1,309 matches
-
și confortul bancherilor” G.G. Ursu „Amintiri despre 412 Academia Bârlădeană” din Bârladul odinioară și astăzi ‐1984 * „Victor Ion Popa este creatorul comediei lirice în literatura noastră dramatică, iar „Take, Ianke și Cadâr” este o realizare artistică în care atmosfera, simetria compozițională, tipurile pun în lumină un mesaj umanist, o pled oarie implicată pentru puritatea sentimentelor de prietenie și iubire, pentru libera lor desfășurare, cu conflicte care se rezolvă p rin victoria dragostei, a omeniei, împotriva prejudecăților și calculelor, a mentalităților conservatoare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
obscurantism. În amplul studiu introductiv, autoarea stăruie asupra instrumentarului poetic: eufemisme, elemente criptice, simboluri, simbolistica numerelor și a culorilor, se oprește asupra tipurilor de discurs, subliniază marea lor diversitate de forme poetice. Ampla antologie de texte (391) facilitează cunoașterea tipologiei compoziționale a descântecelor: tipuri simple (denumirea agentului nociv); invocații; porunci și exorcisme; analogii; analogii narative; analogii directe; analogii indirecte; forme magice și parodii. Substanțialele capitole de note și variante, bibliografia, indicii și glosarul fac din Descântece din Moldova o lucrare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
From Genesis to Revelation, 1969) o nouă direcție în muzica britanică, alături de congenerii care fac astăzi istoria genului progresiv rock precum Pink Floyd, Jethro Tull, Yes, King Crimson sau Emerson, Lake & Palmer. Ei au creat o efervescență creativă, o diversificare compozițională și armonică, o lărgire a paletei de sonorități și instrumente folosite, precum și o concepție integrată stilistic despre muzică, lirică, lumini și prezență scenică, la care s-a adugat compoziția simfonică a partiturilor instrumentale care a făcut ca acest tip de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
stabilirea unei linii de demarcație Între „intrările” importante și cele frizând futilitatea. Admițând că un astfel de lucru ar fi posibil, aceasta ar fi Însemnat doar o artificializare suplimentară a ceea ce, prin Însăși natura sa, se sustrage controlului rațional și compozițional al scriitorului. Jurnalele intime ale creatorilor sunt Întotdeauna apropiate de literatură În virtutea unei deformații benigne, provenită din exercițiul cotidian al scrierii. Scriitorul se va plasa Întotdeauna, printr-o secretă predestinare, la Întretăierea dintre chemarea rațională, sobră, a raportului de activitate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
tematica din primele scrieri, în prim-plan fiind adusă aceeași lume ancestrală, în care acum se desfășoară o stranie poveste de dragoste menită să vorbească despre legitatea obscură a blestemului atavic. Impresia de artificial a romanului vine însă din modalitatea compozițională exploatată inabil: o rememorare dialogată, prin care protagonistul își spune istoria în timpul unei călătorii. S. a abordat și reportajul, realizând, foarte prompt, emoționante colaje de mărturii ale unor participanți la evenimentele revoluționare din Timișoara sfârșitului de an 1989. SCRIERI: Drumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
că, chiar dacă nu răspunde unei logicități „tari”, matematice, limbajul natural nu numai că exprimă entități logice, ci și funcționează logic, deși, de cele mai multe ori, e compatibil cu o logicitate „slabă”, fuzzy. Conectivitatea relevă ideea că discursul este o producție lingvistico-logică, compozițională, în sensul că este compus din unități inferioare, cuvinte (noțiuni), enunțuri (propoziții logice), fraze (raționamente). Ceea ce studiem, în acest capitol, nu sunt conectorii, ci mai curând conectivitatea ca dimensiune sintactică a discursivității, „desemnând legăturile dintre constituenții grupurilor sintactice.” (idem:125
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și încearcă să zboare. El se prăbușește însă la poalele mănăstirii, preschimbându-se într-un izvor „Cu apă curată,/ Trecută prin piatră,/ Cu lacrimi sărate,/ De Caplea vărsate”. Versiunea românească a Meșterului Manole se caracterizează printr-o arhitectonică perfectă. Echilibrul compozițional se explică prin aceea că atât în prima, cât și în a doua parte a baladei este urmărit destinul meșterului, fără a se diminua rolul ființei sacrificate. De altfel, soarta lui Manole se împletește cu cea a Caplei într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
în schimb, foarte convingător, valoarea pragmatică a limbajului în poetica romanului lovinescian, edificat la început pe tiparele genului dramatic (mai exact, ale tragediei percepută de Lovinescu, în opinia mea, ca specie asimilabilă genului "vieților romanțate") și, ulterior, pe o schemă compozițională hibridă (sugerând degradarea tragicului înspre absurd eu aș spune: spre melodramă prin destructurarea narațiunii), într-o manieră foarte modernă. În felul acesta, Lovinescu se dovedește un inovator modern, care scoate romanul din orizontul poeticilor mimetic-realiste și al epicului tradițional, deconstruit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
verism), aflate adesea în interacțiune și în alte spații culturale (francez, american), precum și unor aspecte ale receptării acestei literaturi. Monografia Boccaccio, proiectată ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui povestitor, pe schema compozițională a Decameronului, relevând situațiile specifice din această capodoperă narativă și diversitatea fără precedent a personajelor, filiația motivelor și a temelor, depășirea erudiției surselor prin integrarea lor într-un discurs umanist dominat de armonie și frumos, de noblețe spirituală, ilustrând varietatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
personală a regizorului în raport cu piesa a fost schimbarea accentului dramatic. Wesker a încropit o poveste lâncedă cu băieți bogați și deștepți care-i trădează pe săracii idioți într-o cazarmă, în timp ce Alexa Visarion a reconstituit, în colorit păstos, cu rigoare compozițională și violență pamfletară, viața abrutizantă din mediul cazon englez, în care sunt posibile toate ticăloșiile, inclusiv apostaziile notate în text. Pentru aceasta, regia a lărgit spațiul de joc, ieșind din interioare pe câmpul de instrucție, făcând ostașii să străbată în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și mărește considerabil cota de interes și de atracție. Dacă omul acestei noi opere se dovedește a fi o natură situată absolut în limitele normalității, compozițiile sale de după momentul convertirii pot sugera speculația unei... derapări de natură psihică. Exacerbarea efectelor compoziționale, insolitul cromaticii, aerul bizar al gesticii, toată această recuzită șocantă ar putea trimite la o posibilă... derapare. Nu e însă decît plăcerea jocului cu absurdul, cu mimarea nebuniei. Percepută, de altfel, ca atare. Plăcînd, captivînd. Dar Van Gogh? Dar Dali
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
găunos, de inspirație sovietică, ce străjuie și aține calea se pare pe vecie pe marile artere ale țării. Nu însă și cea a voievozilor cu tendință (iarăși demagogică) de sanctificare. Ce păcat că un Ștefan cel Mare, reușit în sine compozițional și ca modelaj a cunoscut, acum cîțiva ani, o amplasare kitsch în gardul regimentului de la Copou. La Cluj (pardon! și Napoca) un Avram Iancu, voievod neîncoronat, ostoind ambiții patriotarde de joasă extracție, se lăfăie acum definitiv în toată hidoșenia lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dintre vechea și noua clădire, rămînînd caraghios inegale). Iată însă că acestui galimatias i se adaugă un altul, de dată foarte recentă: o piață omagiind, onorabil în intenție, unirea noastră statală. Impresie de total disconfort aperceptiv, cauzat de amplificarea dezordinii compoziționale a întregului, melanjul amatoristic de repere. E, în ultimă instanță, o stigmatizare a locului predestinat a fi stat, ideal, la temelia unui nucleu dăinuitor. Remedii? Aproape nule. Cu edificiul impecabil compozițional al Teatrului s-a petrecut un tratament oarecum asemănător
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Impresie de total disconfort aperceptiv, cauzat de amplificarea dezordinii compoziționale a întregului, melanjul amatoristic de repere. E, în ultimă instanță, o stigmatizare a locului predestinat a fi stat, ideal, la temelia unui nucleu dăinuitor. Remedii? Aproape nule. Cu edificiul impecabil compozițional al Teatrului s-a petrecut un tratament oarecum asemănător celui de la "Medicină". Trebuind să suporte în anii găunoasei culturalizări generalizate condiția de gazdă generoasă, clădirea concepută de arhitecții vienezi Fellner și Helmer a intrat pe mîini iresponsabile, anexîndu-i-se un "fund
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîtorva imagini care ne stau la îndemînă ieșene ca reflectînd, în mic, ceea ce se petrecuse/ se mai petrecea încă în teritoriile notorii ale picturii europene. În momentul în care eu însumi încercam să-mi delimitez posibilitățile, să-mi radicalizez formula compozițională, colinele acestea mirifice încă se mai ofereau, generoase, ca eden inconfundabil, celor cu șevaletul în spinare. Era încîntător să nimerești șansă rară peste un Cămăruț, un Craiu, un Popa, un Agafiței, un Hîrtopeanu, ieșiți incognito... la peisaj, cum un pic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
te așezi pe trepied și să începi să pictezi ce deja îți decupaseși din ce vedeai. Nici vorbă, compoziția, ca gen autonom, îți punea alte probleme, mult mai complicate, se-nțelege. Pleinairiștii ieșeni au încercat onest să se implice și compozițional, faima lor a rămas însă una predominant peisagistică. În alt perimetru "natural", pe Valea Prahovei, îl puteam surprinde pe "boierul" Catargi urs greu, cu ditamai șevaletul în spate bătînd zăvoaiele montane și întorcîndu-se la Pelișor cu fulgurantele sale eboșe, ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
compromis aproape comic, dacă avem în vedere titlurile cu nonșalanță lipite lucrărilor. Ce asocieri de substanță, pictură-titlu, ar fi putut opera în cazul compoziției lui Catargi, în care spațiul imens al unei cazangerii era doar pretextul desfășurării excepționalelor sale potențe compoziționale și coloristice? Volutele ample ale pieselor din hală, ținute în roșurile, ocrurile și brunurile coapte, aparținînd exclusiv maestrului, se instituiau, compozițional, într-o dispunere cvasiabstractă, de o frumusețe atemporală. Puteau servi Oțelarii lui Baba, cu aplombul lor marcat naturalist, intențiilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în cazul compoziției lui Catargi, în care spațiul imens al unei cazangerii era doar pretextul desfășurării excepționalelor sale potențe compoziționale și coloristice? Volutele ample ale pieselor din hală, ținute în roșurile, ocrurile și brunurile coapte, aparținînd exclusiv maestrului, se instituiau, compozițional, într-o dispunere cvasiabstractă, de o frumusețe atemporală. Puteau servi Oțelarii lui Baba, cu aplombul lor marcat naturalist, intențiilor propagandei? "1907", al aceluiași, putea servi, prin modelarea savant realistă a capului de țăran, mistificărilor istoriografice comuniste? Dacă în seria citată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să nu plictisească, sarabanda încă anonimilor sau deja consacraților e într-un neîntrerupt ritm atractiv pentru ieșenii care trec în sus și-n jos. Ambitus stilistic. Rezolvări ingenioase în linia (și parodică) deja pomenitului lirism local, sesizabile în chiar schemele compoziționale ale debutanților, soluții menite, programatic, să șocheze în felul insurgenților moderni de început de secol XX, alternanța imprevizibilă a materialelor și dimensiunilor, replici ritoase (nu ferite de stridențe) la molcomele solfegii ale "clasicilor în viață", randevuuri, pe aceeași simeză,a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fie el textură mașcată, alta decît cea a pînzei de suport:întîmplătoare bucăți de stofă, de plasă, de pătură, de pălărie, de chiloți, de fustă fie rebutate plăci de patefon, sau foste mănuși ergonomice, apetitul acesta material, placat pe imprevizibilitatea compozițională, fac din pictura lui băiețică ce-mi bătea delicat în ușă una de substanțială ofertă. Și asta într-un climat dominat, din păcate, de multă, prea multă impostură insolentă. Pașii prin sală îmi întăreau optimismul că nici pe departe totul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-și reprezinte cu precizie valoarea divină în trei moduri: prin vestigium (orice tip de viziune asupra Creației), prin imaginea propriu-zisă și prin similitudine sau imaginea intuitivă (Durand, Aventurile imaginii 136). "Doctrina" franciscană a impulsionat rapid și decisiv numeroasele scheme compoziționale de Imitatio Christi, precum și răspândirea cultului sfinților călugări, aflați într-o adevărată competiție a "legendelor aurite", precum și estetica iconografică a creștinismului occidental, dezvoltată în paralel cu estetica și cu exaltarea icoanei în biserica orientului ortodox. În pictura murală de la Assisi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
punct de vedere sintactic, au fost remarcate (Haegeman 1994: 50, 71, Avram 2003: 140) mai multe asimetrii între subiect și obiect: ● alegerea obiectului poate afecta rolul tematic al subiectului, însă alegerea subiectului nu afectează rolul obiectului; ● rolul tematic este atribuit compozițional subiectului, fiind determinat de semantica verbului și de ceilalți constituenți din VP; ● verbul atribuie mai întâi rol tematic obiectului, iar complexul [verb + argumente] atribuie rol subiectului; obiectul este argumentul intern, marcat direct, iar subiectul este argumentul extern, marcat indirect; ● în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rezultativ); nu există o separare între Lexicon și Sintaxă; (b) neoconstrucționiste: Arad (1998), Borer (1994, 199874), Hoekstra (1992)75 etc. folosesc reprezentări sintactice mai elaborate, asociate cu interpretări semantice specifice; sensul construcției este codat direct în sintaxă și este derivat compozițional din sensul verbului. Susținătorii acestor teorii consideră că nu există reguli care să influențeze comportamentul variabil al verbelor. Intrarea lexicală a unui verb înregistrează numai sensul principal, și acest sens principal se combină cu sensuri bazate pe eveniment, care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fie invers, prin eliminarea unui rol. Modelul semantic propus de Chierchia (1989), în care autorul își pune problema vericondiționalității și a implicațiilor ei pentru sintaxă (Forma Logică este nivelul Sintaxei la care are loc interpretarea vericondițională, având forma unei relații compoziționale de la FL la fl, notație corespunzătoare, în linii mari, "sensului"), este o logică intensională, în care proprietățile și propozițiile sunt considerate ca fiind primitive. Această logică este interpretată într-un domeniu compus din trei tipuri de elemente: entități − u (people
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se aplică la poziția de suprafață a argumentului: verbul it. arrivare 'a sosi' selectează auxiliarul essere 'a fi' indiferent de poziția de suprafață a argumentelor; construcția rezultativă pentru engleză; diagnosticele referitoare la atribuirea rolurilor tematice sau cele legate de semantica compozițională sunt, de asemenea, diagnostice de adâncime. Levin și Rappaport Hovav (1995: 19−20) sunt de părere că o teorie explicativă a inacuzativității trebuie să arate care diagnostic inacuzativ acționează în ce fel. Multe diagnostice inacuzative sunt restrânse la subclase de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]