126,156 matches
-
Nicolae Manolescu, a încercat să răspundă la întrebarea Poate fi literatura globalizată? Comunicările au analizat noțiunea de globalizare (mondializare) care, pornind de la domeniul economic și al piețelor financiare, s-a extins tot mai mult, incluzînd vaste arii, de la cultura de consum și gastronomie la canoanele literare. Bine sau rău, mondializarea - economică în primul rînd - e un fapt împlinit, noile tehnologii contractă timpul și spațiul, trăim într-o lume nu interdependentă, ci chiar integrată. Căderea comunismului în Europa Centrală și de Est
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
trădeaza imediat simpla alegere a cuvîntului, o judecată de valoare. Deseori, ca suprem gest de desființare a unei producții slabe, criticii o declară pur și simplu "neliterară". Ca să nu mai vorbim de variațiunile lexicale de genul "subliteratură", sau "literatură de consum", "literatură trivială", cele două din urmă fiind solid reabilitate teoretic de școala germană de prin anii 1970. Iar o dată ce aplicăm un criteriu de valoare, declarîndu-l ca fiind propriu literaturii, obținem inevitabil mult hulitul (astăzi) canon, adică o listă de opere
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
integrală a operei scriitorului în cauză. Continuu să cred că tipărirea în ,,ediții libere" a cutărui roman de Camil Petrescu, Anton Holban, Liviu Rebreanu sau chiar Cella Serghi (în colecții precum ,,Romanul de dragoste"), alături de atît de numeroasele producții ,,de consum", nu poate fi decît cu totul minimalizatoare, mai ales că paginile cărților respective sînt pline, deseori, de tot felul de ,,croșete", moștenite din regimul trecut. Aceste fapte și încă altele, la fel de importante, constituie subiectul săptămînal al Cronicii edițiilor din România
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
a planifica, a organiza, a disciplina tot ce ține de existența colectivității ca și a individului. Pe de altă parte, aversiunea față de artă oglindește pragmatismul, deci latura joasă, filistină, a societăților deschise, capitaliste, în care arta care nu e ,,de consum" indispune prin profitul material redus, dacă nu chiar nul ce-l atrage. Astfel ,,socialismul real" și economia de piață își dau mîna în aspirația lor spre o producție (mai mult ori mai puțin artistică) dirijată, tendențioasă, ,,profitabilă". Nu întîmplător, teoreticianul
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
estetice, de-a lungul timpului. Deliteraturizarea poeziei a avut efecte extraordinar de benefice pentru literatură. Iată ce afirmă antologatorul: După ce zeci de ani poeții au fost în România mari vedete, prin explozia recentă și foarte întîrziată a mass-mediei, societatea de consum, cu starurile ei consumabile, i-a pus pe poeți la colț. Și nu e drept. Cum s-au impus aceste poeme? Prin manuale, prin mijlocirea cîntăreților de tot felul, prin antologii, prin emisiuni de radio, recitaluri și cu ajutorul "neprecupețit" al
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
ani, în 1987, la Longue vue (1988), Le feu d'artifice (1992), La femme parfaite (1995) și Ces deux-là (2000) - descoperă un univers de autentică marcă personală, în comunicare cu spectacolul mereu reînnoit, între feerie și derizoriu al "civilizației de consum" contemporane. Scriitorul, "cosmopolit" în cel mai bun înțeles al cuvântului, își situează acțiunile într-un spațiu fără frontiere, în care se călătorește mereu, între Paris și Havana, Saint-Nazaire și Montevideo, pe mările Nordului și ale Sudului, prin țări arabe și
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
ceea ce am putea numi universul obiectelor, dar și cel al Bibliotecii. Există la Dv. un fel de conjugare, de interferență între depunerile culturale, ale lecturilor, și acest peisaj, acest spectacol, aceste vitrine, aceste etalaje ale obiectelor caracteristice pentru civilizația de consum. Personajele Dv. sunt atente mai ales la suprafața lucrurilor, la spectacolul derizoriului, la tentații ce nu admit întotdeauna aprofundarea situațiilor pe care le trăiesc, ele au de fapt un fel de falsă conștiință, lăsându-se în voia acestei lumi a
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
din nepricepere și prin absența unui scenograf (nu știu cine este Lia Dogaru) măcar cu gust, așa s-a înfățișat el la public. Deși replica e vie pe scenă, deși intuiești o tensiune profundă între spectacolul de teatru și formele cotidiene de consum "artistic" - telenovela aici - dincolo de comedia bogată în nuanțe și expresie, ironică, satirică și chiar cinică, care se revarsă peste o societate tipică pentru Balcani, ușor recognoscibilă și în spațiul carpato-dunăreano-pontic, pe scenă amestecul este atît de ciudat și caraghios, încît
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
decupat altfel textul, i-ar fi sporit tensiunea dramatică și sucul comic, ar fi lucrat nuanțat cu actorii buni și profesioniști pe care i-a ales, ar fi scos la iveală substanța conflictului care macină practic societatea: alunecarea spre derizoriu, consumul pînă la dependență de telenovele nesfîrșite, proaste, lacrimogene, ignorarea culturii, amenințarea teatrului prin forme facile și superficiale de pseudocultură. Accentele S.F., pe care dramaturgul le aduce și în alte piese, absurdul, grotescul, hilarul, nespeculate în reala dimensiune pe care o
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
așteaptă decît noi și din ce în ce mai profitabile confruntări. Șerban Foarță, Erau ziare, evenimente, Editura Brumar, Timișoara, 2000, 108 p., f.p. Și nu uitați... Critica de la noi continuă să ignore cu nonșalanță fenomenul culturii populare, al culturii de masă, al literaturii de consum. Situația tinde să devină intolerabilă pentru că revistele culturale sfidează un important număr de cititori care vor să fie informați în legătură cu calitatea unor cărți polițiste, a unor S.F.-uri etc. Și aici există serioase ierarhii, există cărți bune sau cărți proaste
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
întîmplă cu totul altceva: "Ce virgulă de aur, ce surîs?! Era leit rînjetul tras spre o ureche, a lui Popeye Marinarul. La cine dracu' se rînjea?!" Pentru astfel de reușite, pentru poveștile sale savuroase, iubitori ai literaturii ("înaltă" sau "de consum") nu o uitați pe Rodica Ojog-Brașoveanu... Rodica Ojog-Brașoveanu, Grasă și proastă, Editura Nemira, Colecția "Ora H", 2000, 240 p., f.p.
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
de producție, Atlantis Film, care a dat, pînă acum, în colaborare cu francezi și cu belgieni, o serie de lungmetraje de televiziune. Desigur că n-ați auzit de Moarte prin procură sau de Pasiune mortală; titlurile sînt elocvente. Cinema de consum, firește. Și totuși, apare întrebarea: între acest cinema de consum și inactivitatea totală - ca să nu zicem moartea - nu e de preferat consumul? În timp ce atîția profesioniști ai filmului autohton au șomat, s-au deprofesionalizat, au abandonat, aflăm că pe fișele fiscale
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
colaborare cu francezi și cu belgieni, o serie de lungmetraje de televiziune. Desigur că n-ați auzit de Moarte prin procură sau de Pasiune mortală; titlurile sînt elocvente. Cinema de consum, firește. Și totuși, apare întrebarea: între acest cinema de consum și inactivitatea totală - ca să nu zicem moartea - nu e de preferat consumul? În timp ce atîția profesioniști ai filmului autohton au șomat, s-au deprofesionalizat, au abandonat, aflăm că pe fișele fiscale ale firmei Atlantis figurează 437 de tehnicieni și de actori
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
Desigur că n-ați auzit de Moarte prin procură sau de Pasiune mortală; titlurile sînt elocvente. Cinema de consum, firește. Și totuși, apare întrebarea: între acest cinema de consum și inactivitatea totală - ca să nu zicem moartea - nu e de preferat consumul? În timp ce atîția profesioniști ai filmului autohton au șomat, s-au deprofesionalizat, au abandonat, aflăm că pe fișele fiscale ale firmei Atlantis figurează 437 de tehnicieni și de actori români! Descoperi, și în Țăcăniții, o serie de actori români, de pildă
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
române de formare, povestirile interpretate că metafizica, eseurile critice savurate ca niște povești, istoria deghizata în compilații de anecdote, programele de televiziune că sociologie și românul unchiului său că pe autobiografia acestuia". Mod de lectură inevitabil într-o societate de consum, în care " vi se vinde, într-o oferta specială, propria imagine împreună cu un suflet". În cele din urmă dificilă reconciliere are loc printr-o sublimare lucida și ludica a dublului și a individualității ce transpare la nivel scriptural: "Totuși, din
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
larg la vremea potrivită, el preia structura și dinamica acesteia, dar și permanentizează totul, solidifică discursul și imaginea asemenea unei materii care se agregă lent după momentul acut al combustiei. Implicîndu-se direct în aceste evenimente, dincolo de efortul financiar și de consumul de timp, George Lecca părăsește condiția neutră și exterioară a sponsorului și devine el însuși, prin investiția de sensibilitate și de inteligență în relația directă cu arta românească de astăzi, un partener al artistului și, în același timp, agentul activ
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
însă, nu am deloc suflet, nu-mi rămâne decât să scriu". Sentimentul insuficienței, al neputinței interioare de a se salva transpar la fel de dramatic: "Încep să scriu tot ce mi-a venit vreodată să scriu și n-am scris ca să nu consum, să nu pierd, din teama de-a nu mă risipi, prea repede, dintr-o dată, ca fumul." Anumite motive poetice se conturează cu claritate în poemele lui Bogdan Ghiu. Noaptea, labirintul, dimensiunea dionisiacă și visul, traiectoriile indicibile ale existenței apar în
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
și Robert Musil sau Ernst Weiss, o structură deficitară, atacată de artificiu și superficialitate, inaptă să reziste iminentului dezastru al războiului. Din trauma asistării la dezmembrarea realității naționale dar și dintr-o sensibilitate exacerbată a naturii proprii poetului, agravată de consumul de droguri și alcool, de singurătate și înstrăinare, eșecuri și deziluzii, se naște o poezie extrem de stranie, plină de obsesii apocaliptice, populată de umbre difuze, figuri demonice, simboluri sordide (paianjeni, șobolani, corbi), tensionată de insistarea într-o atitudine beligerantă fără
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
publicată anul trecut de Oxford, volumul scos de Cambridge va face mai curînd obiect de bibliografii sec-academice, decît lectura favorită a unor cititori-gurmanzi. Un cititor gurmand nici nu va dori să știe care sînt riscurile legate de sănătate asociate cu consumul unor anumite alimente. Iar cuvîntul "obezitate" pare realmente nelalocul lui într-un asemenea context. Însă cărți precum aceasta vin să confirme și chiar să rotunjească, poate paradoxal, un gen literar cu propria sa specificitate. Lipsită de efervescența stilistică a lui
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
acasă se dedică lecturii ("Citesc... am o carte faină. Îi zice Bestialul doctor Quartz și frumoasa Zanona. O lectură mișto, dacă vreți s-o aduc..."). Fascinației pentru pulp-fiction îi este tributară și chelnerița din povestirea Fanfaronul, "victimă" a literaturii de consum, pe care o trăiește cu aceeași înfrigurare cu care ascultătorii argentinieni din Mătușa Julia și condeierul, "trăiau" radio-novelele. Din cele spuse pînă acum s-ar putea deduce că Bohumil Hrabal își construiește propriul univers prozastic, abstras, autonom și relativ indiferent
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
afiliere. Un romancier nu poate avea dogme. Pot să afirm că pentru mine feminismul a fost un foarte important instrument de analizare a realității. Se vorbește mult în ultimii ani în critica italiană, dar nu numai, de o "literatură de consum" diferită de "literatura adevărată"... Dacă despre tine s-ar spune că produci o literatură de consum, cum ai privi lucrul ăsta? Din fericire până acum n-a zis nimeni asta. Dar lucrul nu este cu neputință: mulți scriitori au fost
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
un foarte important instrument de analizare a realității. Se vorbește mult în ultimii ani în critica italiană, dar nu numai, de o "literatură de consum" diferită de "literatura adevărată"... Dacă despre tine s-ar spune că produci o literatură de consum, cum ai privi lucrul ăsta? Din fericire până acum n-a zis nimeni asta. Dar lucrul nu este cu neputință: mulți scriitori au fost acuzați că fac literatură de consum. Chiar și Eco a fost luat în tărbacă și criticat
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
despre tine s-ar spune că produci o literatură de consum, cum ai privi lucrul ăsta? Din fericire până acum n-a zis nimeni asta. Dar lucrul nu este cu neputință: mulți scriitori au fost acuzați că fac literatură de consum. Chiar și Eco a fost luat în tărbacă și criticat violent pentru că vânduse un număr foarte mare de exemplare și devenise extrem de popular și de aceea a fost acuzat că scrie literatură de consum. După mine, nu poți aprecia un
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
fost acuzați că fac literatură de consum. Chiar și Eco a fost luat în tărbacă și criticat violent pentru că vânduse un număr foarte mare de exemplare și devenise extrem de popular și de aceea a fost acuzat că scrie literatură de consum. După mine, nu poți aprecia un scriitor după cum se vinde: un scriitor care se vinde bine nu poate fi socotit automat un scriitor de consum și invers, faptul că un scriitor se vinde puțin nu este defel o garanție a
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
exemplare și devenise extrem de popular și de aceea a fost acuzat că scrie literatură de consum. După mine, nu poți aprecia un scriitor după cum se vinde: un scriitor care se vinde bine nu poate fi socotit automat un scriitor de consum și invers, faptul că un scriitor se vinde puțin nu este defel o garanție a calității scrierii lui. Aprecierea trebuie dată cărții și nu autorului și numai după ce cartea a fost citită. Dacă la sfârșitul lecturii, cititorul spune: iată o
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]