3,427 matches
-
martie), Legația română din Belgia propunea ministrului de externe, Nicolae Titulescu, candidatura lui Elia Hassan pentru postul de consul onorific la Tanger, dar acesta fusese deja numit în acel post la 1 aprilie 1935 pentru întregul teritoriu al Marocului, primul consulat român deschis în Maroc. "Consulatul român de la Tanger a funcționat până la 1 septembrie 1942, când a fost desființat"75. Poporul român a salutat obținerea independenței Marocului, la 3 martie 1956; România a recunoscut Marocul ca stat independent la 17 august
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
propunea ministrului de externe, Nicolae Titulescu, candidatura lui Elia Hassan pentru postul de consul onorific la Tanger, dar acesta fusese deja numit în acel post la 1 aprilie 1935 pentru întregul teritoriu al Marocului, primul consulat român deschis în Maroc. "Consulatul român de la Tanger a funcționat până la 1 septembrie 1942, când a fost desființat"75. Poporul român a salutat obținerea independenței Marocului, la 3 martie 1956; România a recunoscut Marocul ca stat independent la 17 august 1956; la 20 februarie 1962
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în calitate de reprezentant al președintelui României. În anul 2004, România a acreditat la Ouagadougou ambasadorul rezident la Dakar, iar în anul 2006 ambasadorul Burkina Faso de la Paris a fost acreditat la București; la 17 martie 2003, a fost creat la Ouagadougou un Consulat onorific al României, condus de un fost student în România, Seydou Sanfo. În baza unui acord comercial încheiat cu unele state africane, inclusiv cu Volta Superioară, în februarie 1961, ulterior au avut loc și unele contacte directe între reprezentanți români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
edificarea comerțului românesc cu străinătatea (de exemplu, Tratatul de Pace de la Adrianopol, Regulamentele organice etc.) și, totodată, la crearea spațiului economic al Principatelor Unite ca fiind principala premisă a unirii din anul 1859. În anul 1863, Rusia deținea deja un consulat la Galați. La 16 septembrie 1878, între România și Rusia au fost stabilite relații diplomatice la rang de legație. Primul reprezentant diplomatic al Rusiei în România a fost baronul Stuart (fost agent al Rusiei la București), cu rang de ministru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Tratatul fiind semnat la Alba Iulia la 16 noiembrie 1643, după negocieri care începuseră în anul 1635. În fapt, relațiile româno-suedeze datează încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, din 1836, când Honore Gavoudi a fost numit vremelnic îngrijitor al Consulatului Suediei, "ca să privegheze supușii acestei puteri"84. În anul 1851, Suedia a înființat la Galați un Viceconsulat, iar în 1852 un Consulat la Brăila și un Viceconsulat la București. În anul 1862, a fost înființat un Viceconsulat la Sulina, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, din 1836, când Honore Gavoudi a fost numit vremelnic îngrijitor al Consulatului Suediei, "ca să privegheze supușii acestei puteri"84. În anul 1851, Suedia a înființat la Galați un Viceconsulat, iar în 1852 un Consulat la Brăila și un Viceconsulat la București. În anul 1862, a fost înființat un Viceconsulat la Sulina, iar în anul 1880 unul la Constanța, rezultând astfel că în perioada 1851-1880 au fost create, în Țările Române, cinci reprezentanțe consulare suedeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
primirea călduroasă făcută fiului său în România și pentru notificarea independenței României, la 15 mai 1879; trimișii suedezi au plecat la București 85. Reprezentarea diplomatică și consulară a României în Suedia și Norvegia a fost reglementată la 14 februarie 1879. Consulatul general de la Stockholm și cel de la Oslo au fost printre primele reprezentanțe consulare, aparținând categoriei a II-a , onorifice, neremunerați, activitatea acestora desfășurându-se potrivit prevederilor Regulamentului consular din 12 iunie 188086. Primul Consulat român în statele nordice a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fost reglementată la 14 februarie 1879. Consulatul general de la Stockholm și cel de la Oslo au fost printre primele reprezentanțe consulare, aparținând categoriei a II-a , onorifice, neremunerați, activitatea acestora desfășurându-se potrivit prevederilor Regulamentului consular din 12 iunie 188086. Primul Consulat român în statele nordice a fost cel de la Stockholm, înființat pentru cele două state, Suedia și Norvegia, la 6 martie 1880, consul general fiind numit C. O. Berg, propunerea aparținând ministrului afacerilor externe, V. Boerescu, care a justificat cererea prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pe lângă consulul general a fost numit un viceconsul onorific (Simion Sachs), care avea în subordine oficiile consulare din nordul Europei. Berg s-a retras de la post din motive de sănătate. În locul său a fost numit consul general Carl Gunat Horngren. Consulatele din Suedia îndeplineau și alte sarcini decât cele de natură politică; așa a fost cazul lui Berg, din anul 1881, care a transmis din partea regelui Suediei o scrisoare regelui României în legătură cu conflictul unional dintre Norvegia și Suedia, care a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cu 2.500.000 kg grâu. În anul 1894, la Stockholm a fost numit un viceconsul, dat fiind cursul dezvoltării relațiilor comerciale româno-suedeze. Cursul pozitiv al schimburilor comerciale româno-suedeze îl determinaseră pe consulul României la Stockholm să solicite deschiderea unui consulat la Malmo, port situat în partea de sud a Suediei; exporturile românești, inclusiv cele de cereale în Suedia, atinseseră o linie ascendentă, în special după anul 1886, când relațiile româno-suedeze se concretizaseră în multe domenii de activitate. În anul 1910
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
numai prin gloria armelor, ci și prin lucrările păcii"90. Relațiile româno-suedeze au înregistrat o evoluție pozitivă imediat după dobândirea independenței, după comunicările oficiale întreprinse de România la Stockholm și în alte capitale europene. În perioada până la primul război mondial, consulatele României în Suedia erau conduse de buni și prețioși prieteni ai României care au contribuit mult la dezvoltarea raporturilor româno-suedeze. După dizolvarea, în anul 1905, a uniunii dintre Suedia și Norvegia, România a continuat să întrețină aceleași raporturi prietenești cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
drum spre Mexic. Cărturarul român Mihail Ralea a întreprins o călătorie în Cuba la începutul anului 1949, publicându-și impresiile într-o lucrare interesantă 95. Primele contacte oficiale româno-cubaneze au fost prilejuite de demersurile pentru deschiderea la Havana a unui consulat onorific al României 96. La 2 mai 1919, Roger Lefebure era numit consul onorific al României la Havana. Desființat la scurt timp după această dată "Consulatul a fost reînființat la 1 iulie 1928 prin numirea lui Perez de la Riva Francesco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
contacte oficiale româno-cubaneze au fost prilejuite de demersurile pentru deschiderea la Havana a unui consulat onorific al României 96. La 2 mai 1919, Roger Lefebure era numit consul onorific al României la Havana. Desființat la scurt timp după această dată "Consulatul a fost reînființat la 1 iulie 1928 prin numirea lui Perez de la Riva Francesco, în calitate de consul onorific, care a funcționat până în anul 1942, când consulatul a fost desființat"97. Cuba a intenționat în anul 1927 să înființeze un oficiu diplomatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
era numit consul onorific al României la Havana. Desființat la scurt timp după această dată "Consulatul a fost reînființat la 1 iulie 1928 prin numirea lui Perez de la Riva Francesco, în calitate de consul onorific, care a funcționat până în anul 1942, când consulatul a fost desființat"97. Cuba a intenționat în anul 1927 să înființeze un oficiu diplomatic la București. Problema a fost abordată la Praga, la 13 aprilie 1927, între miniștrii României și Cubei acreditați în capitala Cehoslovaciei, reprezentantul Cubei făcând cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
mașini, bunuri de consum, chimicale, îngrășăminte. Produse exportate: cafea, banane, cacao, ananas. Cultura are o puternică influență spaniolă. În Costa Rica s-au întâlnit culturile mesoamericane și sud americane. * La 9 iunie 2011, la San Jose a avut loc deschiderea noului Consulat Onorific al României în Costa Rica. Președinta Republicii Costa Rica, doamna Laura Chinchilla a apreciat decizia României de a inaugura un nou Consulat Onorific la San Jose. A fost exprimată speranța ca acesta va contribui la dezvoltarea relațiilor bilaterale, atât în planul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
au întâlnit culturile mesoamericane și sud americane. * La 9 iunie 2011, la San Jose a avut loc deschiderea noului Consulat Onorific al României în Costa Rica. Președinta Republicii Costa Rica, doamna Laura Chinchilla a apreciat decizia României de a inaugura un nou Consulat Onorific la San Jose. A fost exprimată speranța ca acesta va contribui la dezvoltarea relațiilor bilaterale, atât în planul cooperării biși multilaterale, cât și al extinderii schimburilor comerciale și cultural-educative. La finalul ceremoniei a fost semnat Protocolul care stabilește atribuțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fost exprimată speranța ca acesta va contribui la dezvoltarea relațiilor bilaterale, atât în planul cooperării biși multilaterale, cât și al extinderii schimburilor comerciale și cultural-educative. La finalul ceremoniei a fost semnat Protocolul care stabilește atribuțiile, drepturile și obligațiile consulului onorific. Consulatul onorific al României la San Jose va contribui la susținerea relațiilor bilaterale pe plan politic, economic, comercial și cultural și va acorda asistență consulară membrilor comunității române din această țară. Obiective aflate în Patrimoniul U.N.E.S.C.O. Parcurile Naționale Talamanca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pentru numirea lui Henry Helfant în funcția de consul onorific al Venezuelei la București; exequatur-ul a fost acordat de guvernul român la 16 februarie 1924 și retras de guvernul român la cererea părții venezuelene, acordat lui Henry Helfant. Primul consulat al României în Venezuela datează din 1925, înființat prin Decretul no.1042 din 20 martie același an. Era condus de Jose Antonio Olavarria-Matos și a desfășurat o activitate susținută în perioada interbelică, contribuind la dezvoltarea relațiilor româno-venezuelene. Ministrul afacerilor externe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ocazionate de centenarul Bătăliei de la Ayacuche; guvernul român l-a acreditat pe baronul Groote, ambasadorul Belgiei în Peru"115. La 6 decembrie 1924, ministrul afacerilor externe al Peru, A. Salomon, a făcut cunoscută hotărârea guvernului peruan de a crea un consulat onorific la București, "în dorința de a strânge relațiile comerciale ce există între țările noastre"116. La 2 decembrie 1927, prin Decretul nr. 3332, a fost acordat execuator-ul pentru numirea lui Octav Garoescu în calitate de consul onorific al Republicii Peru în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
La 2 decembrie 1927, prin Decretul nr. 3332, a fost acordat execuator-ul pentru numirea lui Octav Garoescu în calitate de consul onorific al Republicii Peru în România, cu sediul la București 117. În anii 1929-1930, au avut loc tatonări în vederea creării unui consulat onorific peruan la Galați. Cu unele întreruperi, Consulatul onorific al Peru la București a funcționat până în anul 1942, când, din cauza războiului, legăturile între cele două țări au fost întrerupte. La 1 martie 1939, ca rezultat al discuțiilor purtate în deceniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a fost acordat execuator-ul pentru numirea lui Octav Garoescu în calitate de consul onorific al Republicii Peru în România, cu sediul la București 117. În anii 1929-1930, au avut loc tatonări în vederea creării unui consulat onorific peruan la Galați. Cu unele întreruperi, Consulatul onorific al Peru la București a funcționat până în anul 1942, când, din cauza războiului, legăturile între cele două țări au fost întrerupte. La 1 martie 1939, ca rezultat al discuțiilor purtate în deceniile III și IV, România a înființat, ca reciprocitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
al Peru la București a funcționat până în anul 1942, când, din cauza războiului, legăturile între cele două țări au fost întrerupte. La 1 martie 1939, ca rezultat al discuțiilor purtate în deceniile III și IV, România a înființat, ca reciprocitate, un consulat general onorific la Lima, numindu-l pe generalul Pedro Pablo Martinez ca titular. La 30 septembrie 1939, ministrul de externe peruan, Joze Felix Aramburu, a comunicat că guvernul țării sale a decis să deschidă o reprezentanță diplomatică în România, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
27 martie 1922 de personalități columbiene de a reprezenta în calitate de consuli onorifici interesele României în Columbia. O propunere asemănătoare a fost înaintată la București din partea Legației României în Mexic, prin însărcinatul cu afaceri al României, Vintilă Petală, pentru înființarea unui consulat general onorific român la Bogota, acțiune finalizată la 1 septembrie 1940, prin Daniel Arias Argaez 120. La 1 septembrie 1940, acțiunile de mai sus au fost finalizate prin înființarea la Bogota a unui consulat general, persoana nominalizată fiind Julio Pardo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
României, Vintilă Petală, pentru înființarea unui consulat general onorific român la Bogota, acțiune finalizată la 1 septembrie 1940, prin Daniel Arias Argaez 120. La 1 septembrie 1940, acțiunile de mai sus au fost finalizate prin înființarea la Bogota a unui consulat general, persoana nominalizată fiind Julio Pardo Davila. Printre primele acțiuni concretizate au fost cele dintâi operațiuni comerciale româno-columbiene. Relațiile româno-columbiene, întrerupte în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, au fost reluate în perioada postbelică și intensificate în anii care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1996); Acord de desființare a vizelor (2002); Acord privind cooperarea în domeniul turismului (2006). La 30 noiembrie 2002, Columbia și-a închis temporar ambasada de la București, din motive financiare. De la 1 iunie 2006, în localitatea Medellin s-a deschis un Consulat onorific al României, condus de dl. Alvaro Gomez Jaramillo. Relațiile comerciale cu România Columbia ocupă locul al doilea, după Brazilia, din punct de vedere al exporturilor românești în zonă. Un element pozitiv în cadrul relațiilor bilaterale este menținerea constantă a unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]