74,761 matches
-
omenesc, nu înseamnă altceva decât reafirmarea implicită a transcendenței lui Dumnezeu și nelegitimitatea faptului de a-L reduce pe Fiul lui Dumnezeu la conținutul unei Cărți. Astfel vom înțelege mai just și dezbaterea din jurul canonului Scripturii, precum și soarta rezervată apocrifelor. * Constituirea canonului Noului Testament s-a întins pe o perioadă de aproape două secole, între jumătatea secolului al II-lea și sfârșitul secolului al IV-lea (Sinodul de la Cartagina, 397). Nu voi intra în detalii istorice sau tehnice, mulțumindu-mă pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
așadar să presupunem că Testamentul lui Abraham a văzut lumina zilei puțin timp după Testamentul lui Iov, adică fie în primul secol î.Hr., fie în primul secol d.Hr.112. * Fragmentul din Biblie care a iscat numeroase interpretări, ducând la constituirea unui adevărat ciclu abrahamic, este următorul: „După aceea i-a zis Domnul șlui Abrahamț: Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-l voi arăta Eu” (Geneza 12,1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de autoritățile religioase), nu au decât o valoare intrinsec-științifică. Canonul integral al scripturii iudaice se formează abia prin secolul I d.Hr., prima tentativă serioasă de sistematizare fiind întreprinsă la așa-numitul „conciliu de la Iamnia”, în anul 90 d.Hr. Evident, constituirea unui „canon” parțial s-a realizat cu mult înainte. 2Regi 22-23 pomenește despre existența unui asemenea canon în timpul domniei lui Iosias (evenimentul a avut loc în anul 622 î.Hr.). Regele Iosias îl trimite pe un secretar al său la Templu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
248. Pius al XII-lea, probabil la instigația lui Garrigou-Lagrange, publică în 1950 epistola enciclică Humani generis, „despre câteva false opinii care amenință să surpe temeliile învățăturii catolice”. Iată câteva pasaje revelatorii: Ceea ce expun Enciclicile Pontifilor Romani despre caracterul și constituirea Bisericii este, în mod sistematic și deliberat, neglijat de unii, cu scopul foarte precis de a impune o noțiune vagă pe care ei spun că au preluat-o de la vechii Părinți și mai cu seamă de la cei greci. În plus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de-a doua, extrem de sensibilă la literalitatea operei de tradus, încearcă din răsputeri să redea în limba proprie străinătatea expresiei celeilalte limbi. Acest mod de a traduce, pus pe picioare de romanticii germani (Goethe, Voss, frații Schlegel, Hölderlin), este o constituire de sine printr-o confruntare, corp la corp, cu universul unei alte culturi, al unei alte limbi care se impune prin însuși faptul de a fi o limbă străină (calitate care nu trebuie ștearsă de actul traducerii). Un mic exemplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca pe o colaborare în spirit de complementaritate, de smerenie și adevăr. În orice caz, un fapt mi se pare esențial: traducerea LXX nu ne vine chiar de sus. Ea presupune efort, frământare comună, care, prin rezultatul ei, participă la constituirea conștiinței creștine a oricăruia dintre noi. Ea ne aduce cuvântul Celuilalt care cheamă fără încetare spre un pământ străin existenței noastre, în ciuda rezistenței noastre înverșunate. Care sunt celelalte provocări pe care această traducere le aduce cu sine în mod implicit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unor scări care sunt de fiecare dată funcție a importanței lor respective adică a gradului de apropiere sau de depărtare față de Principiu. Mănăstirea bizantină oferă astfel exemplul impresionant al unei compoziții estetice cu totul remarcabile, în cazul căreia legea de constituire, adică dispunerea plastică a elementelor, este reflectarea unui soi de compoziție metafizică care îi atribuie oricărui lucru locul său în funcție de gradul de participare ontologică a acestuia la Unul. Acest principiu metafizic sau mistic al compoziției estetice este cel care îi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
supradimensionată, al cărei efect, adică percepere, nu este frumos decât într-o mică măsură, în mod accidental și cu toate astea esențial, dacă este adevărat că ea este sensibilă ca și cutare estetică, supunându-se legilor sensibilității care sunt legile constituirii oricărei lumi posibile. Dacă a face abstracție de lumea-sensibilă-a-vieții nu înseamnă a scoate din joc numai calitățile sensibile ale acestei lumi, ci și, în același timp, viața însăși, atunci ni se dezvăluie, fiind gândită până la capăt, singurătatea științei, singurătate atât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
intentio, adică radicalitatea proiectului său galilean, în măsura în care aceste idealități fac referire în mod inevitabil la un dat care este în ultimă instanță un dat sensibil; mai mult decât atât, activitatea sa, chiar și atunci când se desfășoară în mod indefinit drept constituire a acestor idealități fizico-matematice, este o activitate subiectivă, așa cum am văzut; faptul că ea nu se oferă niciodată obiectivelor științei și că aceasta din urmă nu face niciodată din ea tema cercetării sale nu o împiedică să se înfăptuiască, iar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
orice valoare. Însă lumea este înainte de toate lumea oamenilor, obiectul aflat în această lume nu este întâi de toate faptul de a fi natural, este obiectul uman, adică ansamblul fenomenelor lingvistice, psihologice, sociale, politice etc., care nu doar află principiul constituirii lor într-o subiectivitate transcendentală, care nu doar modelează categoriile lor după tiparul categoriilor acestei subiectivități, ci care împrumută de asemenea nucleele concrete ale acestora, nefiind nimic altceva, în elementele lor deopotrivă materiale și formale, decât obiectivarea sa, o obiectivare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
permite să definească obiectul lor, căruia nu îi adaugă nimic însă pe care îl repetă în nedeslușirea și indeterminarea sa cu privire la oricare dintre fenomenele pe care le înregistrează, pe care încearcă să le includă în rețeaua unei nomenclaturi ideale. În constituirea oricărei științe de acest fel se desfășoară așadar un dublu proces, ale cărui implicații este nimerit să le recunoaștem. În primul dintre acestea, care marchează trecerea la reprezentare, trăsătura ontologică decisivă a vieții, încercarea de sine în toate punctele ființei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
indefinit în fața sa. Când vidul exteriorității înlocuiește deplinătatea în care viața se esențializează în sine așa cum este ea, iată momentul în care ia naștere proiectul cunoștinței, cu opțiunile și deciziile sale inevitabile: acesta este cel de-al doilea proces inerent constituirii oricărei științe și care se propune reflecției noastre. Căci, pe această plajă finită a fenomenului transcendent, problema care se pune este tocmai aceea de a desemna ceea ce trebuie reținut din el cu titlul de caracter esențial ce definește obiectul cercetării
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dat naștere, proiectul galilean este așadar ambiguu, subordonându-se unor motivații cu totul diferite. Uneori este vorba de a îndepărta viața, de a elimina tot ce este "subiectiv" și nu este resimțit decât ca un corp străin științei pe cale de constituire, ca reminiscență a unei alte epoci, epoca metafizică. Mai mult decât în științele naturii, demersul galilean se lasă recunoscut aici ca autonegare a vieții purtătoare în sine a deznădejdii vremurilor noastre. Alteori, dimpotrivă, îndepărtarea metodologică a vieții împreună cu construirea entităților
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mame singure pe piața muncii, în sferele decizionale sau în politica propriu-zisă. Analiza prezentă a problematicii familiei monoparentale nu tratează pe larg problema divorțului. Acesta este considerat ca un fapt social dat, una dintre multiplele cauze care pot duce la constituirea unei familii monoparentale. Nu sunt dezvoltate nici aspectele privind neglijarea copiilor, abuzul sau violența asupra lor, nici situațiile de abandon. Aceste fenomene sunt importante privind consecințele monoparentalității. Nu am reușit să dezvolt suficient problematica răspunderii parentale și nici a răspunderii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copiii săi, un grup de persoane aflate în relație de rudenie, rezultată prin filiație directă sau adopție. Adesea, este abordată ca o abatere de la familia nucleară, formată din soț, soție și copiii lor minori. Căsătoria nu mai reprezintă modalitatea de constituire legală a familiei, ci doar un prim element dintr-un conglomerat cauzal: căsătoria urmată de divorț, separare sau deces. Familia monoparentală poate rezulta și din asumarea copiilor în afara căsătoriei. Din punct de vedere sociologic, familia monoparentală poate fi definită ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ca un bun câștigat prin lupta femeilor, în calitatea lor de cetățene. Spre ilustrare, în Statele Unite, poate fi invocată Maternity and Infancy Act, în 1921, care a constituit prima victorie politică a femeilor cu drept de vot și care prevedea constituirea de fonduri federale pentru îngrijirea sănătății mamelor și copiilor. Problema pe care a adus-o în atenție a fost aceea dacă maternitatea este un fapt de viață ce revine indivizilor și familiilor acestora sau un context existențial de care este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
consiliere familială o reprezintă serviciile de supraveghere complexă a sarcinilor, nașterilor și creșterii copiilor (supraveghere medicală, psihologică, socială). 6. Centre de informare pentru familii: • informare asupra școlilor, serviciilor oferite menajelor și familiilor; • testarea copiilor; • programe educaționale pentru părinți, ajutor în constituirea grupurilor de părinți; • consultanță privind drepturile copiilor, părinților și familiilor; • informații privind locuințele; • informații privind procedurile de adopție sau plasament familial; • organizarea primirii noilor vecini; • informații privind petrecerea timpului liber; • informații pentru prevenirea relelor tratamente aplicate copiilor. În România, serviciile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prin socializare, copiii dobândesc normele și regulile de coexistență, în care tradiția, religia și cultura specifică grupului sunt transmise de la o generație la alta. Deși familia a cunoscut în ultimul timp un proces de desacralizare și dezinstituționalizare, pentru mulți tineri, constituirea unei familii devine o problemă predominant personală (I. Mihăilescu, 1999, p. 111). Totuși, apelul la familie ca principală resursă în sprijinul membrilor ei rămâne o constantă a societății contemporane. De pildă, în România, ajutorul social bazat pe testarea mijloacelor are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de a deveni părinte fără sprijinul oficial al unui partener, posibilitate care se bazează pe faptul că au suficiente resurse pentru întreținerea familiei lor. În societatea contemporană, mulți oameni dau curs funcției de procreare, fără a o condiționa exclusiv de constituirea unei familii legalizate. Așa cum am arătat, ca tendință generală, numărul nașterilor în afara căsătoriei crește. În SUA, numărul de nașteri ale femeilor necăsătorite raportat la numărul total de nașteri a crescut de la 5% în 1940 la 31% în 1993. În țările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în comunitățile în care drepturile omului se opresc la ușa casei, a instituției, firmei sau a statului (M. Miroiu, 2001, p. 63). În cadrul problematicii familiei monoparentale, o astfel de condiție ar putea fi identificată la nivelul cauzelor care au determinat constituirea respectivei familii. De multe ori, se recurge la separare sau la divorț tocmai pentru că în familie au existat constrângeri, pe care unul dintre parteneri le denunță (eliberarea de sub stresul unei relații insatisfăcătoare, de sub un trai dus în insecuritate fizică sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în funcție de gradul general de civilizație atins de societate, sunt, în fond, de același tip. În acest sens, se poate face trimitere la experiența vechilor comunități românești rurale. Femeile puteau fi considerate agenți activi în respectivele comunități (de la organizarea șezătorilor la constituirea unor nuclee familiale care includeau mai multe generații sau la implicarea în activitățile caritabile), dar atribuțiile lor nu depășeau acest nivel. Din acest punct de vedere se poate face observația că manifestarea publică se circumscrie cel mult comunității, emanciparea femeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
legitime dacă ele au ca obiectiv să mențină condițiile concurenței pure și perfecte și să corecteze deficiențele pieței. De asemenea, Statul poate produce și aplica legi antitrust; el poate chiar, în cazul existenței randamentelor crescătoare ce riscă să conducă la constituirea unui monopol natural, să procedeze la naționalizarea întreprinderii în cauză. Această naționalizare permite respectarea condițiilor echilibrului general, deoarece statul poate constrînge întreprinderea naționalizată să vîndă la nivelul costului său marginal. Pentru Leon Walras, "Statul poate și trebuie să intervină în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
canal, gaze naturale etc.) și de la multiplele legături de cooperare biși multilaterale deja stabilite. O structură de tip "rețea" existentă de facto nu exclude un centru, chiar dacă, sau tocmai pentru că prerogativele acestuia sunt limitate la câteva aspecte esențiale (expertizare, informare, constituire baze de date, vocație în construirea și promovarea marilor proiecte ș.a.). Acestea pot fi și criterii de selectare a centrului. Și Uniunea Europenă are un "centru" și Sistemul Monetar European de asemenea, și nu întâmplător ele se află unde se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și serviciilor publice; 5) Modificări în prețurile intrărilor folosite la realizarea produselor și serviciilor publice. La creșterea acestor prețuri contribuie, în general, inflația și diferența de productivitate dintre sectorul public și cel privat. 6) Globalizarea și regionalizarea economiei. De pildă, constituirea și extinderea Uniunii Europene presupune o serie de costuri suplimentare din partea țărilor membre sau aspirante, pentru susținerea politicilor comunitare. Pe de altă parte, internaționalizarea economiei are ca rezultat și intensificarea concurenței dintre state. Ca urmare, acestea pot recurge la măsuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și dezavantaje, în funcție de specificul diferitelor conjuncturi spațio-temporale. Printre consecințele acestei creșteri enumerăm: creșterea mărimii sectorului public, deci a ponderii Statului în economie; reducerea îngrijorărilor legate de diferitele situații sociale defavorabile (șomaj, boală etc.); creșterea dependenței indivizilor și sprijinul Statului și constituirea așa-numitei underclass (clasa de jos); creșterea fiscalității și utilizarea mai frecventă a împrumutului public pentru finanțarea cheltuielilor sporite; inhibarea inițiativei și a înclinației de a muncii; creșterea datoriei publice, afectînd ratele dobînzilor și oferta de capital în economie, datorită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]