1,993 matches
-
l-au făcut să cadă de la putere pentru totdeauna. Baronul Sonnino, care milita în același partid, făcea figură de prim-locotenent și, în șoaptă, de rival mai ales ca urmare a duelului înțepător dintre marchiza Rudini și egeria baronului Sonnino, contesa Francesetti, amîndouă mari doamne și femei cu duh. Sonnino, protestant, de ascendență engleză levantină cu adaos israelit, avea aparența unui om de bibliotecă, colțuros, miop cu lornion, foarte puțin dotat pentru arta oratorică ceea ce constituia un serios handicap într-o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
se distingea, încă o dată, prin prescripții și stimulări aproape macabre. La balul cel mare, în fața unei canapele goale, unde nu aveai voie să te așezi, dar pe care trebuia să stea fantoma Împărătesei defuncte 81, Marea Maestră a Suveranei dispărute, Contesa Harrach, primea omagiile și reverențele invitaților ca și cum ea ar fi fost Împărăteasa înviată, fiind interzis în acea seară să atingi mîna acestei amabile văduve de neam mare, oricare ar fi fost relațiile de rudenie și prietenie pe care le-ai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în viața de toate zilele. Dimpotrivă, împăratului, liber în mișcările sale, îi plăcea să converseze cu tinerele debutante cînd erau frumoase. Pentru acestea era o grea încercare, întrucît erau controlate cu ochi nemilos și gelozie de "clanul" celebrelor "Contessin" micile contese din aristocrația vieneză persoane tinere care puteau fi încîntătoare, luate separat, dar care, la un loc, formau un regiment de gaițe țîfnoase, cu limba ascuțită. Ele erau cele care, in corpore, își impuneau voința în fața ofițerilor din garda imperială care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de Interne, contele Felix Thun, comandant, a trecut la votul de rigoare pentru a hotărî soarta fetelor noului ministru (descendent al unei foarte vechi familii din Flandra). Și astfel Viena, care stătea la pîndă, a aflat că vor fi "dansate" contesele Bylandt (getanzt...). Un conte șambelan venise din provincie să-și prezinte fiica, în speranța că o va mărita: frumusețea acestei tinere atrăgea toate privirile și pe toți dansatorii, iar Împăratul, fascinat, discută cu ea îndelung. Nu a fost nevoie de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să-și prezinte fiica, în speranța că o va mărita: frumusețea acestei tinere atrăgea toate privirile și pe toți dansatorii, iar Împăratul, fascinat, discută cu ea îndelung. Nu a fost nevoie de mai mult pentru condamnarea ei definitivă de către tribunalul Conteselor, care, printr-un ultimatum, i-au informat imediat pe cavaleri că dacă mai dansau cu noua venită nu vor mai fi invitați la părinții lor. Ordinul a fost ascultat cu supunere servilă, iar tînăra, boicotată, victimă a geloziei Conteselor, a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tribunalul Conteselor, care, printr-un ultimatum, i-au informat imediat pe cavaleri că dacă mai dansau cu noua venită nu vor mai fi invitați la părinții lor. Ordinul a fost ascultat cu supunere servilă, iar tînăra, boicotată, victimă a geloziei Conteselor, a dispărut de pe firmament. După împărat și familia imperială, pe scena austriacă se detașa în fruntea personalităților politice, fiind și cel mai aproape de rampă, deținătorul dublei sarcini de Ministru al Curții și de Ministru al Afacerilor Externe, Cancelar al Imperiului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de proasta influență a fratelui mai mic, Othon tatăl viitorului împărat Carol bărbat frumos care sfărîma inimile, căutînd aventura atît în alcovuri, cît și în mocirlă, și de o imoralitate notorie. Căsătoria morganatică 85 pe care a încheiat-o cu Contesa Sophie Chotek crease dificultăți și o situație delicată (atît pentru soție, cît și pentru copii), care au contribuit în a-l menține în atitudini retrase și la o viață de familie stingheră. Mai tîrziu, această unire a avut o influență
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la o viață de familie stingheră. Mai tîrziu, această unire a avut o influență fericită asupra arhiducelui, care s-a "umanizat", reușind să-și amelioreze caracterul închis și întunecat. Între soția sa și copii, Franz Ferdinand ducea o existență ireproșabilă; Contesa Ducesă de Hohenberg trebuind să treacă, conform protocolului, după ultima arhiducesă nemăritată, nu era deloc dornică să participe la întîlniri oficiale pentru a aduna umilințe, așa că Arhiducele Moștenitor prefera viața la țară, în reședința sa din Konopici, în Boemia, înconjurat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
împărat. Arhiducele încerca față de unguri o aversiune deschisă (deși guvernul de la Budapesta, pentru a-și marca independența față de Austria, nu ar fi recunoscut ca valabil regulamentul de succesiune dat de Franz Iosif pentru a o îndepărta de la tronul Ungariei pe contesa Chotek și copiii acesteia). Această aversiune era cunoscută atît de public, cît și de cei interesați, dincolo de Leittra 86: de aceea, șampania a curs în valuri la Budapesta cînd s-a aflat vestea asasinatului de la Sarajevo. În vizita sa oficială
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fi estimat mai bine după ce vor trece niște ani și se va putea face un examen imparțial al evenimentelor care au precedat primul război mondial. Cu prenumele său, Lexa, ce ascundea unele ascendențe evreiești, Aehrenthal, printr-o căsătorie cu o contesă unguroaică de viță nobilă, pătrunsese în aristocrație fapt cu importanță în cercurile vieneze. Diplomat de carieră, fusese secretar la Petersburg înainte de a se reîntoarce ca ambasador, fiind chemat din Rusia pentru a fi Ministrul Curții și Cancelar al imperiului. Astfel
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și relații prețioase. România era superb instalată în palatul Santa Croce, odinioară localul Ambasadei franceze de pe lîngă Sfîntul Scaun, beneficiind astfel de unele modernizări care respectaseră frumoasa înșiruire a sălilor boltite pictate de Poussin, Dominicanul și alți artiști reputați. Amintirea contesei de Santa Croce, prietena cardinalului de Bernis 123, mai plutea în aer. Proprietara actuală, descendentă a ei, fusese una dintre ultimele persoane care-l înflăcăraseră pe regele Umberto 124, iar cancelaria Legației oferea privirii o decorațiune modernă cu o grămadă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în el ceva simplu și liniștit, în contrast cu atmosfera obișnuită, polițienească și teatrală, în care se mișca Ducele atunci cînd apărea în lume. Invitații la ceremonia nupțială au avut ocazia să constate de visu calitățile energice și de comandă ale noii contese Ciano care, în rochie cu trenă albă, ieșind de la biserică, dirija mașinile și mustra șoferii... Acordul de la Laterano 225, reglînd problema romană, rămasă în litigiu de la 1870, a adus corpului diplomatic un nunțiu apostolic ca decan, iar monseniorul Borgoncini Duca
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
față de poporul său și față de puterile garante ale neutralității belgiene. Prințesa de Thurn și Taxis, scriind la începutul războiului din 1914 reginei Maria a României (dinastia belgiană și cea română erau unite printr-o rudă foarte apropiată: mama regelui Albert, contesa de Flandra fiind sora regelui Carol I... ), își încheia rîndurile entuziaste despre elanul războinic și victoriile Germaniei prin următorul post-scriptum: Ce spui de josnica trădare a lui Albert?". Regele avea un fel de a vorbi rar și cu totul aparte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
numaidecât " Madamei felicitatea declinației" numelui ei, iar Gahița nu poate refuza "desirul" unui "Monsiu" așa de distins, care o contemplă prin lornion, fiindcă "cetirea necontenită a uvrajelor" i-au "cam slăbit puterea razelor vizuale", altfel zis "ochelnica". Chirița este o contesă d'Escarbagnas și după cum s-a dovedit o Madame Angot, personagiu popular în teatrul bulevardier de la începutul veacului XIX. Ea e o cochetă bătrână și totdeodată o bună mamă, o burgheză cu dor de parvenire, dar și o inteligență deschisă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
umbra se adună în prunduri, cireșii, formând păduri, aruncă atâta floare încît omul e troienit, vegetația și fauna sunt euforice, își țipă bucuria de a se înmulți, florile "cîntă", greierii răgușesc de voluptatea scârțâitului. Cezara cuprinde filozofia practică a poetului. Contesa Cezara e o instinctuală impulsivă care nu poate fi constrânsă la o căsătorie de convenție cu un om bătrân. Ea își alege, după un examen fizic, ca soț, putem spune, natural, pe călugărul Ieronim, căutîndu-l într-o insulă edenică. Schivnicia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
risipește gheața! Pre Domnul lăudați-L, Căci stăpânește viața Poemele în proză ale lui Emil Isac, voit grandilocvente și egolatre, încheiate adesea cu o poantă, se trag de la Oscar Wilde. Compoziția se întemeiază în genere pe colori țipătoare de afiș (contesă cu ochi albaștri, stând pe scaun de argint, la masă de aur, printre țigani negri cu lăute roșii). Dramoleta neoromantică Maica cea tânără e un simplu prilej de a executa fresce hieratice, violent cromatice și panice, pregătind încă de pe acum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Traduceri: Serge Doubrovsky, De ce noua critică?, pref. Romul Munteanu, București, 1977; Romul Munteanu, Les Métamorphoses de la critique européenne moderne, București, 1981 (în colaborare cu Radu Toma); Doamna de Lafayette, Principesa de Montpensier. Zaïde. Principesa de Clèves. Istoria Henriettei de Anglia. Contesa de Tende, îngr. și introd. trad., București, 1984 (în colaborare cu Demostene Botez); Marguerite Duras, Émily L., pref. trad., București, 1990; Bernard- Henri Lévy, Ultimele zile ale lui Charles Baudelaire, pref. trad., București, 1993. Repere bibliografice: Ileana Mihăilă, Contributions à
TOMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290213_a_291542]
-
special, iată, cum se spune pe la concursuri, o Întrebare de o sută de puncte... , provocată de această notă din agendă la 26 iunie 1939: „Franciscanul Frențiu de la Huși, curioasă informație (seminarul franciscan de la Hălăucești - universit. franciscană la Linza Călugărească 234). Contesa de Noailles. Articolul meu din 1906 cu Barici. Vrea informații.” Există vreo pistă de informare pentru: a. „franciscanul Frențiu”; b. „seminarul franciscan de la Hălăucești”; c. „universit[atea] franciscană de la Linza (lecțiune foarte nesigură!!) Călugărească”? Cât despre „articolul meu cu Barici
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
hai s-o oprim, te rog, cousin Marine/ și hai s-o ducem într-o întâmplare/ cum nu mai fu și nu se petrecu/ într-o iubire de la Vânju Mare/ ori într-un amor fou de Grand Vanjou/ cu o contesă ce răpită fuse/ volée adică, luată în voleu/ într-o căruță de la Bălăcița/ iar calul cel de hăisa eram eu”). Uneori, poetul se angajează în demonstrația parabolică, având punctul de plecare fie în contextele imediate ale social-politicului, fie în cele
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
medalioanele dedicate de Laurențiu Fulga scriitorilor Lucia Demetrius, Radu Gyr, Emil Giurgiuca, Camil Petrescu, Ion Șiugariu, Adrian Maniu, Aron Cotruș, Mihai Beniuc, Octav Șuluțiu, Ștefan Baciu. Articole și studii privind literatura universală dau Gh. Frențiu (Revoluția interioară a lui Manzoni, Contesa de Noailles, Chesterton, cavalerul crucii), Coriolan Gheție (Charles Péguy), Ion Pillat (Francis Jammes), Radu Patrulius (Romanul american), Barbu Brezianu (Ronsard și România). Cronica literară o susțin Ion Șiugariu, Pompiliu Preca, Ioan Tudose, Pavel Zisu. De cartea străină se ocupă Ion
DECALOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286711_a_288040]
-
a și condus-o un timp, D. dă numeroase traduceri, printre care Eugénie Grandet de Balzac, Doamna Bovary și Salammbô de Flaubert, Regele petrece de Victor Hugo, Bolnavul închipuit de Molière, Manon Lescaut de Abatele Prévost, Povestiri cu zâne de Contesa de Ségur, Prizonier în Germania de Pierre Benoit, Regele Lear de Shakespeare, Gulliver în țara piticilor de Swift, Spovedania unui medic de Arthur Conan Doyle, Duelistul de I.S. Turgheniev, Povestiri fantastice de E.T.A. Hoffmann, Vechiul Heidelberg de W. Meyer-Förster
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
Duelistul, București, [1908]; G. Flaubert, Doamna Bovary, București, 1909, Salammbô, București, [1913]; E.T.A. Hoffmann, Povestiri fantastice, București, [1909]; Wilhelm Meyer-Förster, Vechiul Heidelberg, București, [1909]; Arthur Conan Doyle, Spovedania unui medic, București, 1909; H. de Balzac, Eugenia Grandet, București, 1910; Contesa de Ségur, Povestiri cu zâne, București, [1911]; W. Shakespeare, Regele Lear, București, [1911]; Abatele Prévost, Manon Lescaut, București, [1911]; Pierre Benoit, Prizonier în Germania, București, [1933]. Repere bibliografice: I. G. Sbiera, Ludovic Dauș, „Spre moarte”, AAR, partea administrativă și dezbaterile
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
pref. Corneliu Popescu, București, 1991; Cocorii, București, 1942; Versuri alese, București, 1943; Nuvele, pref. I. Manole, București, 1952; Scrieri alese, îngr. și pref. Margareta Feraru, I-II, București, 1967; Poezii, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1984. Traduceri: Paul Bourget, Contesa de Candale. Simona, București, 1886; Balzac, Liturghia ateului, București, 1911, Neamul Marana, București, 1916, Jupân Cornelius, București, [1943]; Vicente Blasco Ibañez, În pădurea de portocali, București, 1913, Coliba blestemată, București, 1918, Floare de mai, București, 1919, Flămânzii. La Horda, București
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
II.1862, Golești, j. Argeș - 19.X.1929, București), dramaturg. De origine incertă, probabil italiană dacă nu franceză, tatăl lui D., generalul Carol Davila, nu a dezmințit niciodată legenda potrivit căreia ar fi fost fiul pianistului Franz Liszt și al contesei d’Agoult (scriitoarea franceză Daniel Stern). Pe linie maternă, D. era o târzie mlădiță a unei spițe de voievod, mama lui, Ana Racoviță, nepoată a lui Dinicu Golescu, trăgându-se dintr-o familie domnitoare. A început să învețe în 1869
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
transpusa în franceză (Tudor Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu, Gală Galaction, Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Gh. Brăescu, I. Al. Brătescu-Voinești, I.A. Bassarabescu, Adrian Maniu, D.D. Pătrășcanu ș.a.) și editata în 1931, la Paris, Contes roumains d’écrivains contemporains (prefață aparține contesei de Noailles), iar din Cezar Petrescu da o versiune la Aranca, stima lacurilor (Aranca, la fée des lacs, 1931). A tradus din literatura lumii pagini de mare popularitate (Jules Verne, Maxim Gorki, Lev Tolstoi, Heinrich Mann, Ștefan Zweig, Émile Zola
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]