1,592 matches
-
am vreo cinci luni și gata! m-a anunțat într-o zi, când am trecut să-l văd pe la editură, în cămăruța lui amărâtă de sub scară. A scos o sticlă din sertar, și-a umplut ceașca. S-a scurs niște coniac basarabean pe manuscrisul din fața lui, un volumaș de poezii. Fără să stea pe gânduri, a aruncat foile pătate în cutia de tablă de la piciorul mesei. - O să-l conving că n-avea nevoie, în deschidere, de-o artă poetică explicită. C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întunecat la față, își mușcă buza de jos, se trage de mustață și presimt că se apropie momentul exploziei. Nu știu ce formă va lua, mai contondentă sau doar verbală, dar știu că va avea loc. Nu durează mult așteptarea. Maxențiu vrea coniac, dar s-a terminat. Ia o sticlă goală și-o izbește de pervaz. Bucățile sar în toate părțile. Criticul tresare și se oprește dintr-o demonstrație. - Cer să se facă liniște! Aceasta este o veritabilă bătaie de joc! Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
puternic a femelă În călduri. Cei doi priveau fix scena, cu paharele de vin În mână, ascultând muzică, fără măcar să se sinchisească să se dezbrace. — Eu nu beau de obicei, decât dacă e un vin cu adevărat bun sau un coniac de soi. Vinul era un Chateau Latour din 1976, muzica era o piesă a lui Xavier Cugat, Miami Beach Rumba. Luaseră amândoi câte o jumătate dintr-o pastilă de ecstasy, apoi prizaseră cu grijă o cantitate infimă de cocaină, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un sentiment ciudat. Am dat din cap și am luat sticla. Încă nu se Întunecase. Am dat pe gât o Înghițitură. Era bourbon, o marcă pe care nu o mai gustasem. Mi-a alunecat pe gât la fel de ușor ca un coniac. Pe când tocmai mă Întrebam de unde avea un bețivan o băutură așa de fină, am auzit o voce În japoneză: „Ia te uită, o sticlă de George Dickens!“. M-am Întors și l-am văzut: În fața mea stătea chiar bărbatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a comandat bărbatul. Eu am cerut o bere. Ce băutură e asta, Frank Sinatra? — Un amestec de Wild Turkey și de gin Tanguery. Se poate amesteca și Canadian Club cu vodcă Absolute, dar atunci obții un Gary Cooper. Dacă amesteci coniac cu cherry, o să ai un Jean Gabin. Eu am creat toate aceste cocktailuri, care se vând cel mai bine aici. Apropo, câți ani ai? Bărbatul avea un talent special de a-i face pe oameni să se simtă În largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Joanna a dispărut pe dată la baie. Zece minute mai târziu, Îngenunchiam la picioarele ei așezate confortabil În fotoliu și Îmi frecam penisul În timp ce-i lingeam degetele. Joanna Înghițea câte puțin din paharul ei de șampanie, ca și cum ar fi băut coniac. Când a văzut că am ejaculat În scurt timp, m-a Îndepărtat ușor cu vârful picioarelor, murmurând: — Masochistule. Înțelegerea cu Joanna era să-i plătesc trei sute de dolari pe oră, dar se pare că era o regulă universală că ședința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să servească masa de seară, când am simțit o mică explozie În partea dreaptă a stomacului. Mai avsesem și până atunci senzații asemănătoare, așa că am Încercat să nu intru În panică. Am Înghițit niște tranchilizante și cardiotonice, am băut niște coniac și am tras cu putere aer În piept. O să treacă, o să mă liniștesc În câteva clipe, mi-am repetat În șoaptă. Mai ales nu trebuie să intru În panică. Aveam impresia că stăteam deasupra unei prăpastii, agățat de o funie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lor înflorise. Puteau să treacă și luni întregi fără să-l vadă, dar din când în când reapărea și-i dăruia diverse cadouri - o dată un ceas de argint, altă dată o geantă (cu portofelul încă înăuntru) sau o sticlă de coniac Cape Brandy. Locuia pe Old Naledi, cu o femeie cu care avea trei copii. Femeia aia țipă la mine întruna, se plângea el. Din punctul ei de vedere, nu sunt capabil să fac nimic ca lumea,. Îi dau bani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite, impresionantă, repetă valsuri și marșuri triumfale, trunchiurile arborilor sunt văruite. Se perfectează angajamente cu circari ambulanți și se suplimentează proviziile de șampanie și de lichioruri. De coniac alb. Actorul se pregătește și el. Va prezenta în Piața Teatrului spectacolul de autor Eșecul lui Socrate. Text, regie, interpretare. Precis că iarăși va veni cu o trăsnaie, e stilul lui. Nu el, pe vremuri, într-o reprezentație - când Teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
îl respectau, știa cum să-i împace pe toți, dar mai mult decât atât știa să le vorbească. Orele petrecute pe lângă consiliu, miliție, școală, moară, crâșmă i-au deschis mintea. Era respectat, nu oricui îi era îngăduit să bea un coniac Milcov cu tovarășul secretar, să lese în fiecare săptămână o bătrână, avans, sub tejghea pentru tovarășul șef de post, să pună coasa în brazdă și să umple coșul căruței cu lucernă, dedesubt popușoi în lapte, sfeclă, răsărită din lanul gospodăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ultimă poruncă a fost ca un fier înroșit pe suflet. Umilința la care i-a îndemnat starețul nu putea fi tolerată. Scenariile gândite în fiecare noapte în livada coniței Cătălina erau ipotetice, atât cât să aibă gust țigara, să încălzească coniacul, să lunece brișca în bucata de slănină afumată. Totuși scenariile nu le domoleau nici pe departe orgoliile de veterani ai schitului. De după creasta Bârgăului, soarele cât o mămăligă pentru toți flămânzii lumii; la poalele Bârgăului, o câmpie sub care pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu soarele de partea cealaltă. Scrupuloșii vor spune că ar fi trebuit cel puțin să se evite ostentația zgomotoasă și neghioabă a șampaniei, săritul dopului, spuma care curge, și că o cupă discretă de porto sau madeira, o picătură de coniac, o aromă de brandy În cafea, ar fi constituit o sărbătorire mai mult decât suficientă, dar noi, care știm bine cu câtă ușurință scapă spiritul hățurile corpului când bucuria devine nemărginită, considerăm că, chiar când nu ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
joacă de câteva minute cu o frunză ruginită și murmură că iar a venit toamna, iar e nașparlie situația, Îmi vine să-mi iau câmpii. Deocamdată, nu-l bagă În seamă niciunul dintre prietenii de pahar. Gore soarbe dintr-un coniac, pe terasa din cartier e răcoare spre frig, stă cu geaca de fâș pe umeri și trage cu ochiul către ferestre. Și-ar pune și gluga În cap, dar nu vrea să dea naștere la glume. Sandule, a-nceput să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
evident. Inițiale. Dumneavoastră, de pildă, veți fi doamna H. Băiatul, să zicem, G.“ Marika a izbucnit din senin: „Nu mi-am văzut fiul nici la naștere! Mi-a fost smuls din pîntec! Dus!“ Thomas nu Înțelegea nimic. El băuse un coniac mic, un fleac, Marika doar apă minerală; o luase razna, sărise de la fiul-model la copilul furat, pentru că și așa puteau fi interpretate vorbele ei. „Am fost mamă purtătoare! Alta e mama lui acum, dacă Îi sîntem așa ceva vreuna. CÎte puțin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
afle acum că purtase În trup sămînța străinului care tocmai se pregătea să achite nota. Un pahar cu apă minerală pentru Marika; femeia asta merită un izvor, și-a zis Thomas, numărînd banii; remușcarea Îi dă dreptul; a plătit și coniacul, și-au stins țigările. Un barman deschisese o ușă, venea mai mult aer. Thomas a zis că discuția lor - un interviu, cum stabiliseră - are un preț. A scos din portofel două sute de euro, mult, puțin, nu putea să-și dea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Trebuie să fi fost nebună rău să-mi închipui că lucrurile vor sta altfel în Paris. Mi-am petrecut zilele târându-mă plictisită după Julie la Hermès și JAR, unde și-a cumpărat un inel cu un diamant de culoarea coniacului, șlefuit în formă dreptunghiulară, la prețul de 332 000$, deoarece auzise că Roman Polanski i-a dăruit frumoasei și tinerei sale soții franțuzoaice un inel asemănător. Nu l-a purtat niciodată pentru că e asigurat doar dacă e ținut în seif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
T. și tovarășul V., pleacă în turism organizat și bine supravegheat în țara vecină despre care Tovarășul ne sugera că nu ne este prietenă. Și nici nu ne era. Excursioniștii erau înarmați până în dinți cu bibliografie turistică: tricouri, sticle de coniac, cosmeticale, adidași șterpeliți de muncitorii de la fabrica Pionierul și vânduți prin rețele conspirative la mușterii, mai ales la cei care asigurau comerțul invizibil în CAER. Acest comerț, reciproc avantajos de altfel, se desfășura în locuri consacrate: lifturi, camere de hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai să plângi că nu-i aveai cu tine. Știau să negocieze cu vameșii, cui să dea șpagă, cum să facă fund raising de la excursioniști, să plătească lumea echitabil ieșirile și intrările în liniște. Mai păstrau câte o sticlă de coniac să ne cinstim în final cu toții că am trecut cu bine peste grelele încercări. Pe scurt, aveau mereu talentul să ne facă să ne simțim contrabandiști norocoși ai unei rețele mafiote. Ei vegheau la norocul nostru. Erau cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trebuie să‑și ceară scuze și nu tu. Să inventeze așa porcării. Să pună în gura oamenilor cuvinte pe care nu le‑au spus niciodată. Ne‑a sunat biata Suzie, foarte supărată. I‑a dat fetei ăleia trei biscuiți cu coniac și un Kit Kat și uite cum i‑a mulțumit ea. Cu minciuni strigătoare la cer! Zău așa, să se dea drept angajată la Fisc. Ar trebui dați în judecată! — Mamă... Închid ochii și‑mi e aproape imposibil să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ai un test video. Așa‑i? — Da, da’ nu știu încă la ce oră. — Păi, bine, atunci. Fii curajoasă. Fă o baie, pe urmă fă‑ți un ceai cu trei cuburile de zahăr. Și tata zice să bei și un coniac. Și, dacă te mai sună vreun reporter dintr‑ăla, spune‑i să se ducă în aia a mă‑sii. — V‑a sunat și pe voi vreun reporter? întreb alarmată. — Ne‑a dat târcoale un individ de dimineață, să ne întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de la parter e luminat discret, liniștitor și anonim. Mă scufund într‑un scaun de piele somptuos, slăbită și tremurând, de parcă aș avea gripă. Când vine chelnerul, îi comand suc de portocale apoi, în timp ce el se îndepărtează, îmi schimb comanda, cerând coniac. Îmi este adus într‑un pahar uriaș, cald și revigorant și iau câteva guri, apoi ridic privirea, în clipa în care o umbră apare pe masa din fața mea. E Michael Ellis. Îmi stă inima. N‑am nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Sau ți‑aș putea spune adevărul - și anume, că mi‑a părut foarte rău pentru tine azi‑dimineață. Ziarele britanice sunt sub orice critică. Nimeni nu merită un asemenea tratament. — Mulțumesc, îngaim. Apare un chelner și Michael comandă încă două coniacuri, fără să mă întrebe. — Tot ce pot să‑ți spun e că oamenii nu sunt proști, zice în timp ce chelnerul se îndepărtează. Nimeni n‑o să‑ți scoată ochii cu chestia asta. — Deja au făcut‑o, zic, cu ochii în fața de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pierd vreun contract. Plâng până mi se duc ochii în vârful capului. Secretara mea trebuie să se ducă după șervețele la fiecare jumătate de oră. — E atât de serios, încât nu îmi pot abține un mic surâs. Hai, bea‑ți coniacul, zice, și hai să lămurim câteva chestii. Tu i‑ai invitat pe cei de la Daily World să te fotografieze cu obiectivul de distanță? — Nu. — Tu i‑ai sunat și le‑ai oferit un material în exclusivitate despre obiceiurile tale, propunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că are vreun rost. — Dar rămâi aici, cu Luke? Prin fața ochilor îmi trece rapid imaginea chipului împietrit al lui Luke și simt că mă săgetează durerea. Nici asta nu cred că ar avea vreun rost. Iau o gură mare de coniac și încerc un surâs. Știi ceva? Cred că am să mă întorc acasă. Paisprezece Cobor din taxi, îmi debarc valiza pe trotuar și mă uit cu tristețe la cenușiul cerului englezesc. Nu‑mi vine să cred că totul s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]