8,620 matches
-
Realizați două variante ale organigramei unei firme ipotetice cu 1 000 de salariați, specializată în produse lactate. Comparați avantajele și dezavantajele celor două variante. Încercați apoi să obțineți o organigramă a unei firme de acest tip, apoi continuați procesul de comparare a celor trei structuri. 2. Concepeți un proces tehnologic pentru un produs de larg consum pe care îl utilizați zilnic. Asociați etapelor acestui proces compartimentele specializate, apoi propuneți un sistem relațional de tip ierarhic pentru respectivele compartimente. 3. Discutați dezavantajele
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
pregătită să adopte sistemul Managementului Cunoașterii. Pentru aceasta, Întregul colectiv trebuie să aibă posibilitatea evaluării situației reale, fiind necesar să se Înțeleagă pe deplin climatul În care funcționează, să colecteze informații despre practicile și contextul din afara organizației, să conștientizeze nevoia comparării operațiilor interne cu cele ale organismelor similare din alte state membre. Un colectiv de specialiști, care Își propune să fie cât mai eficient, are nevoie de conturarea percepției comune despre nivelul de performanță propriu, În sensul existenței unei calități a
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
faptul că autoritățile actualizează frecvent situația absorbției fondurilor europene contribuie la Înlesnirea procesului de analiză. Ca exemplu poate fi folosit sistemul care măsoară beneficiile obținute din sistemul Managementului Cunoașterii prin numărul de contracte de finanțare duse la bun sfârșit și compararea acestui rezultat cu numărul de contracte derulate În trecut sau cu cel al unor instituții corespondente din altă Țară UE. Chiar dacă acest gen de măsurări nu sunt perfecte, este necesar să existe o modalitate de măsurare a progresului Înregistrat prin
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
septembrie 2011, raportările se fac la sume efectiv plătite, decontate la Comisia Europeană, ceea ce este o exprimare fidelă a situației reale. Figura 4.1.4 (b). Situația absorbției fondurilor pe fiecare Program Operațional, În procente, la 31.03.2013 Prin compararea celor două perioade, observăm că În 2011 cifrele erau mult umflate, iar abia la Începutul anului 2013, practic, s-a ajuns la valori similare cu cele de acum un an și jumătate. De remarcat aici că, În ultimul timp, deși
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
poate să apară decât printr-un salt care ar duce la suspendarea eroziunii inerente istoriei, de încetinire a decadenței. În acest punct devine, credem, suficient de evidentă relativitatea acuzei de totalitarism aduse lui Platon cât timp particularitățile istorice sunt neglijate. Comparare acestui regim „modern” cu cel al tiraniei, care de data aceasta este departe de a fi un regim utopic, descrisă de filosoful atenian, aduce însă o altă perspectivă. Astfel, tabloul tiraniei, prezentată ca ultima formă posibilă de degradare, ni se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Vom discuta mai jos semnificația acestei expresii și cariera ei în platonism: să remarcăm deocamdată, faptul că ea este identică termenilor cu care este caracterizat Ahile în dialogul Hippias minor, unde el este opus lui Ulise într-o încercare de comparare a lor după un criteriu care oscilează între domeniul etic și cel epistemic: dacă Ahile este „sincer și dintr-o bucată (a(plou=j te kaˆ a)lhqh/j)”, Ulise este „versatil și mincinos (polu/tropoj te kaˆ yeudh/j
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
direcția formulării unei teorii coerente a ei și în direcția clarificării relației acestor concepte cu puterea spiritului de a enunța adevărul și de a accede la conștiința de sine. Sau, poate, mai mult, că Platon are intuiția unor probleme în compararea celor doi eroi, până ce drumul propriei sale gândiri dă la iveală numele propriu al problemei cercetate. Avem așadar, două ipostaze ale spiritului. Într-una, falsul nu poate fi enunțat, fiindcă „nivelul” conștiinței nu îl cunoaște, iar din acest motiv spontaneitatea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de barză, porumbel, rândunică... dar sigur nu va începe cu albatrosul sau pinguinul (Miclea, M., p. 205). În această tendință există o posibilă sursă de eroare. Încercările făcute pentru a clasifica o categorie, un individ, se bazează de obicei pe compararea cu un prototip și nu pe o analiză a aspectelor esențiale. Din acest motiv, un copil va considera delfinul ca fiind pește, fiindcă nu seamănă cu câinele sau calul care pentru el sunt prototipuri pentru mamifer. Această eroare este favorizată
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
se autodefinească în termenii caracteristicilor grupului respectiv; astfel, grupul conferă membrilor o anumită identitate socială. Dacă această identitate socială este pozitivă (deci satisfăcătoare pentru individ), sau negativă, (nemulțumindu-l și motivându-l să acționeze pentru ameliorarea ei), se stabilește prin compararea grupului de apartenență cu alte grupuri. Un grup nu conferă identitate socială pozitivă decât în raport cu alte grupuri, ale căror caracteristici le împiedică să facă membrilor lor aceeași ofertă simbolică. Identitatea socială pozitivă se bazează, așadar, pe comparațiile favorabile între in-group
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
facilita succesul elevului. De aceea, atribuirile sale, ce vizează stabilirea responsabilității pentru performanțele slabe ori excelente ale elevului, nu pot fi obiective. Rezultate care contrazic oarecum generalitatea atribuirilor la efort sunt furnizate de studiile interculturale. Într-o cercetare ce urmărea compararea sistemelor de evaluare din Statele Unite și din Asia (în special Japonia, Coreea de Sud, Hong Kong) s-a pus în evidență faptul că în școlile americane se urmărește stabilirea diferențelor dintre studenți din punctul de vedere al capacității, în vreme ce profesorii din Asia se
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cât mai multe întrebuințări pentru un obiect (o cărămidă, de exemplu). Mulți cercetători au urmat îndemnul lui Guilford, iar testele de „gândire divergentă” au devenit în scurt timp principalul instrument de măsurare a gândirii creative, fiind o metodă convenabilă de comparare a indivizilor în raport cu o scală standard de „creativitate”. Preluând inițiativa lui Guilford, Torrance (1974) a elaborat Testele Torrance de Gândire Creativă. Ele cuprind diverse probe verbale și figurative relativ simple ce reclamă gândire divergentă și alte aptitudini de rezolvare a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rolul variabilelor de personalitate, motivație și mediul sociocultural - ca surse ale creativității. Amabile (1983), Barron (1968, 1969), Eysenck (1993), Gough (1979), MacKinnon (1965) și alți cercetători au descoperit anumite trăsături de personalitate caracteristice indivizilor creativi. În urma analizei corelațiilor și a comparării eșantioanelor cu niveluri extreme de creativitate - ridicate și scăzute, atât în planul aptitudinilor speciale, cât și al celor medii -, s-au identificat un număr mare de trăsături cu o potențială relevanță (Barron și Harrington, 1981); printre ele se numără gândirea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lor, îmbină metodologia biografică și cea istoriometrică. Fiindcă metodologia este încă în proces de formare, comparația ei cu alte orientări ar fi prematură. Totuși, în practică, este dificil să diferențiem o nouă abordare de acest gen de modelul biografic, iar compararea ei cu abordarea psihometrică ar corespunde comparației dintre metoda biografică și cea psihometrică. În concluzie, deși studiul creativității din diferite perspective prezintă numeroase trăsături comune, există multe deosebiri fundamentale prin care se diferențiază. Tipul de design de cercetare utilizat (corelațional
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
verbale și nonverbale, fiindcă Hocevar (1979a, 1979c) a întrebuințat numai teste verbale. Runco și Albert (1985) au demonstrat că scorurile la originalitate au devenit valide după îndepărtarea efectelor fluenței asupra probelor nonverbale, relevând variații semnificative ale performanței grupurilor experimentale (prin compararea elevilor dotați cu elevi fără abilități speciale). În ansamblu, acest studiu indică un nivel mai ridicat de complexitate al acțiunii fluenței decât fusese estimat inițial. Deși administrarea și interpretarea corectă a testelor de gândire divergentă întâmpină anumite obstacole, ele nu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
când creațiile fiecărui grup sunt evaluate de grupuri diferite de experți) nu sunt încă perfectate (Baer, 1994b). Rezultatul corelației evaluării consensuale cu tehnicile psihometrice mai tradiționale (Amabile, Phillips, Collins, 1994; Runco, 1989a) se află încă în proces de definitivare, deși compararea diverselor metode va contribui la fondul de cunoștințe specific fiecărui ansamblu de tehnici. Runco (1994), Amabile (1996) și colaboratorii lor indică unele corelații minore între autoevaluarea creațiilor și evaluarea realizată de experți. În general, valoarea conferită de subiecți creațiilor proprii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
formă nondominatoare”, cooperantă (p. 607). Asemenea altor probleme de analiză a climatului creativ, aceste studii se află într-un stadiu incipient. Înțelegerea interacțiunii dintre persoană-produs-proces și mediu creativ va spori concomitent cu îmbunătățirea calității psihometrice a instrumentelor destinate cercetării mediului. Compararea domeniilor specifice Trecerea în revistă a diverselor tehnici utilizate în măsurarea creativității reliefează obstacolele întâmpinate în încercarea de descriere integrativă a contribuțiilor psihometrice. Dovezile ulterioare ale naturii disparate a cercetării psihometrice de creativitate sunt exprimate în criticile frecvente aduse testelor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
metodelor disponibile, dar și tipul de informație pe care fiecare metodă este în stare să îl acorde procesului de cunoaștere a creativității. Viitorul cercetării psihometrice a creativității Nicholls (1983) precizează că: Yamamoto (1965) încearcă să explice confuzia cercetării creativității prin compararea cercetătorilor cu orbii și a creativității cu proverbialul elefant. Această analogie este însă prea simplă. Există, într-adevăr, o mulțime de elefanți adevărați, iar orbii au făcut față destul de bine situației, în multe cazuri. Totuși, sursa principală a confuziei este
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fără aptitudini speciale. Runco explică rezultatele prin faptul că grupul de copii supradotați utilizau deja strategiile sugerate în instructaj astfel încât datele prezentate nu au însemnat un real ajutor. Rezultatele se corelează cu cele obținute de Davidson și Sternberg (1983) în urma comparării unui eșantion de copii supradotați cu copii obișnuiți, care au rezolvat probleme menite să faciliteze selectarea unor coduri, combinații selective sau comparații selective de date. Rezultatele obținute au relevat că grupul de copii obișnuiți au fost mai avantajați de manipulare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în condiții naturale, unde activitățile creative sunt, de obicei, inițiate de indivizi. Alte procese lipsite de intenționalitate foarte semnificative au fost studiate în cercetările relației dintre creativitate și afectivitate. Afectivitate și creativitate Unele studii experimentale au fost concepute în scopul comparării sau evidențierii deosebirilor dintre anumite stări afective în raport cu fenomenul creativității (Isen, Daubman și Nowicki, 1987; Isen, Johnson, Mertz și Robinson, 1985; Vosburg, în publicațiile de specialitate). Alte cercetări experimentale s-au centrat pe influența stărilor afective, inclusiv percepția și atenția
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creatorilor de clasă internațională, ci și multor oameni de afaceri care poartă costumul clasic de culoare gri. Aspectul 2: Epitomia În utilizarea metodei de studiu de caz, narațiunea include o epitomie, o descriere succintă a realizărilor persoanei creative și a comparării lor cu realizările contemporanilor în domeniul său de activitate. Și asta nu pentru a descoperi cine este „cel mai bun”. Mai curând, scopul este de a înțelege obstacolele întâmpinate de cazul nostru și modul cum le-a depășit. Într-o
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cu pământul său, cu rostul ca stăpânindu-și destinul să-și asigure existența, independența și desăvârșirea”61. Pe lângă explorarea surselor intelectuale ale Biopoliticii, la fel de semnificativă pentru evaluarea noutății și impactului ideilor sale asupra discursului politic din România interbelică este și compararea lucrării cu alte perspective de reorganizare a statului și a sferei publice, propuse de gânditorii contemporani lui Moldovan. Provocările cele mai semnificative la adresa ordinii parlamentare existente veneau din partea fascismului italian, a nazismului și a comunismului sovietic. Într-un studiu recent
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
îi vom da un 10. Celui care nu reușește să aibă nici un singur client îi vom da 1, astfel încât să-i putem da 0 celui care-i într-adevăr cretin. (Pareto, 1916, § 2027) Întrucât, scorul de excelență are la bază compararea nivelurilor de performanță, în acest sens foarte general, noțiunea de elită nu are sens decât în interiorul unei activități particulare, oricare ar fi ea. Așadar, în acest sens, n-am putea avea decât elite. Orice judecată de valoare este exclusă din
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
activitate nu sunt reprezentate în mod egal în Who’s Who, iar acest fapt corespunde unei disimetrii fundamentale. Agricultura, industria și comerțul sunt subreprezentate. Aceasta implică faptul că aici nu figurează persoane din domenii independente de o ierarhie socială. Simpla comparare a indicelui de reprezentare a lumii artistice și a celui al lumii industriale scoate în evidență „caracterul sociologic abstract” al oricărei împărțiri în sectoare de activitate economică ce ar fi separată de indicarea nivelului social în care a fost definită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
considera săracă dacă nu cumva mizeră! înțelepciunea te învață să-ți întorci privirile de la ceea ce te face să suferi când comparația e dureroasă. Montaigne s-a exprimat deja în legătură cu patronul interior și cu denegația; el știe câtă suferință poate genera compararea cu modelele de neatins. în acest joc, toți au de pierdut. Să tuni și să fulgeri împotriva suferinței tale pentru motivul că vecinul tău e scutit de așa ceva te face să suferi și mai mult și să nu ataci răul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întâmpla mai târziu la Epicur, ci chiar a plăcerilor. Din negarea anumitor plăceri apare o altă plăcere mai fină, mai subtilă, mai densă: doar filosoful o poate cunoaște. -4Plăceri care țin de a avea, plăceri care țin de a fi. Compararea anumitor texte permite o mai bună înțelegere a funcționării interioare a gândirii cinice. Sigur, Antistene asimilează plăcerea cu răul suveran, el ne îndeamnă să ne ferim de toate plăcerile, oricare ar fi ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]