1,366 matches
-
viața reală? — Martin Luther King. Al tău? — Papa Ioan Paul II. Eroina ta din istorie? — Maria Antoaneta. — Ai ales niște personalități cu totul opuse, am comen tat, uimită de opțiunea Ioanei. — Așa e, aprobă ea, dar omul este făcut din contrarii. Martin Luther King ne propunea să vedem lumea fără egoism, fără vanitate, eliberată de egoul criminal din noi, pe când Maria Antoaneta se purta ca un copil, se juca ase meni unui mânz năzdrăvan, era poate prea tânără, prea frumoasă pentru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și retoric la marele romantism. (...) fiind o atitudiune de vis și de extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident. (...) Ca și naturaliștii, reprezentanții acestei maniere sînt schematici. Suprarealiștii degajează din vis mai mult logica de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumina visului (...) problema de lumină imanentă ce l-a preocupat pe Rembrandt, cel dintîi suprarealist” („Poezia nouă“, în „I. Valerian de vorbă cu Ion Barbu“, Viața literară, 5 februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de paternitate internațională este vădit și, de altfel, programatic. Refuzînd, de la un punct încolo, „academiile cubiste și futuriste”, predicînd spontaneitatea pură, relativismul absolut, refuzul nietzschean al moralei, logicii și sentimentelor, virtuțile șocului și contrastului, nebunia purificatoare, haosul regenerator și coincidența contrariilor, Tzara a fost cel care i-a conferit Dadaismului adevărata identitate, chiar dacă nu a fost adevăratul său inițiator. Vinea/Tzara: duplex poetic. Tendințe „centripete” și „centrifuge” O bună parte a poemelor lui Tzara au fost, după plecarea acestuia din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sonorităților în aparență divergente”: „În Brățara nopților dl Ilarie Voronca creează pe meditație, pe gînd, pe incursiune reflexivă. Însă în operațiunea aceasta dsa întrebuințează: imaginea în serie și-n libertate - un material, cu alte cuvinte, de natură centripetală. Acordarea acestor contrarii, așa cum o izbutește (...) este dovada unei reale virtuozități” (idem., p. 82). Comparativ cu Ulise, Brățara nopților este „poemul evocărilor nocturne (...) o faună și floră cu aspect lunar (...) hora de aspecte cîte se desfășoară în arena nopților, în ocne, în circuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am găsit și eu o gagică de la matematică?... Păi atunci ce să mai zic de tine, că tu, care ești poet, te ții tot cu o poetă ca tine! Dragostea, măi, este o chestie cu schepsis, răspunse poetul. E atracția contrariilor, măi! Și când zic asta nu mă gândesc la tata Marx, dumnezeu să-l ierte!... Ma gândesc la Brâncuș al nostru, măi..., la Poarta Sărutului..., dacă știți voi cu ce se mănâncă!... Victor zâmbea auzind discuții de acest fel, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în stare să găsească cuvintele care să exprime ceea ce simțea, dar devenise conștient de faptul că, dincolo de glumele și insultele pe care și le aruncaseră de obicei ei doi unul altuia, între ei existase o legătură importantă: nevoia reciprocă a contrariilor. A spus: — Puștiul De-Două-Ori a fost un om dintre cei mai aleși. Irina Cerkasova avea două cuvântări de rostit. Stătea nemișcată, cu bărbia împinsă înainte pe sub văl — arhetipul mândriei rănite. A vorbit scurt despre loialitatea și altruismul lui Norbert Page
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asigură interioarelor (de obicei, saloane) un aer rafinat vetust, este efebismul. Formă, dar și substanță, comportament erotic, dar și viziune, filosofie a iubirii ce exaltă corpul tânăr. O face Însă, de cele mai multe ori, cu o senzualitate „rece”. Acest corp pacificând contrarii, armonizând masculinul și femininul, este echivalentul operei de artă sublime, al frumuseții În stare pură. Un ideal de perfecțiune pe care Îl Întrupează grațioșii efebi, androgini simbolici. Ei devin În realitate, dar mai ales ca produse ale imaginarului, unele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vedea cum toate reperele edificării unei identități numite convențional „clasică”, „tradițională”, „sănătoasă”, „normală” sunt perturbate. Ele intră, cu alte cuvinte, În criză. Dar identitatea modernă nu e de conceput decât În criză, destabilizată, fracturată, incapabilă se creeze un echilibru al contrariilor, solidarizări, răspunderi. O identitate În criză este o identitate al cărei sistem de valori se fragilizează, e alterat, bulversat, răsturnat chiar. Coeziunea și coerența reperelor care Îi dădeau individului sentimentul de unitate (cu transcendența, cu natura, cu trecutul, cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Distanță, fuziune, iată dublul registru al oricărei priviri asupra sinelui. Narcis moare pentru că nu poate ajunge la el, căci identicul nu poate fi atins. Specularitatea gândirii sau dedublarea conștiinței, variație de la același la același, se străduiește cu disperare să articuleze contrariile, suscitând o alteritate fictivă.”2 Numai că, iarăși, acest nou principiu, diferența, se lasă abordat din mai multe perspective. Formularea de mai sus se revendică unei interpretări filosofice, cu o funcție clară de mediator și unificator al diferitelor metode. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
viața dinaintea nașterii și existența dincolo de moarte, urmată de o renaștere de tip lunar ("lumina ivită din beznă"); țesutul, simbolul "firului Vieții", destinul, temporalitatea, moartea etc. În general, ideile de ciclu, dualism, polaritate, opoziție, conflict, dar și de reconciliere a contrariilor, de coincidentia oppositorum, au fost fie descoperite, fie precizate cu ajutorul simbolismului lunar. Se poate vorbi de o "metafizică a Lunii", în sensul unui sistem coerent de "adevăruri" privitoare la modul de a fi specific al celor vii, a tot ceea ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui Dumnezeu. Nu și-a însușit niciodată duritatea și intransigența ascetului care se trezește urând frumusețea și disprețuind cultura pentru că se teme să nu-l depărteze de Dumnezeu. Oliveira Salazar nu are structura misticului tragic, dionisiac, care se zbate între contrarii, care respinge întreg Universul formelor în setea lui de absolut. Totul în el este ponderat, echilibrat, sănătos, firesc. Unul dintre colegii săi de seminar își amintește: Niciodată nu-i luneca de pe buze o frază inutilă sau un sens nesigur. Și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ce mi se oferă. Nu-i început. Nu-i sfârșit. Nu am început nimic scriind. Nu voi sfârși nimic, încheind aceste pagini. Începând, deja am sfârșit, după cum sfârșind abia atunci voi începe. Îmi displac asemenea pendulări de cuvinte, jocuri ale contrariilor, de-a plinul și golul și alte asemenea. Existența lor mă fascina cândva. În vremea când citeam scrieri vechi chinezești, când discutam cu fervoare despre preeminența textului. În anii când citeam Biblia și mă lăsam furat de taina Neînceputului început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca semn de „urbanitate” de către lumea rurală. Material, el se exprimă prin supralicitarea lemnului în toate contextele și ipostazele și miniaturizarea și fetișizarea unor elemente ale universului rural, de la obiecte la animale. Simbolic, se caracterizează prin faptul de a uni contrariile, construind astfel o continuitate temporală : „și în pas cu moda, și în urmă la vechea tradiție”. „E și modern, e și tradițional.” „Eu n-am pomenit pe aicea foișoare. Asta acum, tot ceva modern este.” „Nu a fost înainte, dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lungul generațiilor, el trebuie perfecționat. Atunci imaginea bunicilor ce-au rupt-o cu tradițiile va fi înțeleasă ca imaginea unor eroi. Aș zice că trebuie evitat cuvîntul „fericire”. Noțiunea e fragilă, moment al unui echilibru precar. În veșnica mișcare de contrarii, fericirea rămîne un ideal, dacă vreți, o aberație de cugetător. Echilibrul înseamnă inerție, adică moarte. Așa susținea Goilav. Omul însă se poate apropia de condiții mai demne pentru sine: belșug, instrucție, comodități, morală, sănătate. Dacă prin toate astea se înțelege
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mi se contractă acum atât de dureros mușchii feței. Durerea n‑a fost însă decât începutul, fiindcă acum te sărut fierbinte, iar ăsta e punctul culminant. E bine că se întâmplă să fii slabă, Sophie, atunci când eu sunt tare, pentru că contrariile se atrag. Suntem puternic atrași unul de celălalt și nu putem face nimic împotriva acestui fapt. La o nouă rafală de vânt, grupul de mesteceni oftează îndârjit, iar cele două sălcii oftează și ele la un interval bine calculat. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de înaltă ținută intelectuală, care îi propune cititorului, indirect, imaginea unei poete care, deși pare că privește în jur cu detașare, cu un calm aproape olimpian, trăiește intens fiecare adâncire în interiorul lucrurilor, acolo unde, după tensiunea normală, se petrece atracția contrariilor, cu aportul decisiv al focului pe care-l ascunde în sine, de la originea pe care și o dezvăluie: Din fluviul de flăcări / născut atunci mă trag, din lava ce-a luat / în sine priveliștea și mprejurarea... Viorel Dinescu: Dimensiunea ascunsă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a poetului care pendulează, cu luciditate totuși, între a-și asuma statutul de conștiință / purtător de cuvânt pentru acea latură a omenirii, care constituie masa pe care șefii „guvernului universal” vor s-o manipuleze, pro domo bineînțeles, căutând să armonizeze contrariile, împăcându-i pe Isus cu Lucifer, Binele și Răul, sub semnul puterii băncilor în lingouri de aur, și, pe de altă parte, a-și exprima, cu un termen blagian, disperata conștiință a propriei destrămări. Între aceste două trăiri, care, de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
are însă începând deja cu romanul Femeia în fața oglinzii) un vădit caracter de circularitate, fapt care poate trece drept semn al impasului, dar el poate să apară tocmai ca o depașire a impasului, ca o soluție de echilibru. La scriitoare contrariile nu mai tind să se suprime, ci se completează unul pe celalalt, supunându-se unui model al circularității. Manuela, protagonista romanului Femeia în fața oglinzii, trăiește în chip evident un sentiment al dezgustului față de realitate, față de fenomenul existenței, determinat în primul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
aparență, o iluzie ce mărește și mai mult interesul pentru deosebire decât pentru ceea ce le apropie. Ea se caută mereu pe sine , este o căutare a îngemănării eu-sine care deși la fel în aparență, în esență este o luptă a contrariilor, o căutare fără sfârșit. Talismanul este un mic obiect despre care se crede că aduce noroc, o amuletă, o forță magică supranaturală cu rol protector, norocos. Dacă am lua definiția ad literam observăm că femeia se simte protejată de îmbrățișarea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și le-au lăsat la garderobă, pe dedesubt purtau două cârpulițe denumite pretențios fustiță și bluziță; pe deasupra ascundeau sau mai exact, își arătau picioarele băgate în cizme înalte și piepții care ieșeau din granițele obișnuite ale țării noastre, Europa actuală. Contrariile se atrag ca polii opuși ai magneților! Singura deosebire dintre ele era că una se aranjase la alt coafor și acum făceau o pereche de platinate și permanentizate, după care se uitau toți care se nimereau în calea lor și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
înălța aproape în diagonală către tavan își păstra direcția și adâncimea, oricum ar fi fost privită. - Decolorate de soare și de igrasie, repetă visător Lorinț. Atunci am înțeles. Asta a vrut să ne spună: aveți aici modelul exemplar al uniunii contrariilor, umezeala și soarele, adică Apa și Focul... - Ar fi fost prea banal. Trebuie să fie altceva. - Am citit odată o poveste cu un rabin din Cracovia, care visa mereu o comoară, începu Făgădău. - O știe toată lumea, îl întrerupse Ieronim. Se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a contribuit să-l lămurească. Își aminti de titlu patru ani mai târziu, în vara lui 1964, când, la un colocviu despre Mysterium Conjunctionis al lui Jung, un tânăr, intervenind în discuție, evocă "eschatologia electricității". Începuse prin a aminti unirea contrariilor într-o singură totalitate, proces psihologic care, spunea, trebuie interpretat la lumina filozofiei indiene și chineze. Pentru Vedanta, ca și pentru taoism, contrariile se anulează dacă sunt privite dintr-o anumită perspectivă, binele și răul își pierd sensul și, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Conjunctionis al lui Jung, un tânăr, intervenind în discuție, evocă "eschatologia electricității". Începuse prin a aminti unirea contrariilor într-o singură totalitate, proces psihologic care, spunea, trebuie interpretat la lumina filozofiei indiene și chineze. Pentru Vedanta, ca și pentru taoism, contrariile se anulează dacă sunt privite dintr-o anumită perspectivă, binele și răul își pierd sensul și, în absolut, ființa coincide cu neființa. Dar, ceea ce nimeni nu îndrăznește să spună, continuă tânărul, este că, în orizontul acestei filozofii, războaiele atomice trebuie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
alte complicații, ce nu-mi servesc la nimic; dimpotrivă, mă trag Înapoi, În acele coclauri ale micilor intrigării, că nici nu știu cum să mai ies. Iată, la seminarul de filosofie, m-am apucat să-l contrazic pe asistent În problema legii contrariilor; el s-a supărat, evident, și acum nu știu cum s-o mai dreg, vor să mă cheme la lămuriri și discuții etc.; la cercul de literatură universală, i-am spus asistentului că am adormit ascultând Încă o dată o bibliografie răscitită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu atâta patimă? Oare eu iubesc În tine numai bărbatul? Oare tinerețea mea Înflăcărată nu a găsit un om care să aibă ideile mele, să-mi fie și să-i fiu un stimulent În cunoaștere? Nu. Oare lucrează aici legea contrariilor? Vreau să te schimb, Petre. Trebuie să te schimb, iubirea mea este capabilă de orice. Dar dacă tu vei fi refractar Încercărilor mele, te voi iubi mai departe tot așa, dar eu nu trebuie să renunț pentru tine la idealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]