1,241 matches
-
către adevărul ultim, ca polifonie a mărturiilor privind radiația misterului divin în mintea și în cuvîntul omului. Dinaintea acestei tradiții se așază conștiința spirituală, adeseori prea puțin ajutată de discursul religios oficial, înclinat de multe ori spre generalități adormitoare, suficiență, conservatorism. Mai sensibili față de noutatea materialului pe care veacul îl pune în fața credinței, mai liberi și mai îndrăzneți în problematizările lor decît teologia oficială, mai înclinați să exploateze parodoxurile realului, gînditori laici și teologi nonconformiști au creat, în modernitate, punți între
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu este singurul concept disputat al științelor sociale. În fapt, multe concepte sunt disputate la anumite nivele. Cu toate acestea, în numeroase cazuri, anumite aspecte fundamentale se află dincolo de orice discuție; de exemplu, în ciuda tuturor dezbaterilor privind adevăratul sens al conservatorismului, aproape toate definițiile îl consideră fie o ideologie, fie o atitudine. Însă, așa cum am afirmat mai devreme, nici măcar acest tip de consens nu poate fi întâlnit în literatura consacrată populismului. Și totuși, odată cu sfârșitul anilor 1990, s-au făcut pași
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cel de-al Doilea Război Mondial, intitulată Liga Națională Flamandă (Vlaamsch Nationaal Verbond). Dillen a conturat ideologia partidului într-un manifest cunoscut sub numele "Cărticica portocalie" (Oranje Boekje). Aici, el prezintă cei trei piloni ideologici ai VB-ului, și anume: conservatorismul, naționalismul secesionist și solidarismul, declarând totodată că independența Flandrei reprezintă ținta politică supremă. Cu toate acestea, seducția ideologică a VB-ului s-a dovedit deosebit de limitată în anii 1980, Dillen rămânând singurul reprezentant ales al partidului, până în 1987, când, în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
doar la nivel regional. Acest capitol argumentează că succesul și moștenirea Partidului Reformei se datorează mai degrabă filonului populist decât celui conservator. Și asta în ciuda faptului că Partidul Reformei a transmis succesorului său, Partidul Conservator, o moștenire mai apropiată de conservatorism decât de populism. În plus, pentru a rămâne în linia ipotezelor propuse în introducerea acestui volum, mă voi concentra pe modalitatea în care populismul Partidului Reformator s-a combinat cu unele teme conservatoare, în efortul de a altera democrația canadiană
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fost respins de Partidul Reformei, la fel cum acesta fusese marginalizat și în Statele Unite. Scurta analiză a modalității în care liderul Partidului Conservator utilizează temele antielitiste ne arată cât de greu este să separăm fibra populistă de noul cadru al conservatorismului de dreapta. Dificultățile sunt la fel de mari și în cazul discursului Partidului Reformei și în cazul avatarurilor pe care acesta le-a suferit odată cu apariția Partidului Conservator. Deoarece asimila elitele care sufocă suveranitatea populară cu agențiile de stat, cu programele acestora
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
într-o "Canadă democratică și liberă în care principiile conservatoare sunt bine articulate, întelese și implementate" (Manning Centre, 2010: 12). Scopul de bază al acestui centru este acela de a educa și de a crea rețele de agenți politici ai conservatorismului. Principiile democrației populare, odinioară etalate cu mult sârg, beneficiează acum de o singură frază în primul manifest al centrului intitulat " Situația mișcării conservatoare în Canada". Este de remarcat că democrația directă nu apare deloc în discuția privitoare la modalitățile în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că este vorba de o strategie înțeleaptă. Imaginea Partidului Reformei pe care am obținut-o după analiza de mai sus ne dă o reprezentare mai exactă despre cum funcționează populismul în opoziție în America de Nord, într-un moment de reînviere a conservatorismului și într-o epocă în care tot mai mulți cetățeni sunt nemulțumiți de "modalitatea curentă" de a face politică. Am văzut deja că Partidul Reformei a utilizat antagonismul populist clasic, cel între "popor" și "elite" pentru a dirija frustrarea cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu numită), temă intens vehiculată de reformiști, iar spațiul politic a continuat să fie caracterizat de prezența grupurilor de interese care acționau prin intermediul formațiunilor politice parlamentare. Însă efectele pe termen lung ale sintezei operate de Partidul Reformei între populism și conservatorism sunt departe de a fi lipsite de însemnătate. Reformiștii au antrenat o transformare sistemului federal de partide, au mobilizat noi grupuri religioase (chiar dacă acestea nu fuseseră anterior excluse), au început alcătuirea de noi alianțe politice, au turnat gaz pe foc
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a făcut VB conștient de faptul că ar trebui să adere la principiile democrației, măcar formal. 1 Împreună cu tatăl său, Ernest C. Manning, premierul provinciei Alberta, Preston Manning a scris lucrarea Political Realignement. Cartea este o pledoarie pentru fuzionarea mișcărilor conservatorismului social (incluzând aici suporterii partidului Social Credit) cu formațiunea mai mare, dar situată mereu pe locul 2, Progressive Conservative Party -Partidul Progresist Conservator. Este de remarcat că în această lucrare nu există nicio trimitere populistă la democrația directă, temă care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
intelectuală asemănătoare. Complementar, vor trebui explicate diferențele, momentele de alegere între alternative intelectuale și politico-culturale diferite. Narațiunea va pendula inevitabil între texte și contexte, încercând astfel să surprindă un model mai general fără să piardă legătura cu concretul experienței istorice. Conservatorismul radical. Sincronismul culturii române interbelice Vom încerca, în cele de mai jos, să schițăm tendința europeană mai largă în care poate fi înțeleasă cea românească, ținând cont desigur de specificul și particularitățile sale. Acest context european mai larg este, credem
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
române interbelice Vom încerca, în cele de mai jos, să schițăm tendința europeană mai largă în care poate fi înțeleasă cea românească, ținând cont desigur de specificul și particularitățile sale. Acest context european mai larg este, credem noi, cel al conservatorismului radical. Conservatorismul radical împărtășește multe dintre grijile și ideile conservatorismului mai convențional, cum ar fi nevoia de autoritate instituțională și de continuitate cu trecutul, dar crede că procesele caracteristice modernității au distrus tradiția și legitimitatea valoroasă pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Vom încerca, în cele de mai jos, să schițăm tendința europeană mai largă în care poate fi înțeleasă cea românească, ținând cont desigur de specificul și particularitățile sale. Acest context european mai larg este, credem noi, cel al conservatorismului radical. Conservatorismul radical împărtășește multe dintre grijile și ideile conservatorismului mai convențional, cum ar fi nevoia de autoritate instituțională și de continuitate cu trecutul, dar crede că procesele caracteristice modernității au distrus tradiția și legitimitatea valoroasă pe care o avea trecutul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
schițăm tendința europeană mai largă în care poate fi înțeleasă cea românească, ținând cont desigur de specificul și particularitățile sale. Acest context european mai larg este, credem noi, cel al conservatorismului radical. Conservatorismul radical împărtășește multe dintre grijile și ideile conservatorismului mai convențional, cum ar fi nevoia de autoritate instituțională și de continuitate cu trecutul, dar crede că procesele caracteristice modernității au distrus tradiția și legitimitatea valoroasă pe care o avea trecutul pentru prezent și că o restaurare a virtuților trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
libere, a politicii de partid, a democrației parlamentare, a internaționalismului comunist și socialist, a liberalismului etc. Amenințarea externă este de obicei percepută ca provenind din partea unor state străine cu o mare influență politică, militară, economică și culturală (Muller, 1987). Înțelegerea conservatorismului radical sau a ceea ce Jeffrey Herf numește „modernism reacționar” (Herf, 1986) pune sub semnul întrebării, mai mult sau mai puțin implicit, ideea conform căreia modernitatea are o configurație unică. Există doar un singur fel de modernitate sau sunt și modalități
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
este vorba mai ales de cel german -, aceste persoane, membre ale curentului conservator-revoluționar, suprapun două roluri aparent foarte diferite: cel al membrilor, uneori chiar străluciți, ai mediului academic, ai „culturii înalte” și, pe de altă parte, al susținătorilor fervenți ai „conservatorismului radical” ca curent popular, la nivelul efuziunilor, sloganurilor și al politicii populare și populiste. Combinația este mai mult sau mai puțin reușită, chiar dacă este clară doar în spațiul german - și acolo doar parțial. Ea merită însă luată în seamă și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
natura organică a statului [...] și influența determinantă a geografiei asupra politicii, a structurii sociale, etnicității și vieții economice a găsit aderenți la stânga, dreapta și centru...” (Murphy, 1997, 73) În ceea ce privește sociologia, pare să existe un soi de afinitate între modernismul reacționar, conservatorismul radical și tradiția sociologiei clasice, cel puțin așa cum o înțeleg istorici ai sociologiei precum Robert Nisbet (1967, 1986) sau Raymond Aron (1967). Există totuși o perspectivă oarecum diferită în argumentele oferite de sociologia clasică și în soluțiile date de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sociologiei clasice, cel puțin așa cum o înțeleg istorici ai sociologiei precum Robert Nisbet (1967, 1986) sau Raymond Aron (1967). Există totuși o perspectivă oarecum diferită în argumentele oferite de sociologia clasică și în soluțiile date de aceasta crizelor modernității față de conservatorism (Nisbet, 1967). Ca atare, suntem obligați să folosim instrumentele, metodele și ideologiile modernității pentru a reface ordinea socială și morală. Orice întoarcere la ideile și instituțiile tradiționale este sortită eșecului și se bazează pe o neînțelegere generală privind specificitatea perioadei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
uneori ideologizantă O prezentare detaliată nu face parte din economia studiului de față, dar este interesant de menționat însă apariția singulară a lui D. Drăghicescu ca sociolog „durkheimist” antebelic în celebra carte a lui Pitirim Sorokin Les théories sociologiques contemporaines. Conservatorismul revoluționar, curent în care îl încadrăm pe Hans Freyer, se clădește pe astfel de tensiuni între schimbare, prezervare și recuperare a instituțiilor și valorilor tradiționale (vezi Murphy, Herf etc.). Demersul său de filosofia culturii, așa cum apare, de exemplu, în Theorie
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de către Escoffier, marele bucătar francez. De altfel, englezii înșiși se amuză (haz de necaz?) pe seama dezinteresului lor culinar, prin zicala „francezii cunosc cincisprezece feluri de a prepara o legumă, în timp ce noi avem un singur fel de a prepara cincisprezece legume“. Conservatorismul englez este depistabil și în gastronomie, dar uneori el este explicabil prin restricțiile impuse de climatul britanic, nu prea îngăduitor cu legumele ori fructele care dau savoare bucătăriilor mediteraneene. Roșia, de pildă, a fost adusă din Peru de către spanioli (în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Putem lesne să ne imaginăm structura piramidală a alimentației românești: la bază există bucătăria țărănească, aflată secole la rând la limita sărăciei sau, mai curând, dincolo de aceasta, în zona supraviețuirii alimentare. Ea a dat (și încă dă) dovadă de un conservatorism accentuat, manifestat mai ales la nivel regional. Altfel spus, este fragmentată, insularizată, iar fiecare „insulă“ își păstrează cu strășnicie tradițiile, singura legătură fiind principiul care asigură supraviețuirea tuturor bucătăriilor de penurie, anume exploatarea la maximum din punct de vedere culinar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
restaurant ieșean al anului 1844: „... bucatele sunt tot beftecuri, angemachturi, budinci și blamanje, bucate [...] care de unii se mănâncă cu sardele, ca să nu fie prea dulci și să strice dinții.“ Același autor ne oferă, în Tainele inimei, o mostră din conservatorismul care se împotrivea cu cerbicie noutăților venite din Apus; un basarabean, „român verde și vârtos“, povestește șocanta experiență a unei mese la vărul său, basarabean „civilizat“: „La masă știți ce ne-a dat? În loc de un potroc bun de curcan, de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a apărut foarte recent pe mesele noastre, dar iată cum l-am putea româniza doar prin folosirea unui ingredient unic, autentic românesc, anume brânza de Năsal. Dincolo de promovarea produselor autentice de bună calitate, ar mai trebui să ne detașăm de conservatorism. Nu vom realiza nimic pe plan gastronomic dacă vom rămâne la latitudinea bunicii care respectă cu strictețe rețetele străbunicii. „Inventivitate“, acesta trebuie să fie le mot d’ordre! Poate că Păstorel Teodoreanu avea dreptate atunci când pleda pentru necesitatea unei „bucătării
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Alt critic (Gheorghe Grigurcu) i-a aproximat plastic identitatea stilistică prin imaginea „reunirii într-o singură conștiință” a lui Marius Chicoș Rostogan și a lui I. L. Caragiale. Dincolo de amprenta expresivă, se poate observa însă că R. toarnă în tiparele unui conservatorism al gustului ticăiala unui birocrat al interpretării de text, care strânge nenumărate fișe înainte de a pune ștampila verdictului. Paginile lui nu merg către compunerea de hărți la scară mare; nu execută o cartografiere, ci o scufundare în detalii. Esențialul, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
multe variabile observabile, care măsoară diferite aspecte ale conceptului sau fenomenului studiat. Analiza factorială ne ajută să înțelegem cum se structurează aceste variabile într-un concept sau fenomen și ne indică dimensiunile sale. De exemplu, situarea pe o axă liberalism - conservatorism este revelată de convingerile legate de importanța individului ca persoană privată în raport cu comunitatea, intervenția statului în economie, natura moralității, raportul libertate/autoritate, limitele guvernământului și modul în care acestea sunt consacrate. Aceste convingeri pot fi redate prin autosituarea persoanelor în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
ale școlii românești, glosînd mai ales despre autoconcentrare și autosuficiență, elitism, excepționalism și intelectualism, segregare și asocialitate, autoritarism, hiperierarhizare și hipercentralizare, depersonalizare și antihedonism, respectiv discriminări etnice, sociale și de gen. Toate aceste aspecte pot fi așezate conclusiv sub semnul conservatorismului și al subdezvoltării (ceea ce a și reluat Într-un capitol distinct al lucrării sale Societatea retro, Editura Trei, București, 1999, 196 p.). Titlurile deschid un adevărat rechizitoriu: „Mai merită să mergi la școală În România de azi?”, „Școala pentru profesori
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]