1,467 matches
-
O altă noutate a Scînteilor galbene o dă apariția unor concepte istorice: decadența, burghezul, răul social. Să fie vorba de o renunțare la dimensiunea transcendentă, la înlocuirea haosului cu figura burghezului? Este, crede Radu Petrescu, doar o aparență: "În realitate, contemplația lui Bacovia nu coboară din transcendentalitatea ei, ci își lărgește aria de la orașul provincial la o întreagă societate, adică la societatea așa cum o vedea un Max Nordau (foarte citit în epocă), i se pare a fi o altă față a
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
îndurerat de sublima sa abulie (Apus)". Antologia este cu Hyperionul eminescian care implora să fie dezlegat de "greul" veșniciei. Ultimul volum, Stanțe burgheze, apărut în 1946, reflectă, fie și într-un mod indirect, circumstanțele istorice care nu erau tocmai favorabile contemplației. Adesea, în aceste stihuri tîrzii, "ajung ecouri ale acelor împrejurări, comentate cu o abia ascunsă ironie, însă de la o înălțime astrală, de unde urechea noastră nu mai percepe decît frînturi discontinue, cuvinte aproape în libertate, o șoaptă întretăiată (Perpetuum mobile)". Așteptarea
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
un insinuator de agitație interioară. Te scoate din pepeni, te smulge din matca tihnei, te rupe de obișnuință. Nimic mai neplăcut în ochii satanici decît timpii morți, siesta, nefacerea de nimic, contemplarea cu intenție pur estetică. Dracul te dezvață de contemplație în numele progresului, convingîndu-te că noutatea și surpriza sînt totul, iar metoda la care recurge spre a avea cîștig de cauză se numește babilonie: confuzie în gîndire, amestec între specii, metisaj între indivizi, ștergerea diferențelor. O promiscuitate generală în numele egalității. A
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
acoperite de colbul trecerii. Apusul Imperiului Habsburgic este marcat în românele autorului polonez de aceeasi boală esteta ce se manifestă și la aristocrația obosită a vechiului Imperiu Britanic. Morală este gata să se dizolve în estetic, practica e abandonată în favoarea contemplației, iar atunci cînd personajul acționează totuși, o face tot dintr-un mobil de factură estetică. De exemplu, vînătoarea - fie ea de animale sau de ... oameni - devine într-adevăr o artă. A ucide din plăcere, din curiozitate sau din plictiseală (vezi
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
nostalgia cuplului, femeia angelică și femeia demonică sînt, de fapt, ipostazele unei aspirații unice către o lume a absolutului feminin. Fără să-și propună ostentativ înlocuirea viziunilor falocentriste cu altele de nuanță ginecocentristă, în principiu la fel de exclusiviste, artista deplasează centrul contemplației de pe forță și acțiune pe fragilitate, frumusețe și pasivitate. Și acest exercițiu al contemplației, aparent neutru și în afara oricăror intenții subversive, devine, prin cumul și prin continuitatea sa obsesivă, un act pur de autocontemplație. Claudia Todor nu constată pur și
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
către o lume a absolutului feminin. Fără să-și propună ostentativ înlocuirea viziunilor falocentriste cu altele de nuanță ginecocentristă, în principiu la fel de exclusiviste, artista deplasează centrul contemplației de pe forță și acțiune pe fragilitate, frumusețe și pasivitate. Și acest exercițiu al contemplației, aparent neutru și în afara oricăror intenții subversive, devine, prin cumul și prin continuitatea sa obsesivă, un act pur de autocontemplație. Claudia Todor nu constată pur și simplu natura feminină, capricioasă și mereu surprinzătoare a unui univers deja constituit, ci proiectează
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
mutației elementelor iese din cadrul bidimensionalității hai-ku-ului, culcă barajul în fața șuvoiului liric. Altfel, finețea amănuntului, conjugând cele mai depărtate între ele entități, caracteristică pe toată activitatea de decenii a poetului s-a încă mai acutizat în timp, până la a deveni dureroasă, contemplația dobândind o particulară dinamică: "Contempli și nu te mai saturi/ aceste cristaluri pline de pești/ aceste ziduri pline de privighetori/ aceste cărți pline de cârtițe/ ce se străduiesc laolaltă/ pești, privighetori și cârtițe/ să ajungă până la tine" (Contempli și nu
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
voluntară în captivitatea unui reper unic - sunt inepuizabile, Serghei Manoliu denunță o gravă erodare a țintelor morale și o galopantă entropie a unei existențe abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
și cu amărăciune în același timp, insuficiența și exclusivismul ambelor direcții, este o altă problemă, una chiar foarte serioasă, care ar merita o abordare mai detaliată și un tip de analiză care să privească și dincolo de țarcul grațios al purei contemplații artistice.
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
e un tărîm interzis omului, nici o facultate cognitivă neavînd putere asupra ei. De pildă, rațiunea, ca facultate a conceptelor (spre deosebire de Kant, unde intelectul e facultatea conceptelor, nu rațiunea, căreia îi revin doar ideile), e neputincioasă în cunoașterea voinței, doar intuiția (contemplația) avînd sorți de izbîndă în sesizarea ei. Dar ceea ce sesizează intuiția nu e voința, care în calitate de numen nu poate fi obiect pentru un subiect, ci doar aspectul ei ideal, adică ideile în sens platonician (matricea formelor intime). Asta înseamnă că
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
am spune azi). La aceste idei nu se poate ajunge decît prin artă, niciodată prin știință. Neajunsul științelor e că măsoară aparențele, și din acest motiv ele sînt inferioare artelor. Numai omul de geniu poate intui esența lumii în cursul contemplației, condiția obligatorie fiind aceea de a se rupe de dorințele care îl leagă de lume. Omul de rînd trăiește din fenomene și pentru fenomene, pe cînd omul de geniu sare peste fenomene către esența lor, dar prețul pe care îl
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
și forma reprezentată instaurîndu-se o absolută identificare. Acum pot fi limpezite fără dificultate uimirile lui Mondrian în fața unor confrați academiști, cărora le mărturisește că pictura lor este prea abstractă pentru puterea sa de înțelegere. în acest sens, arta născută din contemplația geometriei în nenumăratele ei manifestări, adică arta concretă, este în aceeași măsură o artă arhetipală, puternic legată de reflexele omului primordial. Istoricizată, ea s-ar putea asocia , prin austeritate, rigoare și eficiență a informației vizuale, unei morale și unei filosofii
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
de la binomul schillerian (v. eseul filosofic Despre poezia naivă și sentimentală), prezent în titlu, unde primul termen circumscrie faptul de a te lăsa dominat „suveran” de natura nepervertită de homo faber, precum trogloditul preistoric sau țăranul, în vreme ce al doilea semantizează contemplația mijlocită de idee, în care figura axială este nostalgia în raport cu o ireversibil pierdută stare de spirit numită, în genere, copilărie. Când se întreabă Schiller de ce suntem seduși instantaneu de „o floare banală, un izvor, o piatră acoperită cu mușchi, ciripitul
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
tonul politicos, fără malițiozități expresive, care e predilect în scrisul lui Dinu Pillat. Retractilitatea de fond îl împiedică să aibă cruzimi analitice, ochiul lui Pillat avînd candoarea unui visător care nu se rupe din reverie decît pentru a se consacra contemplației. De aceea, Pillat nu are ambiții teoretice și nici neliniști metafizice. Sau dacă le are, nu se simt în scrisul său. Drept care nu ți-l poți închipui gustînd din voluptatea celui care face judecăți estetice severe. Pillat nu are agresivități
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
o gravă dereglare de comportament, care a constat în tentativa de-a instaura viziunea etic-religioasă cu ajutorul pîrghiilor vieții civile. Legionarul e un halucinat al ideii pînă la încălcarea limitelor admisibile de regulile competiției sociale, un vizionar derapat ce comasează obiectul contemplației cu realitatea: "Legionarul nu mai trăiește printre oameni, ci trăiește printre idei și icoane sau, mai bine zis, săvîrșește fapte în întregime supuse poruncii ideii contemplate, și nu cîntăririi rezultatului acțiunii". Orizontul spiritual, de o deschidere (iluzorie) fără precedent, era
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
în obișnuințele sale, iar mîța e descumpănită de contactul cu un obiect semiotic specific uman), nu e la fel de ușor de înțeles prin ce devine prototipică situația curcii. Ca să explicăm expresia, trebuie să presupunem că lemnele sau crăcile nu sînt obiectul contemplației (așa cum ar presupune varianta cu prepoziția la, rară dar preferată de G. Volceanov, în Dicționar de argou al limbii române, 2006: "a se uita ca curca la crăci"); e vorba, mai curînd, de curca prinsă între lemne sau crăci, al
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
la redare și percepție, pictorii folosesc un efect/iluzie, prin degradeuri cromatice (spectrale) pentru a complementa, oarecum, a treia dimensiune: a spațiului. Se numește perspectivă. Prin flash și lentilă, aparatul foto surprinde mai rapid, ceea ce ochiul uman reține fugar, prin contemplație atentă. în vis nu percepem decât imagini insubstanțiale, umbre, chipuri deseori monstruoase, ori hiper-frumoase, însă par a fi doar reflecții incoerente, uitate în consecință imediat la trezire. Iluzii spectrale, deliruri ale sublimului. * Ca să realizeze o imagine plastică superior îmbună tățită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Pînă cînd Dactăr Nicu le-a spus: Ce vă tot pierdeți vremea?! Nu vedeți că oamenii-oameni vă exploatează? De ce să nu stați liniștiți, fiecare în colțul lui de magazin, și să vă uitați în zare? Voi aveți trupuri de filosof, contemplația-i vocația voastră. Unii oameni vă maimuțăresc. Degeaba, că nu le iese, v-o spun eu, dactăr Nicu." Cele mai frumoase femei, cei mai frumoși bărbați și copii. Cu toții privesc fix, la ceva ce noi nu vom vedea niciodată. Vara
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
un subtil ne-sațiu de stranii nexuri, filologicale. De la (aproape) necunoscutele Texte pentru Phoenix de debut, punctînd prin mult mai consistentele Simpleroze, Salul, e șarpele Isadorei sau Copyright, pasul decisiv se face din Areal în Holorime, pentru a lăsa arcul contemplației să se destindă într-o picto(carte) "pour leș Enfants et pour leș Raffinés": Un castel în Spania pentru Annia. Nu-s de ingorat nici Afinitățile (s)elective devenite, după un deceniu, efective și nici Dublul regim (diurn/nocturn) al
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
fundamentale. Adepții și promotorii acestei mișcări s-au numit Tractarieni sau Oxfordieni. S. Neill, Anglicanism (Oxford, 1977). footnote>, care a condus la redescoperirea de către Biserica Anglicană a potențialului simbolismului în închinare. În muzică, dorința de restaurare a elementelor simbolice și contemplație nu a ținut seamă de cerințele retoricii moderne. În sensul celor de mai sus, muzica își propunea să ofere beneficiile simple ale expresivității antice a paralelismului textului ebraic<footnote Spre deosebire de multe poezii și cântece din lumea apuseană care sunt scrise
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
a mișcării carismatice este asemănătoare muzicii creștine populiste din anii 60, dar totuși diferită, ea fiind creată ca o expresie a intensității vieții spirituale a comunității creștine. Limbajul muzical are o puternică legătură cu muzica contemporană seculară și conduce către contemplație și simbolism, aducând aminte de retorica coralelor evanghelice, un exemplu concludent fiind melodiile din Cry Hosamma (1980). Muzica carismatică din anii 70 poate fi asemănată cu cea a comunității creștine din insula Iona, aflată la N V de Scoția, și
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
visează la spectacolul cu Marlčne Dietrich. Două măști ale aceluiași ridicol. Ridicolul acțiunii, care te face, luîndu-te cu nimicuri, să nu pricepi nimic din "gravitatea clipei în care moare un om" (p.26). Viața contemplativă, mai cu seamă cînd obiectul contemplației e o persoană care se dezlînează, nu se suportă pe sine, trebuie să-și ocupe zăbava cu acțiune. Pe care n-are unde-o consuma decît în vis: "îmi place de asemenea să cred că în lumea somnului există cel
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
cu fosforescența mîinilor/ atunci cînd clipa să dialogăm prin linii frînte a sosit" (Buna Vestire). Firește, Erosul deține un loc privilegiat în șirul acestor reconstituiri empatetice, ușor împins spre dezabuzare și ironie, distins impalidat de transferul confesiunii în observație, al contemplației în comentariu: "în urma acelei femei, pe trotuar seara se aduna în sine cum ceara la baza/ lumînării magazinele își pierdeau unul cîte unul/ clienții care acum se îmbulzeau să culeagă flori pe care i le puteau/ prinde ei în părul
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
Lazu. Eul său nu e tentat a se împotrivi lumii date, a o pune la îndoială, ci dimpotrivă e animat de năzuința de a i se supune necondiționat. La polul opus criticismului luciferic, poeta se dăruie lumii nu doar prin contemplație, ci și printr-un soi de automatism existențial, lăsîndu-se în voia ei, sublim părăsită de voință: ,și n-ar trebui să mai fac nimic// decît să mai fac nimic// decît să mă las în voia/ pornirii mele spre zbor/ și
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
am mers la câteva concerte de neuitat. Mi-au rămas în suflet două piese, Rapsodia I de Enescu și Moartea Isoldei a lui Wagner, care puneau în alternanță umorul, verva și pofta de dans ale dirijorului cu înclinația profundă spre contemplație, spiritualitatea și puterea sa transfiguratoare. Ascultând muzica aceea ieșită din mâinile lui de vrăjitor, simțeam cum se poate muri de frumusețe, căci prin Wagner el îmi conducea sufletul într-o dezmărginire luminoasă care lăsa în urmă pământescul. Poate că în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]