1,399 matches
-
Dinamo Municipal Brașov și HC Odorhei, și 28-24 cu HCM Constanța. Pe locul al doilea s-a clasat HCM Constanța, poziția a treia a revenit echipei HC Odorhei, în timp ce Dinamo Municipal Brașov s-a clasat a patra, dar rămâne cu consolarea spectaculoasei victorii împotriva campioanei și cu titlul de golgeter al competiției, adjudecat de Bogdan Voica (25 de goluri). Știința a mai obținut un trofeu, cel acordat celui mai bun portar al competiției, decernat lui Shota Tevzadze. Cristi Ghiță: “A fost
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
s-a prezentat în prima etapă a returului I din Divizia A la handbal masculin în formulă regulamentară, cu șase jucători de la echipa mare. În aceste condiții, Politehnica Iași n-a Ținut pasul decât 7 minute, oaspeții rămânând doar cu consolarea că au condus cu 4-2 și 5-4. După aceea, băcăuanii și-au intrat în ritm, au înscris gol după gol, cu extrema Bulov în mare formă, în timp ce poarta a fost sigilată de Grigoraș și Erhan (acesta din urmă înscriind și
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
gol al meciului a fost o bijuterie a mezinului Vlad Pavel, care a șutat de la 15 metri direct în vinclul porții adverse. Oaspeții au încercat să-și salveze onoarea pe final, dar Lozneanu le-a refuzat plăcerea unui gol de consolare, respingând de pe linia porții șutul lui Patrichi. Așadar, victorie clară a FCM-ului, care va ierna în postura lideră a seriei I, urmând să înceapă returul în pole-position. FCM BACĂU: Stamatin - Mihălăchioae, Lozneanu, Ursu, Codreanu - Lipovanu (60 Luncanu), Apostol (65
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
bine era p-atuncea. Ea, cel puțin, s-ar fi putut să aibă dreptate, pentru că pe vremea ailaltă fusese laborantă într-un institut care se desființase, așa că regretele aveau oarece acoperire, nu erau doar cuvinte de clătit gura sau o consolare inofensivă pentru situația destul de albastră de acum. Stăteam în Militari, un cartier ca o pădure. Cel puțin asta e senzația când ieși în luminiș dintre blocuri. Când scoți capul în bulevardul drept, turnat fără pic de imaginație. Cartier care trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ale oamenilor al căror orizont nu a fost niciodată mai departe decît ziua de mîine, putem Înțelege tragedia profundă care circumscrie viața proletariatului din toată lumea. Ochii lor muribunzi fac un umil apel la iertare și, adesea, o pledoarie disperată pentru consolare, care se pierde În gol, la fel cum și trupurile lor se vor pierde curînd În magnitudinea misterului care ne Înconjoară.“ Neputînd să-și continue altfel călătoria, cei doi decideau să călătorească clandestin la bordul unei nave care Îi va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ale oamenilor al căror orizont nu a fost niciodată mai departe decît ziua de mîine, putem Înțelege tragedia profundă care circumscrie viața proletariatului din toată lumea. Ochii lor muribunzi fac un umil apel la iertare și, adesea, o pledoarie disperată pentru consolare, care se pierde În gol, la fel cum și trupurile lor se vor pierde curînd În magnitudinea misterului care ne Înconjoară. Nu-mi stă În puteri să spun cît va mai dura orînduirea actuală, bazată pe ideea absurdă de castă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și la șapte kilometri de bariera Bucureștilor, loc unde se ajungea anevoie, cu două tramvaie până la stația terminus, iar apoi și cu un autobuz, era totuși o nespusă mângâiere și liniștire, care dădea suferinței sale o preocu pare practică, o consolare a gândului și a trupului, veșnic îndemnate să ajungă acolo, la căpătâiul fiului iubit, fie să-i aprindă o lumânare, fie să-i pună o floare, fie doar să mângâie pământul care-i ținea acum loc de haină... Întâi s-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
denumirea „mobilă-de-pământ“, această creație lingvistică marxistă menită să substituie cuvântul „sicriu“, Dumnezeu e totodată inclus și exclus, negat și afirmat dintr-o suflare. Ce-i drept, nu e vorba de nici o „înviere“, totuși morții i se adaugă un soi de consolare, o viață după moarte. Fiecare-și primește mobilierul necesar pentru a locui mai departe în camera sa de sub pământ. Așa stând lucrurile, e cât se poate de logic că lui Lenin îmbălsămat i se cuvine în Piața Roșie o vilă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
limba română, iar el zisese: „Ce fel de limbă mai e și asta în care nu există nici un cuvânt pentru cadavrul unui înecat?“1. După amenințarea rostită de băutorul de apă, această observație a devenit pentru mine un soi de consolare. Îmi ziceam că, dacă româna nu are un astfel de cuvânt, Securitatea pur și simplu n-are cum să mă înece. Doar nu poți să devii ceva pentru care nu există cuvânt. Pata asta albă în vocabularul român, acest loc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sinteză a gândirii întregului popor, în ce are el mai bun, mai înalt și mai devotat cauzei revoluțieiă Dar în această clipă, când mă apropii de sfârșitul cuvântului meu mă gândesc: când a fost ușor să fii comunist? Singura noastră consolare, a artiștilor comuniști, este că nu ne-a tras nimeni de mânecă să venim la această îndeletnicire. Operează și în această direcție psihologia dintr-o strălucită strigătură românească: Prindeți hora, măi băieți, care vreți care puteți, care nu, nu vă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mai bine la ei, erau plini de găurele mici, de la genunchi în jos. Probabil că, în drum spre gară sau de la gară la cămin intrase într-o baltă cu acizi, altă explicație n-am găsit. A fost tare nefericită. Singura consolare putea fi o privire spre blugii mei. Horor. Cool. Pufinas, zicem, și ne apucă râsul. Să ai costum de baie Pufinas nu era de ici, de colo. Făcuserăm o coadă de ore în șir, dar ce să-i faci, urma
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
albă cu piscurile acoperite de lumină sau de zăpezi, Muntele... Față În față cu sfinxul, omul are nevoie de muntele din sine ca să gîndească și să creadă. Apoi coboară În cîmpie și construiește. Căci cîmpia va rămîne, totuși, opera și consolarea sa. Sisif singur cu stînca sa este singur cu soarta sa. Dar pentru un arhitect elin muntele e un templu a cărui materie, depărtîndu-se de poale, se spiritualizează treptat, devenind radioasă și transformîndu-se În idee. De la o margine de pădure
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fericirea În echilibru, În repetiție și În Întoarcerea În sine, pe principiul cercului, barocul ni-l arată pe Marsyas cîntînd mai Întîi nedumerit, apoi exaltat. Fericirea sa e să caute, nu să găsească. Nu aici stă și principiul Înfrîngerii sale? Consolarea rămîne, după aventură, ca și la Ulise, clasicismul de care s-a Îndepărtat. Întoarcerea lui Ulise este o Întoarcere la clasicism. Icar se prăbușește În brațele lui Anteu... Fără Îndoială, nu se reduce totul la expresia senină a acestor statui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
grav decît acela de a linguși o prostie. Explicații există și au fost adesea invocate; erorile de comprehensiune săvîrșite În trecut au alimentat o atitudine dispusă, uneori, să accepte și impostura din teama nemărturisită de a nu greși negînd noutatea. Consolarea pentru frica din avanposturi s-a găsit Într-un dispreț sporit pentru epigon, uitînd că pionierii n-au totdeauna timp să-și desăvîrșească victoria și uneori nici măcar n-o obțin, În fond, nici nu există, poate, un epigon absolut. Nimeni
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care i-au fost confirmate 2 de o vizită din înalt astfel: într-o noapte, pe când stătea treaz, a văzut limpede o imagine a Sfintei Fecioare cu Pruncul Isus și a fost pătruns multă vreme de o mult prea mare consolare. A simțit un asemenea dezgust pentru viața din trecut, mai ales pentru plăcerile trupești, încât i se părea că i s-au șters din suflet toate imaginile întipăriteîn el. Astfel că din acea zi până în luna august 1553, când s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cuvintele lui Cristos cu roșu, iar pe cele ale Sfintei Fecioare cu albastru. Hârtia era lucioasă și liniată, iar scrisul era foarte frumos și îngrijit. O parte din timp și-o petrecea scriind, o parte rugându-se. Cea mai mare consolare a sa era să contemple cerul și stelele, lucru pe care îl făcea deseori și pentru mult timp, deoarece, în astfel de clipe, simțea un puternic imbold de a-L sluji pe Domnul nostru. Se gândea deseori la hotărârea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
faptele de pocăință pe care și le impusese. Când își amintea de vreun fel de pocăință pe care îl făcuseră sfinții, își propunea să facă și el același lucru sau chiar mai mult1 și în aceste gânduri își afla toată consolarea, fără a privi încă la vreun lucru lăuntric, neștiind ce este nici smerenia, nici dragostea, nici răbdarea și nici discernământul pentru a cântări și chibzui aceste virtuți. Singura lui dorință era aceea de a înfăptui lucruri mărețe deoarece și sfinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
făcu un ocol, mergând spre un sat numit Manresa, unde dorea să stea câteva zile într-un spital. Voia de asemenea să-și însemneze câte ceva în cartea lui1 pe care o păstra cu mare grijă și care-i aducea multă consolare. Se afla deja la o leghe depărtare de Monserrat, când fu ajuns din urmă de un om care venea în goană întrebându-l dacă își dăduse cumva hainele unui sărac după cum zicea acesta. El spuse că da și ochii i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-i crească și unghiile de la mâini și de la picioare, deoarece și de ele se îngrijise până atunci. În timpul șederii lui în spital, i se întâmpla adesea, în plină zi, să vadă în aer, aproape de el, ceva care îi aducea multă consolare, pentru că era de o mare frumusețe 1. El nu-șidădea seama ce putea fi, dar i se părea că avea oarecum înfățișarea unui șarpe, cu multe puncte care străluceau ca niște ochi, fără a fi ochi. Acest lucru îl desfăta nespus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fost prima ispitire pe care a avut-o după cele povestite mai sus1. Aceasta s-a întâmplat intrând într-o biserică unde participa zilnic la sfânta liturghie, la rugăciunea vesperelor și a completoriului 2 care se cântau, simțind o mare consolare 3; la liturghie,citea de obicei Patima lui Isus, rămânând nestrămutat în starea lui sufletească. 21. Dar puțin după această ispită, începu să simtă în suflet o mare nestatornicie. Se afla uneori într-o atare uscăciune, încât nu mai simțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
acea dimineață și la o procesiune care ieșea din mănăstire, însă nu-și putu stăpâni lacrimile 2 până la prânz; după-masă nu putu să vorbească celorlalți decât despre Sfânta Treime, făcând tot felul de asemănări și simțind o mare bucurie și consolare. În urma acestui fapt, i s-a întipărit pentru toată viața simțirea unei mari evlavii atunci când se ruga Sfintei Treimi 1. 29. Al doilea. Odată i se înfățișă minții, cu mare bucurie spirituală, felul în care Dumnezeu a creat lumea; i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care le primise de la Dumnezeu, Domnul nostru. Altă dată, în 1550, suferea de o boală foarte grea care, după părerea lui și a altora, putea fi cea de pe urmă. În acest timp, la gândul morții, avea o așa bucurie și consolare spirituală pentru că trebuia să moară, încât izbucnea în plâns. Această stare deveni atât de obișnuită încât înceta să se mai gândească la moarte pentru a nu mai fi atât de puternic consolat. 34. La începutul iernii căzu greu bolnav; pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
2, la o depărtare de zece leghe. Urcară pe corabia pelerinilor, și nici acum nu-și luă alte merinde decât nădejdea în Dumnezeu, așa cum făcuse și mai înainte. În tot acest timp, Domnul nostru îi apăru deseori, ceea ce îi dădu consolare și tărie. Mai mult, i se părea că vede un obiect rotund și mare, ca de aur, iar acesta i s-a înfățișat de la plecarea din Cipru până la sosirea la Iaffa. Taina de la Ierusalim Călare pe măgăruși, cum era obiceiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
45. Tuturor le păru un lucru bun și fiecare începu să se adune. Puțin înainte de a ajunge la locul de unde se zărea Orașul, văzându-i pe călugării care-i așteptau cu crucea, descălecară. Când zări Orașul, Pelerinul simți o mare consolare. După cum au mărturisit ceilalți, aceasta i-a cuprins pe toți, cu o bucurie ce nu părea firească. El însă avea să simtă mereu aceeași evlavie de-a lungul vizitelor la locurile sfinte. Hotărârea sa nestrămutată era aceea de a rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ajungând la el, îl prinse furios de braț. Pelerinul se lăsă dus fără a se împotrivi, iar vajnicul bărbat nu-l slăbi o clipă. Făcând acest drum ținut astfel de „creștinul cu cingătoare”, el primi de la Domnul nostru o mare consolare, căci i se părea că-L vede mereu deasupra lui pe Cristos, iar această consolare îmbelșugată dură până la mănăstire. Drumul de întoarcere (23 septembrie 1523 - ianuarie 1524) 49. Pelerinii plecară a doua zi și, după sosirea în Cipru, se împărțiră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]