5,839 matches
-
unchi, mătuși, cumnați și cumnate, refuzară să-l viziteze, fără ca totuși să-i facă vreo aluzie oricât de puțin malițioasă asupra Olimpiei, și amintind mereu în chip cordial, în corespondență, și de ea. Poate că unele dintre rude ar fi consimțit în cele din urmă să-i calce în casă, dar Stănică rezista el însuși și nu invita, ceea ce pentru educația excesiv formalistică a familiei lui era decisiv. De fapt, lui Stănică îi era rușine să-și publice căsătoria și, oricât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de gafele lui Stănică și de atmosfera de vizită pentru pețit. Aducerea fetei acum, când Otilia era acasă, nu o găsea nimerită. Îl rugă pe Stănică să lase asta pentru mai târziu, fiindcă acum era încurcat cu examenele. Stănică nu consimți, în ruptul capului, ci voi numai să știe când e acasă Felix, hotărât s-o aducă pe fată dincolo, la Aglae, unde îl ruga să-și calce pe inimă și să vină, dacă va fi chemat. Ca să scape, Felix făgădui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
i-ar fi trecut prin minte că cineva în acea casă s-ar fi gândit la vreo nouă alianță cu familia lui, prin Lili. Vesti dar pe Aglae că ține ca fata să cunoască pe Felix și că acesta a consimțit să vină. Ca să se înlăture orice neânțelegere, ajutând astfel și la împăcarea dorită cu moș Costache, era bine ca Aurica sau Titi să se ducă să-l cheme pe Felix. Titi ridică din umeri încăpățînat, Aglae îi dădu ghes, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se miră Felix.Stănică, tenebros ca întotdeauna, găsi că se țese la mijloc o conspirație, în scopul de a împiedica o legătură așa de strălucită, fără să-și închipuie serios că Titi ar putea să se gândească la Lili. Felix consimți să treacă dincolo, după ce se consultă cu Otilia, spre a-și ușura conștiința. Lili nu i se păru extraordinară. G. Călinescu O găsi foarte drăguță, simpatică, însă lipsită de vioiciunea nervoasă a Otiliei, de marele stil al acesteia. Se purtă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sfătui să meargă la un sanatoriu. Bătrânul privi speriat la Pascalopol și protestă că n-are bani pentru sanatoriu, că nu poate părăsi casa. Ironia blândă a moșierului îl făcu să tacă și probabil că, după anume socoteli, ar fi consimțit. Doctorul se izbi însă, când ieși afară, de opunerea dârză a Aglaei, care pretindea că fratele ei trebuia să stea acolo, sub privegherea ei, iar nu printre străini. Stănică, dimpotrivă, în gândul lui blestema îndîrjirea soacră-sei, fiindcă își făcuse repede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
noaptea din pat și-și sparge capul cumva? Datoria noastră e să-l păzim, să-l ocrotim, fiindcă e unchiul nostru, iar pe Vasiliad îl invit să stea și el. E doctorul curant, ați priceput, și-l plătim. - Stau, stau! consimți Vasiliad. Aglae nu făcu nici o obiecție. Dimpotrivă, luă comanda casei, ajutîndu-se de Marina și de propria ei servitoare. Din nou masa fu așezată în sufragerie, masă la care Felix și Otilia fură invitați, dar fără multă insistență când aceștia refuzară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la demență, la isterie. Ce vârstă aveți, domnișoară? - Ca un cavaler ce ești, îmi pui o întrebare la care nu serăspunde. Dumneata cât îmi dai? - Știu eu? Douăzeci și cinci, douăzeci și șase! minți Weissmann. Aurica fu încîntată de evaluare: - Cam atât, consimți ea, văd că te pricepi la vârstă. În realitate, fața Aurichii era a unei femei slabe de patruzeci de ani, deși nu împlinise această vârstă, pergamentoasă sub stratul lucios de unsori amestecate cu pudră și încrețită în jurul ochilor. Părul rărit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa se petrece cu lumea obișnuită. Sunt însăoameni care muncesc cu creierul, care creează, și pe care îi putem scuti de greutățile familiei. - Este și nu este cazul, noi vorbim de familia normală, pecare se bizuie patria. G. Călinescu - Atunci, consimți Pascalopol, sunt de acord. - Văzuși, doamnă? se întoarse Stănică spre Olimpia. Trage consecințele! - Dar ce conflict aveți între dumneavoastră așa grav? întrebăzîmbind moșierul. - Un conflict fundamental, care sapă temelia însăși amatrimoniului. Olimpia nu mai vrea să procreeze! - Se poate, doamnă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aveau aerul unor arhitecturi polare. Marina trecu prin curte, cu fizionomie de eschimos vătuită cu zăpadă până în gât. Se auziră zurgălăii unei sănii. - Știi ce? zise repede Otilia. Am gust să mă plimb cu sania. Vrei să mă iei? Felix consimți bucuros, se îmbrăcă și în curând se aflau într-o sanie îngustă, în spatele unui birjar mătăhălos, care ocupa cu dosul lui tot vehiculul. Un copil îndrăzneț alergă strigând după ei, agățîndu-se din când în când de platforma dindărăt. Muscalul îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-te tu singură și eu te-aștept. Dacă i-ar face plăcereprezența ta, nu sunt sigur în ce mă privește pe mine. Otilia făcu o mică strâmbătură și nu mai spuse nimic și, cu toate rugămințile lui Felix, nu mai consimți să se oprească. Se întoarseră, deci, acasă. Deși se întunecase, nu se vedea nici o lampă aprinsă. Otilia, cam mirată, intră înăuntru. Deodată se auzi un țipăt, și fata ieși palidă și îmbrățișă tremurând pe Felix: - Ce s-a întîmplat? - Papa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vizită bătrânului, îl asigură, când putură fi singuri o clipă, fiindcă Stănică nu-i slăbea, că depusese banii la bancă pe numele Otiliei. Arătă bătrânului scrisoarea. Pascalopol spera că moș Costache îi va vorbi și de ceilalți bani, că va consimți să-i dea. Totuși, din delicatețe, nu pomeni nimic bătrânului și găsi chiar de cuviință să plece mai curând, ca să nu dea de bănuit Aglaei. Stănică întrebă afara pe Pascalopol: - Ce-ți spunea bătrînul? Face testament? Are vreun gînd? - Nici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să se pronunțe în favoarea dumneavoastră, căci altă cale nu e. Nu puteți trăi cu un om hotărât să divorțeze, care vă va căuta mereu pricini de ceartă. Așa că în loc de a vă mai expune unor confruntări penibile, e mai bine să consimțiți. Altă cale, omenește, nu văd. Bunul-simț al avocatului era evident, și Olimpia se decise să divorțeze. Bucuria lui Stănică fu așa de mare, încît, înduioșat, ceru învoirea să-și ia o ultimă oară adio de la acelea care-i fuseseră mamă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
părul: - Poți tu, acolo, în studiul tău, în cariera ta bărbătească,dar sunt și alte lucruri, care nu se pot, în viață. G. Călinescu - Ce anume?Otilia schimbă vorba: - Câți ani ai tu, Felix, acum? Douăzeci și unu și ceva! Nu?Felix consimți cu capul. Fata îl strânse, ușor, de gît: - Tu știi că eu sunt mai bătrână decât tine? Da, ăsta este tristul adevăr! - Și ce are a face? Crezi că... asta e o piedică... în... - Aș! n-am vrut să spun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cazul celebrului Stănică. - Dacă nu suntem căsătoriți, continuă Felix, nu putem sta nici alături unul de altul. -De ce? - Fiindcă... fiindcă eu te iubesc... fiindcă eu te iubesccum trebuie să iubească orice om normal, se încurcă Felix. Și nu voi consimți niciodată să nu mă port leal cu viitoarea mea soție. Tu nu ești Georgeta! - Nu sunt Georgeta, e sigur, dar iert pe Georgeta! În altă zi, Otilia îmbrățișă iarăși pe Felix, în chipul ei copilăresc, și-l întrebă: - Felix, gîndește-te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a necunoscutului, nu era mai eficient să contraatace desfășurând un stil suav, liftat, acuarelat. - Domnilor, înainte de a vă acorda consultația, pe care înțeleg că mi-ați solicitat-o... Este vital să ne punem în acord asupra câtorva banale comandamente... Ați consimțit că orice faptă are în origine o gândire pozitivă. Pe abcisă, efectul ei vizibil. Iar pe ordonată, zonele de influență, pe care respectiva faptă le introduce în șirul nesfârșit de acte viitoare...? - Îhî! Și încă cum!... De nemaicoțopenit cum convenisem
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
intestinele deranjate singure se pornesc să-și absoarbă pântecele ca pe o friptură. O ultimă delicatesă, cea a desertului: propietăreasa sa, Anghel Maria, doritoare odată de a-și reface viația cu cele 74 de kilograme ale lui Ulpiu, nu mai consimte a se lăsa păcălită, făcînd-o acum cu numai 50. În mai puțin de jumătate de an, se ridică deci la ceruri, fără surle și trâmbițe, aproape o treime din Ulpiu. Odăița îi devine o neconvențională mansardă de conservatorist, măruntaiele îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plănuise, desigur, să-și strângă de gât puradelul, numai pentru că se întîmplase să n-am bani la mine decât de metrou. - Nu știu ce fel de oameni sînteți, ce fel de inimi aveți, zic. Nu mă bag. Dar, dacă dumneata ai să consimți la crima asta 328 DANIEL BĂNULESCU oribilă, cei de te țin în spate or să fie nevoiți să se spele pe mâini și or să te cam vâre la închisoare. - Prin câte chinuri am trecut eu, a oftat, nesinchisîndu-se câtuși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de o tensiune negativă, oamenii ies de la slujbe, au slujit cu toții tot ce-au putut, iar acum capul lor este plin de prostii. Este vremea să te verși către un loc umbros, cu verdeață, cu bere la sticlă sau să consimți la un antrenament. Eu îmi pregătisem echipamentul, aveam de gând să dau frâu liber celor mai sălbatice porniri fizice din mine, sportul mă aștepta, când am auzit trei țârâituri săltărețe la ușă. Am deschis. 326 DANIEL BĂNULESCU eu am plătit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-n parte să dispară, în locul lor rămînînd doar cele mai primitive atitudini psihice, cele mai vechi, cele mai brutale"25. Din fericire, adăugăm noi, uneori se întîmplă și inversul situației descrise și vedem cum mii de oameni își dau viața, consimt la sacrificii extraordinare de dragul unor înalte valori etice: dreptatea și libertatea. Din clipa-n care descoperim în mase emblema civilizației noastre, ele încetează de-a mai fi produsul descompunerii vechiului regim. Nu mai sînt avatarurile claselor sociale sau părți lăturalnice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
spirit patriotic. Cu toate rezervele de rigoare, constat că ideile lui Le Bon ne mai furnizează o cheie, de astă dată pentru a cincea Republică. El i-a prevăzut formula: un președinte care adună laolaltă oamenii și un parlament care consimte. El o preconiza în următorii termeni încă din 1925: "Forma cea mai probabilă (de guvernare) va fi în mod cert constituită de puterea autocrată a primilor miniștri ce se vor bucura de o putere absolută cum a fost cazul lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
asupra maselor? Două căi îi sînt dintru început interzise: forța și rațiunea. Forța asigură o reprimare fizică, o reprimare a forțelor opuse. Ea garantează o supunere doar exterioară, datorată fricii. Dar inimile nu sînt atinse, spiritele rămîn intacte și nu consimt decît din vîrful buzelor. Masele nu aduc conducătorului atașamentul intim, acea venerație fără de care nu le poate antrena și nu e pentru ele decît un tiran detestat. Dar dacă ar încerca să le convingă prin raționamente plauzibile, discuții, dovezi incontestabile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de ce unii comandă iar alții se supun. Că o majoritate se poate supune din interes sau din rațiune, treacă-meargă. Dar dacă și aceste motive dispar, chiar nu mai înțelegem nimic. Și dacă, pe deasupra, o mai vedem și participînd activ sau consimțind pasiv la propria-i anihilare, nu putem înlătura gîndul că o face în mod liber, din propria-i vrere. Din punctul de vedere al psihologiei mulțimilor, enigma nu e aceea că unii comandă iar alții se supun, fie chiar și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
șir de imitații, toată lumea ar fi ajuns să vorbească și să susțină conversații. Se observă așadar două monologuri care merg de sus în jos, de la șeful care comandă înspre grup, și de jos în sus, de la grupul care se supune, consimte, înspre conducător. Doar ca o consecință a acestui dat inițial comunicările de la superior la inferior și de la inferior la superior au devenit reciproce. Monologurile paralele s-au preschimbat în dialoguri. Pe scurt, la începuturi cuvîntul a fost cuvînt al conducătorului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
întrucât calitatea de parte la un tratat o implică (antrenează) și pe aceea de titular al îndatoririlor generate prin acesta. Capacitatea de a negocia și încheia tratate internaționale calitatea de parte la un tratat (statul sau organizația internațională care a consimțit să se lege prin tratat și față de care tratatul a intrat în vigoare în sensul art. 2 alin. 1 lit. g din Convențiile de la Viena de codificare a dreptului tratatelor din 1969 și 1986) o au subiectele de drept internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
faptul că, pentru a fi valabile, atât în cazul obligațiilor pentru altul, cât și în acela al stipulațiunii pentru altul, trebuie să existe, oricum, consimțământul terțului (dacă statul terț acceptă în mod expres și în scris obligația sau, respectiv, dacă consimte la stipulațiune în favoarea sa art. 35 și 36 din Convențiile de codificare). În cazul Acordului privind extrădarea și cel al Acordului de asistență juridică reciprocă, regula înfățișată mai sus a fost supusă însă, unei modificări/adaptări: calitatea de parte la
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]