1,293 matches
-
racordare inutilă la o iluzie. Lepenies prezintă astfel o formulă exacerbată a intelectualului autoexilat în turnul de fildeș, captiv al visării, care își întoarce spatele unei lumi atât de imperfecte. Melancolie, spleen sau plictis sunt stările obsedante ale unei vita contemplativa europene ce va fi tulburată doar de instalarea activă a capitalismului și a eticii protestante. Remediul melancoliei patologice este, fără îndoială, munca 22. Continuând analiza pe liantul utopiei, analistul conservator american, Thomas Sowell, investighează influența intelectualilor în societățile moderne democratice
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
adesea relativă în lipsa unei expertize reale. "Intellect is not wisdom" ["Intelect nu înseamnă înțelepciune"]23. Așadar, melancolicii europeni dau greș atunci când se agață de utopii. Cu toate acestea, intelectualii lui Sowell nu corespund modelului cărturarului desprins de lume în cadru contemplativ, ci sunt indivizi conectați la viața activă prin intermediul ocupației, al profesiei, chiar dacă aceasta este sau poate fi una neremunerată. Intelectualul, din această perspectivă, nu vizează atât eticheta sau titulatura, cât un areal ocupațional. Avem în vedere astfel pe cercetătorii umaniști
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
politicii” în perioada 1994-1996. Impresionând în primul rând prin calitatea stilului, în care concizia și acuratețea terminologică se combină în mod fericit cu paradoxul și formularea fulgurantă, memorabilă, eseurile abordează principalele antinomii ale gândirii și culturii europene: intelect activ/intelect contemplativ, tradiție/modernitate, sacru/profan, Imperium/Sacerdotium și, mai ales, binomul Orient/Occident, așa cum apare acesta din perspectiva relației dintre ortodoxie și catolicism. SCRIERI: Le Rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque, pref. Michel Meslin, Paris, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
caricatural, altă dată acoperit cu șalul unei imagini, și e sentențios cu un mare noroc, străbătut de o ușoară melancolie romantică. Enumerarea genurilor are alt sens decât la Boileau. Atingerea noilor instrumente romantice (chinuri, melancolie, înfocare) sugerează mai multă reculegere contemplativă. Indeciziunea literară e tradusă cu tristeța romanticului Wanderer: Eu asemăn a mea stare cu a unui călător, Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, Se oprește pe-o câmpie, și cu totul întristat, Drumuri vede, dar nu știe care e adevărat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la o simplă analiză a pasiunilor. Eminescu e străbătut profund de sentimentul destinului implacabil, înțeles nu ca o forță oarbă ci ca o acțiune eternă a eonilor. Căderea Bizanțului din începuta dramă Alexandru Lăpușneanu e plină de acest spirit curat contemplativ: El vedea pe ienicerii cu turbane și cu suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți, Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușe, Grinzi cădeau arzând pe drumuri și cădeau ferești și ușe, Urlete de biruință
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
paznic împrejurul țării mele împreună cu aliații mei care fac spărturi și reintră în rânduri (cf. Zah 9,8 Vulg). Ei apără de fapt prin cuvânt și fapte Biserica lui Dumnezeu, vagabondând prin viața lor activă și reconciliindu-se cu cea contemplativă printr-un examen al conștiinței de sine. Este bine ca cei dedicați contemplării să lase din când în când liniștea contemplației în favoare mântuirii aproapelui. De aceea, Sfântul Luca scrie: Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mare... (Lc 17,6). Dudul se referă la omul religios și în special la predicator. Frunzele de dud, aruncate asupra șarpelui, îl omoară; tot așa cuvintele predicatorului îl păcălesc pe diavol și îl distrug. Dudul este apoi dezrădăcinat din viața contemplativă și plantat în cea activă, atunci când fratele ascultător este trimis să predice în marea acestei lumi de către miniștrii Ordinului. Credința lor este asemenea seminței de muștar, deoarece sunt umili și fervenți în timpul încercării. Însă pentru aceia care moțăie în trândăvie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să iasă din când în când și să se dedea vieții active și să-și încerce puterile. De aceea, se spune în Cântarea cântărilor: «Dacă nu știi, adică dacă nu-ți cunoști puterile, ieși - din această ignoranță, sau din viața contemplativă - și mergi pe urmele turmei, imitând viața sfinților doctori, și paște iezii tăi, adică instruiește lumea trupească, pe lângă corturile păstorilor, adică după doctrina apostolilor» (cf. Ct 1,7 Vg). (Aici se face referință la un mod de a fi prezenți
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
viața veșnică (Rom 6,22). Fratele William Cook, un om de o putere excepțională, și-a epuizat întreaga energie în eforturile depuse la început în custodia de Londra și în alte opere; ulterior, a trecut de la viața activă la viața contemplativă și, bogat în fapte bune, a murit în pace. 115. Fratele Augustin, frate de sânge al fratelui William de Nottingham, de fericită amintire, a fost la început un apropiat al papei Inocențiu al IV-lea, iar apoi a plecat în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a instinctului însuși) ca tip de cunoaștere superior intelectului, pentru că intuiția e gândire instantanee, fiind legată de viața elementară a spiritului și de timpul-durată, pe când intelectul ține de "materie", de "spațiu", ca un fel de gândire desfășurată, ce solicită atitudinea contemplativă și, prin chiar acest fapt, separația netă dintre "subiect" și "obiect", dintre "eu" și "lume". În altă ordine de idei, concilierea dintre "materie" și "spirit", dintre "intuiție" și "intelect" este posibilă numai datorită acțiunii memoriei și a "privirii interioare" ce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sine" nu e decât un moment tranzitoriu, ce se dizolvă la rândul său în "durata pură". De aceea, cu dreptate afirma Bertrand Russell într-o carte de popularizare că "în filosofia bergsoniană nu rămâne loc pentru acea modalitate de gândire contemplativă în cazul căreia, înălțându-ne deasupra vieții animale, devenim conștienți de marile țeluri", și asta deoarece distincția dintre subiect și obiect, dintre "mintea care gândește, rememorează și are imagini", pe de o parte, și "obiectele gândite, rememorate sau imaginate", pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la sentimentul timpului și la conștiința istorică, pe fondul unei psihologii comune ("naturale", "mecanice") și al unei atitudini afirmative față de viață și de valorile ei. În schimb, situațiile 3 și 4 corespund unei psihologii "diferențiate" conturate printr-o atitudine defensivă, contemplativă și complet dezinteresată, "moldovenismul" fiind asumat în felul unei predispoziții temperamentale generice, fără nicio legătură cu sufletul țăranului moldovean și al scriitorului sămănătorist (contemplativitatea e aici una de tip decadent-estetizant, ca în romanul proustian). Nuanțând, putem afirma că Lovinescu apreciază
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
psihologii reductibile la mecanica instinctului vital (situația 1), pe când literatura propusă de autorul lui Bizu (situația 4) stă sub semnul reflexivității (situația 3), o reflexivitate ancorată totuși în "istorie" printr-o determinare existențială concretă ce leagă din nou pe insul contemplativ (devenit "creator") de "realitate" și de "comunitatea" din care face parte. Așadar, literatura criticului (așa-numita "epică autobiografică", romanul) se propune pe sine drept stadiul final al unei evoluții în trepte, la capătul căreia memoria scriitorului, curățată de balastul amintirilor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de dezechilibruri intime", de vreo "detracare a mecanismului psihic", de o "speculație intelectuală" sau de "revoltă (în care vorbește simțul acut al vieții)". Abandonând de la început orice fel de luptă cu viața, eroul lovinescian se dovedește un reflexiv și un contemplativ, cu precizarea că activitatea sa intelectuală "nu pornea dintr-un instinct de continuitate în timp" (ca în cazul lui Eminescu, care exalta trecutul glorios și istoria neamului din acest motiv poetul fiind revendicat de curentele tradiționalist-naționaliste), ci numai "din jocul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
teribil blestem, prin care "se contopea în mizeria obștească a materiei supusă degradării și descompunerii". Or, cum "unicul sens al lumii" i se pare "spectacular", numai consecințele bolii (repaosul absolut), și nu boala însăși (simplu "mijloc") reprezintă "împlinirea" propensiunii sale contemplative, singura preocupare pe care o găsește acceptabilă fiind tot "de ordin estetic și speculativ, și deci dezinteresat". De fapt, "miasma tare a nihilismului", lipsa de apetență vitală (un determinant psiho-temperamental, deci) "cheamă" cu adevărat boala fizică, pentru a distruge "germenul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
secvență a cărții, în care Bizu încearcă în van să dea de mâncare unei păsări mai deosebite, cu cântec frumos ("dublul" său simbolic, de fapt), ce stă mereu la distanță, departe de iureșul vrăbiuțelor "vulgare și zorite". Izgonit din vis, contemplativul agronom se vede silit să privească seară de seară, cu vădită resemnare, la această "imagine vie a vieții". Mai puțin resemnat, Lovinescu reconfigurează ulterior destinul personajului său, împăcându-l din nou cu viața. Astfel că, voindu-se un romancier în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de îndrăgostiți, zărit de departe: Am avut o senzație de voluptate mărturisește el femeii iubite pe care nu mi-ar fi produs-o împerecherea cea mai pătimașă". Voluptatea aceasta voyeuristă nu mai este însă posibilă în condițiile în care omul contemplativ/ "spectatorul" devine "actor", adică un personaj implicat, gata să subscrie oricând la mișmașurile cărnii. Când totuși intră în joc, individul cu predispoziții creatoare (poetul liric, mai cu seamă) realizează că "în posesia fizică se exasperează și mai mult nevoia contopirii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
doar ca o figură de stil, exersată în versurile închinate poetului. Altminteri, femeia știe să-l privească, să-i citească în suflet și, edificată, știe și cum să preia inițiativa erotică (femeia "cu inițiativă" răspunzând "unei necesități sufletești" caracteristice individului contemplativ, cufundat "în nori și-n ceruri nalte"). Nu întâmplător, confirmând parcă "sugestiile" oferite de interpretarea lovinesciană, exegeții operei eminesciene au subliniat faptul că experiența sufletească din care a crescut Luceafărul și, în genere, lirica erotică eminesciană, se regăsește în mitul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
exterioară, "străină", menită să adoarmă o conștiință individuală și așa precară. Și totuși, când saltul calitativ se produce (vezi diferența dintre Bizu, tipul omului "fără însușiri", și Eminescu, inadaptatul superior, care și-a valorificat în sens creator lenea moldovenească, predispoziția contemplativă) atunci automatismele de limbaj și comportament sugerează nu atât o carență, cât un exces, nu atât somnul conștiinței, cât o trezire mai grea, mai originară, modelând personalitatea umană după tiparele mitului și ale psihologiei abisurilor. Pentru că, prin clișeu (care, în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu poate fi realizat este o evidență elementară decât prin muncă tenace, continuă și bine organizată. La noi funcționează însă legea eternă a minimului efort și a expedientului. Se muncește încă mult prea puțin la noi. Suntem, probabil, încă prea contemplativi, prea poetici, prea visători mioritici. și nu chiar întâmplător, spiritul faustic este detestat și el (de C. Noica, de pildă). Totul se rezolvă, s-ar zice, de multe ori, de prea multe ori, prea ușor, în zona noastră. O relație
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
erau însă tracii, strămoșii noștri etnici mult iubiți? Ce atitudine aveau ei față de muncă, de pildă? La ei trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului, îndeletnicirea cea mai umilitoare. Așa s-ar explica, poate, și înclinările noastre profund contemplative, sublim poetice, de popor cândva pastoral, cu vechi reflexe lirice, care cântă din frunză, tolănit sub copaci, păzind visător mioare... Spiritul activ, energetic, faustic, industrios, nu este, în orice caz, foarte trac. Dar aceasta ar constitui chiar un defect, după
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
economiei formează singura replică și alternativă pozitivă și constructivă. polemicile nu au lipsit nici pe această temă. S-a subliniat că Europa nu se definește numai prin valori materiale, ci și spirituale. Că ea a dat și sfinți, mistici, spirite contemplative și speculative. Desigur. Doar că, în ordinea urgenței și importanței imediate, vitale, România actuală, la un deceniu după 1989, de ce are ea, în primul rând, nevoie? De spiritualitate, de contact cu sacralitatea? Sau de civilizație? Înțelegând prin această noțiune, o
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Înseamnă a fi cu trup și suflet de partea lor. (Ă). Mulțumindu-se să iubească adesea o Republică abstractă și un Partid abstract, foarte mulți poeți se mărginesc, În fața diferitelor realități concrete pe care le Întâlnesc, să ia o atitudine contemplativă și În loc de a scruta adânc aceste realități, să se prostearnă facil În fața lor pentru a-și declama dragostea pentru Republică și Partid. Acesta e cazul atât În poezia lui Cezar Drăgoi, cât și În poeziile cu gospodării agricole ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în cer constă în contemplarea lui Dumnezeu. 4. Contemplarea din această viață poate anticipa și participa la contemplarea cerească. 5. Cu toate că e imposibilă o concentrare constantă când încă ne aflăm în trup, e necesar efortul continuu în scopul menținerii concentrării contemplative. În teologia contemplației schițată de Cassian avem o înțelegere hristocentrică a contemplației prin faptul că el vorbește nedefinit, fără să facă o distincție clară între unirea cu Dumnezeu și cu Hristos. Unirea cu Dumnezeu vine prin contemplație. Cassian pune accentul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cunoașterea lui Dumnezeu” (Convorbiri duhovnicești I,8). Astfel, creștinul desăvârșit este cunoscătorul transcendenței. Cassian se folosește de episodul cu Marta și Maria din Betania (Luca 10, 38-42) care, încă de la Origen, reprezintă o alegorie a modului de viață activ și contemplativ. Contemplația este superioară acțiunii, pentru că e simplă și una, în comparație cu lucrul practic (actualis opus) și care aduce multe roade. Monahul ce ajunge la desăvârșirea spirituală primește darul cunoașterii mistice, noțiune pe care Sfântul Ioan Cassian o preia de la Evagrie Ponticul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]