui cercetare „impune un studiu independent” (23, p. 277). în toate cazurile comentate mai sus, eroii de basm se află în aceeași postură ca Sf. Petru în colinda comentată : cu toții adorm în timp ce păzesc ceva extrem de prețios (merele de aur, copilul Melintiei, fata împăratului, soarele și luna), pentru a nu încăpea pe mâna unui monstru din „lumea cealaltă” (balaur, zmeu, drac, Iuda). Paradoxal, ei se dovedesc vulnerabili chiar în momentul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe sub pământ, Un iad mare și rotat, De diavoli întemeiat, De care singur [Dumnezeu] m-am înspăimântat (32, p. 190). Analizând diversele variante ale tipului de colindă Furarea astrelor, surprinde un alt element din aceeași sferă de semnificații cu cel comentat anterior. Cu foarte puține excepții (12, p. 88 ; Șezătoarea, X, 10), nu Dumnezeu este cel care îl înfruntă pe Iuda pentru a restabili ordinea cosmică, ci unul sau mai mulți sfinți. Este un fapt în măsură să contrarieze. În definitiv
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un singur lemn. În locul lui, Noe a pus chiar toaca (3). O abordare comparativă a acestor motive mitice universale și practici magico-rituale arhaice ar putea să scoată la lumină pierdute semnificații simbolice. a) Legende grecești. Un gest similar cu cele comentate îl regăsim în legenda edificării unei alte corăbii primordiale. Protectoare a corăbierilor, zeița Atena a împlântat „la jumătatea carenei” navei Argo (117), în „centrul” construcției deci, o bucată din stejarul sacru din dumbrava oracolului lui Zeus de la Dodona (Apollonios din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
altă povestire „reală”, drama s-a produs pentru că, la ridicarea casei, meșterului „i-a căzut un lemn pe picior și i l-a zdrobit” (37, p. 227). Chiar dacă sunt culese din spații, epoci și civilizații diferite, legendele, basmele și credințele comentate sunt similare atât în fondul, cât și în forma lor. Meșterul (eroul) nu moare în urma accidentului, ci este numai rănit (aproape întotdeauna la mână sau picior). El nu mai poate continua lucrul. Pare a fi vorba doar de un „semn
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
9 ani (23, p. 20) sau 99 de ani (3, p. 125). 81. Émile Turdeanu, Apocryphes slaves et roumains de l’Ancien Testament, E.J. Brill, Leiden, 1981. 82. Să mai amintesc două legende care par a fi înrudite cu cele comentate mai sus. Eroul grec Erysichthon, printr-un act nelegiuit, a tăiat (nu ni se spune în ce scop) un stejar sfânt, consacrat zeiței Ceres (Demetra). Aceasta l-a pedepsit - prin înfometare - să-și sfâșie propriul trup, autodevorându-se (Ovidiu, Metamorfoze, VIII
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secretele patului”, Penelopa testează de fapt dacă acesta îi cunoaște „secretele de alcov” și „obiceiurile sale sexuale” (Georges Devereux, Femme et Mythe, Flammarion, Paris, 1982, pp. 259-260). Vezi și exegeza lui J. Starobinski (64, pp. 103-107). După părerea mea, episodul comentat are la bază un arhaic ritual de întemeiere și de organizare dendrolatrică a spațiului locuit (vezi practici dendrolatrice similare în spațiul românesc, la nota 104). 107. Bibliografia românească referitoare anume la toacă este săracă. Iată câteva titluri : I. Ganea, „Toaca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 426). Arhaicul obicei de a face „dreaptă judecată” la poalele unui arbore sacru este atestat de documente istorice, etnografice sau folclorice atât în spațiul românesc (3, pp. 67 și 112 ; 91, pp. 192-196), cât și aiurea (119). În balada comentată, se pare că rolul de „arbore de judecată” îl joacă paltinul. Caracterul justițiar atribuit acestuia a fost intuit deja de Simeon Florea Marian : „Paltinul [...], fiind un arbore binecuvântat de Dumnezeu, un arbore sfânt, nu suferă nicicând o nelegiuire în fața și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și înalți” (56, p. 70). într-un basm maghiar, motivul apare ușor alterat. Prințesa este îngropată sub un arțar, din care însă crește o ramură nouă. Ulterior, prințesa reînvie (88, I, p. 130). Consemnez deocamdată faptul că, în toate cazurile comentate, copacii (paltinii) cresc din trupurile unor eroi îngropați (de vii) care continuă (chiar dacă, uneori, aparent) să trăiască (soția meșterului Manole) sau chiar revin la viață (feții cu stea în frunte). Același motiv folcloric complex apare într-un basm ardelenesc, Mama
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ciobanul cere să fie înmormântat : învelirea trupului cu gluga (bundița, șuba, guba, sumanul), expunerea deasupra pămân- tului, relația defunct-paltin, supraviețuirea post-mortem. Sunt aspecte pe care le-am întâlnit în totalitate în colinda Toader Diaconul și parțial în celelalte texte folclorice comentate. Unul dintre aspectele comune este învelirea cadavrului (cu scop evident de prezervare magico-mitică a acestuia) înaintea expunerii la înălțime. Pe când la călugărița din colindă este vorba de o „înfășare” totală, la ciobanul din Miorița pare a fi vorba de o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
folclorice date mai sus pare să fie evident faptul că paltinul a înlocuit alți copaci „clasici”, el fiind atestat mai rar sau chiar accidental în comparație cu bradul sau mărul. Dimpotrivă, în alte texte folclorice, paltinul apare în marea majoritate a variantelor comentate. Dar chiar substituirea de care aminteam este simptomatică. Se pune întrebarea de ce și în ce condiții mentalitatea populară a înlocuit copaci cu bogată tradiție cu unul aparent fără tradiție, cum e paltinul. Să fie vorba de un motiv „importat” sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dat pinteni balaurului și sorbul furtunii i-a luat pe sus și i-a suit până în nori. [...] Ca prin farmec, ploaia a încetat și nourii cei negri s-au îndreptat, buluc, spre miazănoapte” (109, p. 179). în exemplele semnalate sau comentate mai sus - numărul lor poate fi ușor multiplicat, dată fiind larga răspândire a motivului - observ rolul jucat de fete- fecioare în scenariul mitico-epic în discuție. Prezența și aportul personajelor feminine în cadrul acțiunii de „legare” a monstrului pare să introducă o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dintre monstrul stihial și ținutul (labirintul) în care acesta sălășluiește. Amândoi sunt ipostaze/intruziuni ale Haosului în Cosmos și, ca atare, eroul îi distruge (răpune, ordonează) pe amândoi, în același timp, cu aceeași armă și chiar prin același gest. Episodul comentat se încheie astfel : Ghilgameș nu aduce monstrul în cetate, ci doar capul acestuia, înfipt în lance. El așază acest trofeu „dinaintea marii porți a Urukului” (conform versiunii ninivite ; cf. 98, p. 88). Tot astfel procedează Ghilgameș și după ce răpune „Taurul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acestui tip de acțiuni și, mai ales, acelea de „legare” a stihiei haotice și, implicit, de instaurare a ordinii cos- mice sau de reinstaurare a celei temporar compromise. Dovada că o astfel de sem nificație nu este străină de imaginea comentată este (des)cântecul fetei, care dublează (aproape echivalează) gesturile sale manuale (torsul, cusutul etc.) : Și nu-mi coase ca să-mi tacă, Și-mi cântă de-un cântecel (29, p. 180). Desigur, imaginea unei fete cântând în timp ce coase - atât de domestică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se plasează uneori „în postura de «partener» al lui Dumnezeu” (71). Această solidaritate a omului cu divinitatea nu este specifică numai spațiului carpato-dunărean. Voi cita un singur exemplu, ales din mai multe motive : pentru că descrie o situație analoagă cu cea comentată mai sus, pentru că este mai puțin cunoscut și pentru marea sa vechime. Este vorba de un fragment dintr-un text egiptean (Cartea Vacii) de la sfârșitul mileniului al II-lea î.e.n. : „Pământul era cufundat în beznă ; când se iviră zorile, oamenii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
documentare sau folclorice ar trebui înțelese diferit : și anume că oamenii încercau să-l „mutileze” nu pe daimonul furtunii, ci pe „însuși acela [pe] care-l socotesc zeul lor” (18). 6. Demonologie populară Ultimele versuri din recitativul infantil transcris și comentat mai sus par a fi bogate în semnificații nedeslușite încă până acum. Fără îndoială, nu este vorba de un simplu și gratuit joc de copii, chiar dacă aduc deocamdată ca argument numai marea răspândire a motivului pe teritoriul țării : Adu mamă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vării senzoriale” -, autorul a admis probabilitatea ca fumigațiile cu Cannabis indica să fi fost de asemenea folosite de către preoții geto- daci (81, p. 226). Un text antic, neglijat de cercetători, în care se vorbește despre practici similare cu cele deja comentate, e cuprins în cartea De fluviorum et montium nominibus (circa secolul al II-lea e.n.), atribuită lui Plutarh. Pasajul care mă interesează se referă la tracii sud-dunăreni, foarte probabil la odrizi, localizați în preajma râului Hebrus. Odrysium pariter Getico foedavimus Hebrum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui nu se pot curma decât cu stârpirea viței-de-vie, care dă vinul cel tulburător de minte” (17, p. 250). : Pe cât este de importantă și de semni ficativă acțiunea lui Deceneu, pe atât de puțin sau de inadecvat a fost ea comentată și explicată. Foarte preocupat să demonstreze că poporul geto-dac - nobil și drept, cu înalte virtuți morale - nu putea să adopte un cult orgiastic și irațional precum cel dionisiac, Vasile Pârvan a încercat să minimalizeze complet gestul tranșant al marelui preot
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ciumăfaia, turbarea, laurul), cu al cărei venin teribil vrăjitorii se fărmecau pe sine înșiși, ca să se transforme în strigoi” (6). De altfel, este posibil să fie vorba de o influență din zona centrală a continentului, odată ce credințele și legendele populare comentate mai sus au fost culese anume în zone din Transilvania și din nordul Moldovei, unde românii s-au învecinat cu populații catolice și protestante. „Credința că strigoii se ung cu o alifie specială și ies din casă pe horn” - credea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de aceea opri sub pedeapsa de moarte usul amenduror acestor obiecte” (173, pp. 371, 376-377). Alte mărturii documentare privind folosirea opiumului în spațiul românesc datează de la începutul secolului al XVIII-lea. Domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat (1680-1730), autorul textului mai înainte comentat Discurs împotriva tutunului (228), își administra un magiun opiaceu preparat conform unei rețete speciale. În 1716, el trimitea în dar patriarhului Ierusalimului, Hrisant Nottara, un „panzehr” (antidot) și un „magiun” (electuar) de opium „socotit [= preparat] ca pentru noi înșine, când
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]