2,187 matches
-
martor. Eu sper Însă că, În multe cazuri (pe unele dintre acestea le menționez și În lucrarea de fațăă, am fost și martor, și erou; martor În sensul lucidității și al memoriei, erou doar În sensul strict al urmăririi, al consecvenței cu propria mea vocație, aceea de scriitor. E drept că uneori aceasta m-a Împins În politică și nu numai În politica literară! În exil și, nu rareori, În multe erori, pe care În bună parte le-am ispășit fără
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
literare Într-o țară și Într-un mediu practic străine, la o vârstă nu foarte tânără - 38 de ani! -, or, profesiunea mea, cea de scriitor este una de maximă dificultate, ca și cea politică sau științifică, ea cere enorm timp, consecvență În același mediu, simț al relațiilor și al „mediului” specific ieșit din comun, un instinct al orientării și sociale de prim rang etc., etc., dincolo de dezideratele riguroase și elementare cum ar fi cunoașterea perfectă a limbii și culturii În care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În formare târzie a caracterului meu capul triunghiular, șuierător și „Înțelept”, a ceea ce numim voință, concept atât de drag Întregii școli filozofice romantice germane - capacitatea de a alege dintr-o multitudine de scopuri posibile și interesante pe unul singur și consecvența În timp cu acesta. Scop care se dovedește, până la urmă, doar o unealtă a formării și apoi a expresiei, a exprimării a ceea ce „planează” deasupra firii și a existenței noastre vizibile - Voința mai Înaltă a zeilor, Destinul salvator. Cel care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
treaptă de lansare acolo?! Bine, dar... atunci de ce a renunțat atât de repede și s-a Întors, știind prea bine ce-l așteaptă?! De unde atâta nehotărâre și inconsecvență la cineva care dăduse până atunci semne indubitabile de ambiție și de consecvență de fier În acțiunile sale?!... Am regretat, adeseori, actul meu de protest și de eliberare de la Paris, din vara lungă a lui ’71 și, nu de puține ori, mi-am făcut reproșuri ca unui handicapat moral, unui lunatic social, acel
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
drama și mocirla realității sociale și umane, pedepsind și răsplătind. Regretul acesta intens, el Însuși „convulsiv”, nu era decât o amintire a acestui „hybris colectiv”, a acestei bucurii exaltate care nu putea, În timp, vai, Înlocui „realitatea”, care cere pregătire, consecvență, uniune și solidaritate umană. Și, poate, mai ales acea „tradiție specifică”, tradiția de luptă și, organizare contra abuzului social ce vine „de sus”, contra bunului plac al atâtor legiuni de stăpânitori, tradiție care, În timp, creează acele reflexe de luptă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
patetice. Daniel Durban, promisiune a filozofiei, caută anonimatul și uitarea departe de lașul consacrării sale, în urma unei drame devenită prin reverberație proces de conștiință. Theodor Codreanu scrie cu oarecare cursivitate, are știința caracterizării lapidare, taie fraza nervos, dar nu are consecvența unui regim epic. Cartea, minusculă, e compusă din mai multe cărți, stilul, ca să zic așa în formare, din mai multe stiluri. O inconsecvență fără program estetic și fără finalitate dă întregului un aspect caleidoscopic diletant. Inteligența prozatorului, resimțită mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că "liberalii au ucis mișelește cel mai mare poet al neamului", ar putea căpăta și alte conotații. Să fi știut liderul naționalist ceva care nouă ne scapă? Ca "român absolut", cum l-ar numi Petre Țuțea, Eminescu a apărat cu consecvență, cu îndârjire, cu principialitate drepturile tuturor românilor, inclusiv ale celor din provinciile aflate sub stăpânire austro-ungară. Or, critica tendințelor de deznaționalizare a românilor din Ardeal, într-o vreme când se pritoceau clauzele tratatului secret cu Puterile Centrale, nu mai cădea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost sacrificat, sunt mai vechi. Acum însă informațiile doveditoare adunate permit trecerea de la presupuneri fanteziste la demonstrații pe bază de argumente coerente. Pe lângă faptul de a fi realizat o asemenea demonstrație, meritul lui Theodor Codreanu este dublat de intuiția privind consecvența cu care se săvârșește și o a doua sacrificare. Prima parte a cărții, intitulată De la moartea civilă la moartea fizică, pune în conexiune plauzibilă principalele evenimente care au concurat la drama vieții lui Eminescu în perioada 1883-1889. Plecând de la cercetările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nr. 3381, 8 ianuarie 2001 Ștefan MUNTEANU Modernitatea gândului eminescian Pe data de 30 decembrie 2000 am primit ultima carte a d-lui Theodor Codreanu, intitulată Controverse eminesciene și apărută la Editura "Viitorul românesc". Un volum mărturie despre inspirația și consecvența spiritului critic promovat cu îndârjire, dar și cu autoritate de cunoscutul eminescolog, în sprijinul ideii privind modernitatea gândului eminescian. O idee care, până la Theodor Codreanu, a avut parte mai mult de prejudecăți negatoare decât de argumente afirmative. Se subînțelege, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
când rivalii liberali și conservatori și-au dat mâna "pe l-apus de soare" pentru a înfăptui "moartea civilă" a celui care apără interesul național lovind în cei care "își apărau "propășirea" personală și de grup". Prin urmare, susținerea cu consecvență a tezei luesului eminescian prin autoritatea (?!) unor nume medicale precum Gh. Marinescu, Francisc Iszac sau Șuțu era doar o strategie, o mască pentru ca de înlăturarea poetului sa nu fie nimeni acuzat. S-a vorbit despre surmenaj, de munca epuizantă de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mugurii cei mai îndepărtați din coroana înaltă. Grandoarea proiectului d-lui Mihail Diaconescu fenomenologia epică a spiritualității române a părut unora covârșitoare, chiar depășind slabele puteri ale unui singur condei, dar iată că impresionantul program se concretizează, cu tenacitate și consecvență, cu fiecare nouă apariție editorială a unui autor activ publicistic și cu o marcantă prezență socială, consemnată atât la catedră, în reuniunile științifice internaționale, în Cetate, cât și în mediile scriitoricești. Cu o masivitate care nu ascunde finețea și fragilitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și complexitatea operei ei. Suntem prea apropiați de Mihail Diaconescu și prea îndepărtați de armonia și complexitatea operei sale pentru a descoperi misterul și diversitatea semnificantă a unui corpus textual impresionant nu numai prin dimensiuni, ci și prin elaborare, prin consecvența programatică și ideologia da, ideologia românească, de convergență estetică, filosofică și morală. Nu e minimalizant să recunoaștem o ideologie coerentă și consecventă în construcția unui edificiu epic al istoriei românești, plin de obiectivitate, dar fără să evite neapărat un spirit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spiritual, Eminescu. Plecând de la un asemenea model, Theodor Codreanu refuză să reziste minoritarilor prin cultură și atacă decis, foarte bine argumentat sistemul tiranic și aberant pe cale să se instaureze. "Pro Saeculum", nr. 7-8, ianuarie 2011 Andrei ȚURCANU Polemici "incorecte" politic Consecvența, dar, mai ales, calmul cu care Theodor Codreanu, "incorectul" politic de la Huși, îi dezbracă mereu, de la carte la carte, pe "corecții" elitiști de la București și de aiurea, pe cei de azi, dar și pe părinții ori pe strămoșii lor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
accesat 20 ianuarie 2012 Adrian JICU Ion Barbu și ermetismul canonic În condițiile în care critica românească actuală se îndepărtează de teorie, aciuându-se în zonele universitare aride sau în publicistica de factură impresionistă, Theodor Codreanu face figură aparte prin consecvența cu care luptă pentru promovarea transdisciplinarității și a transmodernității, concepte care devin pivoții criticii sale. Pe un teren în care sintezele sau ideologiile sunt tot mai apatice, autorul Transmodernismului și-a croit un drum propriu, clădit pe un instrumentar critic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rapid "Ion Creangă" Bicaz (Tîrgu-Neamț) București, cheamă-te pe nume de lucru: Poezie, prinț de tristeță și onoare Emil Botta, cinematografic: singurătate, a alergătorului de cursă lungă, erau încă filme în anii '80! am coborît la Tîrgu Frumos, cum prevenisem, consecvență să cobori la Tîrgu Frumos cînd o spui în gura mare, fotbalist abonat divorțat coborîtor, zece ani de la divorț ori fata de zece ani rămasă la ea, actul căsătoriei cu divorț, altceva este de înțeles, călătoria fără supărări, tren atît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
familiare forme pentru cititor în transcrierea numelor de persoane și a denumirilor geografice. S-a apelat la sistemele standard ale transliterării pentru greacă și bulgară; cuvintele și numele sîrbești apar în ortografie latină, dar nu a fost posibilă menținerea unei consecvențe în această privință. În plus, numele conducătorilor și ale oamenilor de stat otomani și multe din numele de botez au fost anglicizate.* Datarea prezintă și ea unele probleme, dat fiind că locuitorii Balcanilor au utilizat trei calendare diferite pînă după
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
devine cu atât mai inteligibilă lamentația maioresciană exprimată sub chipul "formelor fără fond" ca teorie sociologică a modernității românești. Dincolo de acest start fals, retoric, în durata lungă a procesului de construire a statului-națiune românesc, autoritățile politice s-au angajat cu consecvență progresivă în realizarea efectivă a sistemului național de educație. Tabel 8. Evoluția ratei de înregimentare a populației școlare în învățământul primar în context internațional, 1870-1940 Țara 1870-75 1880 1890 1900 1910 1920 1930 1935-40 Germania 67,4 69,5 74
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în mare“, pentru că, „în mic“, în anumite variante, el poate include și o notă relativizantă: „cutare spune prostii, dar măcar e autentic“. În acest caz, „autenticitatea“ joacă rolul de circumstanță atenuantă. Ea poate scuza, sau diminua, eroarea, invocând buna-credință și consecvența cu sine a „făptașului“. Dacă e să riscăm o definiție rapidă a autenticității, vom spune că ea este incapacitatea cuiva de a spune sau de a face lucruri la care nu aderă cu totalitatea ființei sale. Omul autentic e, cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
doi bani pe discernământul său și pe onoarea proprie. Încet-încet, el învață să ia directivele superiorilor drept convingeri personale. Murdăria nu-i face rău, câtă vreme ea are „legitimitatea“ fidelității. Devotat „cauzei“, el pendulează fără jenă între opțiuni ireconciliabile: nu consecvența e problema lui, ci obediența fără breșă. I se ordonă să fie principial, e principial. Gesticulează isteric, ridică glasul, trântește ușa. I se ordonă, dimpotrivă, să fenteze discret, s-o lase moale, să adulmece dejecția, o face surâ zând, cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
În excesul acesta cade inteligența care își folosește dexteritățile pentru a falsifica. Căutând nu adevărul, ci victoria, sau spectacolul, ea jonglează primejdios cu ideile și cu cuvintele, se felicită de a putea apăra orice punct de vedere și tra tează consecvența logică și coerența argumentelor drept simptome ale prostiei, sau, în orice caz, ale lipsei de imaginație. Trei carențe: 1. Inteligența fără cultură. Poți fi ager la minte, dar, pe termen lung, mintea trebuie hrănită și cu altceva decât cu vitamina
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că acest cult și comuniunea cu natura, clamată și de Eminescu în „Scrisoarea III” (Tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul / Mi-e prieten numai mie”), se manifestă pe filiera divinității, care binecuvântează această comuniune a întregii sale creații. Consecvența credinței ortodoxe o regăsim în „Familiară”: De ce să ne-ngrozim de cimitir Când ne iubim strămoșii? În plus, regăsim cultul strămoșilor în „Moarteanțeleaptă”: Cea mai frumoasă moarte de pe lume E să trăiești de-a pururi în urmași. Ca și la
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cu o specie. Căci În evoluția ei tot mai grăbită, viața sacrifică pe cei, speciile, care nu mai corespund; iar specia, și nici cea umană nu face excepție, caută să se conserve. Ea vrea nemurirea, și e destul să constatăm consecvența, istorică și geografică, a miturilor care o menesc. Și, firesc, specia elimină Întotdeauna indivizii care fac excepție, fie că sunt Înapoiați, fie că sunt Înaintați față de normalul speciei. Doar că legea variabilității Îi naște la fiecare generație, căci Natura e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doctor, garanția potențială a unei vindecări sau ameliorări a stării de sănătate merge în consonanță directă cu starea noastră de spirit, autocontrol și călirea voinței prin dirijarea gândurilor. O lecție de viață pe care va trebui s-o aplic cu consecvență de acum înainte. Verticalitatea doamnei doctor a reușit să-mi dinamizeze spiritul măcinat de contradicții și să-mi găsesc resursele necesare pentru a merge mai departe. Indice de personalitate, exigența. Doamna doctor, Angela Radu, medic primar specialist în medicina de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
-i tare dragă și se potrivesc de minune!... Ce zici tu, s-o dau, ori să mai aștept?"... Avea o filozofie țărănească, ancestrală și ideală, pe care-o propaga și-o urma, ca pe o poruncă sacră, cu obediență și consecvență. Despre căsătorie, bunăoară obișnuia să spună: "o vacă bună și o fată bună nu se dau din sat, din comună!" De ce, bunică?, o rugam eu să mă lămurească. Numai dacă, în ambele cazuri, și vaca și fata nu-s în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
constatând că, din cauza opiniilor divergente, nu s-a ajuns la niciun acord între participanți, a hotărât să amâne din nou discutarea proiectului de regulament pentru sesiunea din primăvară, mai exact din aprilie 188182. Singurele state care se opuseseră direct, cu consecvență și fermitate, planurilor dublei monarhii de a obține controlul pe Dunăre fuseseră România și Bulgaria. Iată ce scria în acest sens, din Galați, delegatul României, colonelul Eustațiu Pencovici, ministrului român al Afacerilor Străine, Vasile Boerescu, la 8 ianuarie 1881: "Englitera
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]