27,363 matches
-
cea mai înaltă tensiune poetică și intuiție ideatică a fost Eminescu. A fost prin excelență Denkender-Dichter, poet gânditor, lirica lui suind supremele trepte ale gândirii. În acest sens, a creat viziuni filozofice noi, de uimitoare altitudine. Cea mai importantă este concepția despre geniu, ca fiind un străin într-o lume străină, o entitate din afara Creației, așa încât, după ce se va elibera din "corpul cel urât", geniul își va crea o lume proprie, a gândului pur, paralelă celei a lui Dumnezeu. O altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
va elibera din "corpul cel urât", geniul își va crea o lume proprie, a gândului pur, paralelă celei a lui Dumnezeu. O altă originalitate constă în termenul de arheu definind identitatea ontică a fiecărui om, unică pentru fiecare dintre noi. Concepții noi a formulat pe plan universal de asemenea despre libertatea metafizică, despre prezentul poetic etern, sau despre frumusețe ca fiind nu o armonie statică, încremenită "secțiunea de aur" a vechilor greci ci o armonie în mișcare, așa cum are loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
De asemenea, filozoful german a publicat și poeme (Poezii, Sentințe, Cântecele lui Zarathustra, Ditirambe către Dionysos) toate polarizând în jurul ideilor din Așa vorbit-a Zarathustra. Gândirea lui Nietzsche este complet diferită față de structura sistemelor filozofice anterioare nu numai prin noutatea concepțiilor, dar și prin forma de concretizare, și anume, prin aforisme (deoarece "un aforism poate spune mai mult decât un filozof într-o carte"). Ea a constituit o comutare radicală în istoria filozofiei europene, exercitând o fascinație particulară asupra intelectualității cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dumnezeu în conștiința oamenilor, și profețea dezastrele morale, crimele inimaginabile care vor urma acestei sincope spirituale a omului. Reamintim că în aceeași perioadă scria și Eminescu: Nimeni nu poate opri apunerea lui Dumnezeu de pe cerul cugetării". În ce privește divinitatea, Nietzsche opune concepției iudeo-creștine a unui Dumnezeu cu sentimente precum milă, îndurare, ură, răzbunare un Dumnezeu al nobleței și purității, "dincolo de bine și rău". Dumnezeu este Ființa ființelor, Universul spiritual, o ființă supremă care trece prin stări intermediare spre forma sa perfectă, absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iudeo-creștine a unui Dumnezeu cu sentimente precum milă, îndurare, ură, răzbunare un Dumnezeu al nobleței și purității, "dincolo de bine și rău". Dumnezeu este Ființa ființelor, Universul spiritual, o ființă supremă care trece prin stări intermediare spre forma sa perfectă, absolută concepție a unui "Dumnezeu-Devenire", prezentă și la Empedocle, Eckhart, Boehme, Schelling. Relativ la voința spre putere, Wille zur Macht, Nietzsche scrie: "A imprima Devenirii caracterul Ființei, aceasta este suprema Voință de Putere". Iar această devenire este supraomul, depășirea de sine. Voința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acel zeu. Neînțelegând acest lucru este ca și cum "ai constrânge stelele să nu graviteze în jurul tău". Dar dacă ieși din tine, caută un prieten. Un prieten care "să fie pentru tine sărbătoarea pământului și presimțirea supraomului". Este, poate, cea mai înaltă concepție despre prietenie. "Căci Tu este mai vechi decât Eu; Tu trece drept sfânt. Eu nu încă". Într-un poem dedicat prieteniei, Nietzsche scrie: "Slăvire ție, prietenie,/ Primă auroră,/ A celor mai înalte dintre speranțele mele./ De două ori aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
căreia poezia este cea care întemeiază Ființa idee preluată de filozoful din Freiburg de la Hölderlin -, afirmă: "Arma secretă a terțului inclus este cuvântul poetic" cu ajutorul căruia se pot deschide Suprarealitățile virtuale aflate în "vidul plin" al spațiului cuantic. Este o concepție interesantă, a cărei veridicitate hazardată științific se amplifică și se adâncește infinit poetic. Neliniște și catharsis Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea. Hafiz Neliniștea este intrinsecă, structurală, nu doar psihologic, ci ontologic omului. Apare sub două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aș sta pe țărmurile voluptății. Moartea e azi în fața mea, Ca întoarcerea acasă după o călătorie... Moartea e azi în fața mea, Întocmai ca dorința de a-ți revedea iar casa După mulți ani trăiți în captivitate. Ghilgameș și Miorița reflectă concepții opuse despre moarte. În epopeea sumero-babiloniană pesimismul este total eroul, deși află nemurirea, o ratează printr-un hazard nesemnificativ, fapt care scoate în evidență prețul infim al vieții. În balada vrânceană, fondul zamolxic și getic al matricei noastre culturale preschimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și imposibil, o împlinește geniul, așa cum au recunoscut Kant și Eminescu, filozoful din Königsberg afirmând: "geniul însemnează a doua creațiune a lumii prin artă", înțelegând prin poezie orice artă, sens pe care îl preia și Martin Heidegger. Este Poetul din concepția lui Hölderlin, pe care îl desparte de restul lumii faptul că este lăuntric, iar temerarul care ar vrea să-l vadă față în față, "s-ar ruina în flăcări". Morala poeziei: iartă totul și nu iartă nimic. Iartă suferința, rănirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
există o conștiință independentă de procesele neuronale, de materie, precedând-o și putând acționa supra materiei, astfel că omul poate controla axiologic creația. Asemenea conștiințe pot fi străfulgerate de adevăruri rare sau unice. Este conștiința-martor extramundană eminesciană. "Ne-lumea" din concepția lui Eminescu și "antilumea" întrevăzută de noua fizică ar putea fi puse în analogie cu deschisul rilkean, acel "Nirgends ohne Nicht: Das Reine, Unüberwachte";Niciundele fără nimic, Purul, Nevegheatul. Este o stare fără stare, pe care noi, cei captivi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru a defini cunoașterea transcendentală, superioară celei intelective (Emmanuel Lévinas, Totalitate și infinit, ed. Polirom, 1999, p. 286). Este prin urmare vorba de un concept gnoseologic (analog "ochiului transcendental", discutat în cartea de față), și nu onto-axiologic precum transposibilul din concepția noastră. H. Maldiney utilizează de asemenea termenul de trans-possibilité pentru a defini spațiul necunoscut și momentul în care are loc epifania, autogeneza operei de artă, eliberându-se din posibil, spațiu pe care îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Voiculescu, 2001, p. 7). “Johann Amos Comenius, în lucrarea sa „Didactica magna”, considera că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu „semințele științei, ale moralității și religiozității”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educație. Rezultă că în concepția sa, educația este o activitate de stimulare a acestor „semințe”, și implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”. Acest pedagog propunea idei valoroase pentru educația copilului preșcolar:”în copilăria mică(0-6ani
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
acestă lucrare a sa menționată mai sus, Comenius preciza care sunt cunoștințele, deprinderile și activitățile potrivite a se exersa în copilărie. Deși multe din ideile sale sunt valabile și astăzi, reducerea educației preșcolare la influența familiei constituie o limită a concepției sale”(E. Voiculescu, 2001, p.8). Pedagogul român Constantin Narly, consideră că educația este „un fapt social și individual în același timp”. Florin Georgescu considera că „educația este prima activitate creatoare neproducătoare de bunuri de consum, cunoscută de istorie” (Florin
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
că suferă anumite influențe, în timp ce aceștia îi acuză cu satisfacție pe colegii lor din minister că orizontul lor este limitat la Quai D'Orsay. Călătoriile îi formează pe tineri, iar pe oamenii maturi îi învață să se păzească de acele concepții "absolute" pe care ești înclinat să le ai atunci când privești lumea dintr-un singur unghi de vedere și când nu ești pătruns de diversitatea oamenilor și a lucrurilor. La 1 ianuarie 1589, s-a născut Ministerul Afacerilor Străine*. Până atunci
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
II-lea (1556-1598). 10 Étienne-François, de Choiseul, duce de Choiseul și conte de Stainville (1719-1785). Om de stat și diplomat francez din veacul al XVIII-lea. Favorit al marchizei de Pompadour, care l-a propulsat în viața politică. Liberal în concepții, a fost dintotdeauna un admirator al sistemului britanic de guuvernământ. După o scurtă carieră în armată și în administrație, este numit ambasador la Roma (1753), apoi la Viena (1757). În intervalele 1758-1761 și 1766-1770 este secretar de stat la Afacerile
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ipoteza. Căldura îmbrățișării dispăru treptat. Trupul gol, acoperit doar parțial de părul lung, îi crea repulsie. Ce să iubească la el? Vocea tăcu, obosită, renunță să-i mai ofere argumente pro-iubirea de sine. Pierduse lupta aceea. Nu putea lupta cu concepțiile ei închistate, nu deocamdată. Schimbare. Cuvântul care se născu pe buzele ei se repeta ca un ecou fără sfârșit. Deschise ușa dulăpiorului din baie și scoase foarfeca. Cu mâna stângă prinse jumătate din păr într-o coadă și-l tăie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fi el") era prezentat ca fiind "... un amestec absurd de bufonerii, lucruri șocante, nerozii și gafe cu câte o delicatețe înecată într-un flux de conceptualism". De fapt, aici, Unamuno recunoștea influența pe care a avut-o filosofia hegeliană asupra concepției sale, în special, ideea contradicțiilor care apar între sentiment și intelect, între sensibilitate și rațiune, aspecte subliniate în unele școli neohegeliene, caracterizate ca fiind conceptualiste. De asemenea, Unamuno, referindu-se la stilul lucrării sale, afirma în Prolog că ia în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sentimental. Un sentimental nu poate fi bun sociolog. Și acum, deoarece s-a făcut o zi bună, să ne bucurăm o clipă de lumină...lumină! lumină! multă lumină! Și plimbându-se, zice: Educația începe în gestație... ce spun? în însăși concepția... înainte, mult înainte, venim educându-ne ab initio, din omogenitatea primitivă. Ea tace și el continuă: Și tu, Marina, ești foarte omogenă. Ghicește o insultă. Dar oare această figură insultă? Ce vrea să spună toate astea? E cineva care vrea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ridicat repede, exclamând: "Cine merge pe aici?" și a intrat el, complet confuz. Așa se face că maestrul nedându-i atunci nicio atenție, Apolodoro se visează acum cu doña Edelmira. * L-a însărcinat tatăl său să-și pună pe hârtie concepția sa despre univers, și din mai multe zboruri ale lucrurilor care îi trec prin cap, nu iese nimic. În primul rând, are oare vreo concepție despre un asemenea univers? Să-l conceapă? Dacă acesta este tocmai ceea ce abia acum începe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
visează acum cu doña Edelmira. * L-a însărcinat tatăl său să-și pună pe hârtie concepția sa despre univers, și din mai multe zboruri ale lucrurilor care îi trec prin cap, nu iese nimic. În primul rând, are oare vreo concepție despre un asemenea univers? Să-l conceapă? Dacă acesta este tocmai ceea ce abia acum începe să miroasă? Și vine amurgul care face atât de frumoasă amiaza, preocupat de ceea ce e concepția, curgerea râului, promenada. Este o zi liniștită de primăvară
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu iese nimic. În primul rând, are oare vreo concepție despre un asemenea univers? Să-l conceapă? Dacă acesta este tocmai ceea ce abia acum începe să miroasă? Și vine amurgul care face atât de frumoasă amiaza, preocupat de ceea ce e concepția, curgerea râului, promenada. Este o zi liniștită de primăvară călduță, își deschide soarelui verdele pufuleț al născutului frunziș al plopilor; surâde râul; este neted oceanul cerului, fără altceva decât ușoara spumă a norilor la apus; aerul, cărnos și umflat de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și după rafala acestor ochi, vede doar două cosițe blonde care îi cad pe spate ca două ramuri ale unui copac înflorit, iar jos, începutul trunchiului. Sărmana inimă îi dă alarma, ce e asta? Întors acasă se apucă să scrie concepția sa despre univers, dar trebuie să se întrerupă pentru a scrie versuri. Versuri? Versulețe, fiul meu? exclamă tatăl, suprinzându-l, și cum el tace, adaugă: Ca exercițiu, pentru a proba totul... treacă! Nu-i așa că poeții nu sunt genii? I-am
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fiul meu, i-am avea, dacă lumile ar fi mai atente la ceea ce s-ar spune în vers, dar geniul modern nu poate fi mai mult decât sociologic și poezia este o artă a tranziției, în mod pur provizoriu... Și concepția ta despre univers, cum merge? Puțin câte puțin, tată. Dar toată precauția este inutilă; don Avito surprinde la sfârșitul cărților însemnări, hârtii, desene și rămâne perplex. Iar Marina este mamă, săraca, Materia somnoroasă, cea care între somnuri, zice: Asta e
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe tatăl dumneavoastră, pe don Avito. Este un individ interesant. Vă felicit... Simte Apolodoro ceva, așa, ca o bilă care îi intră pe gât și îi vine să-i smulgă cravata lui Federico și să i-o arunce în râu. Concepțiile sale pedagogice oferă atâta atracție ca și concepțiile opuse... Pedagogia asta nu a intrat încă în câmpul experimental adevărat, chiar dacă, după cum se vede, ceva intenționează într-un sens domnul tată al dumneavoastră... Și cum Apolodoro tace, Federico spune pe neașteptate
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
individ interesant. Vă felicit... Simte Apolodoro ceva, așa, ca o bilă care îi intră pe gât și îi vine să-i smulgă cravata lui Federico și să i-o arunce în râu. Concepțiile sale pedagogice oferă atâta atracție ca și concepțiile opuse... Pedagogia asta nu a intrat încă în câmpul experimental adevărat, chiar dacă, după cum se vede, ceva intenționează într-un sens domnul tată al dumneavoastră... Și cum Apolodoro tace, Federico spune pe neașteptate: La urma urmei, ce dorim de la Clarita? Dorim
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]