4,062 matches
-
în piscină, am servit cina împreună, ascultând-o mai ales pe Luiza, soția, care a făcut de două ori pelerinajul la Santiago. Am avut ce asculta, apreciind dezinvoltura și curajul acestei femei, care a făcut ambele pelerinaje mai ales pentru convertirea celor doi fii ai ei. Este foarte activă în mica lor comunitate de aprox. 500 de persoane, unde preotul ajunge în fiecare sâmbătă pentru a celebra sf Liturghie; este un preot polonez. In mica lor biserică, care a fost cândva
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în sine, dar toți se întâlnesc pe camino, și aici se simt uniți cu toți ceilalți, indiferent de problemele care i-au adus aici. O ascult cu plăcere și atenție pe această Monica, care pe acest drum a asistat la convertirea soțului ei, acum 12 ani, iar ei sunt deja la pensie și au patru copii mari. Ne despărțim, în sfârșit, și mă retrag pentru a nota în caietul meu măcar câteva gânduri din mulțimea celor ce-mi umplu mintea. Cumva
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
profetului, aceasta din urmă fiind un simbol al Regatului de Nord (Israel), în timp ce Yhwh amenință (vv. 11 ș.u.) să-și ia înapoi grâul, mustul, lâna, inul și uleiul său dacă Israel continuă „adulterul”. Yhwh îi promite că în ziua convertirii sale va deschide din nou cerul pentru ca ploaia să fecundeze pământul, iar acesta să răspundă producând grâul, mustul și uleiul (2,23 ș.u.). Cu alte cuvinte, mesajul predicii profetului este că fertilitatea nu e dată de Baal, ci de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și a imaginilor care îi reprezentau pe zei: în primul fragment semnalat mai sus, ca și în al doilea, fabricarea idolilor este considerată o lucrare exclusiv umană, un produs al unor meșteșugari pricepuți și generoși; al cincilea fragment presupune chiar convertirea păgânilor! Acest unic Dumnezeu este atât de puternic încât controlează dinainte desfășurarea istoriei și poate anunța atât trecutul întâmplat deja, cât și viitorul înainte să aibă loc: „Eu sunt cel dintâi și cel de pe urmă și în afară de mine nu este
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
amoreilor” și „hitiților” (două denumiri ale locuitorilor autohtoni ai Siriei și Canaanului începând cu epoca neoasiriană). Cu toate acestea, Yhwh a inclus Ierusalimul în poporul său. Dar la acest act de iubire, locuitorii cetății au răspuns cu ingratitudine: au refuzat convertirea și au practicat formele cele mai josnice de politeism preluate din Canaan (Ez 16,15-22; cf. Os 2,4-15); la această formă de cult se referă și Ez 16,23-35 (cf. 2Reg 23,11 pentru cultul solar; cf. Ez 8
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
această materie nefiind dispuși să facă vreun compromis; însuși Paul (Fil 3,5-6), fost fariseu, amintește de zelul său în respectarea legilor. Păstrau în mod direct reformele introduse de Nehemia și de Esdra. Evitau contactul cu păgânii, cu excepția candidaților la convertire. În realitate, fariseii erau mult mai pragmatici decât lăsau să se înțeleagă declarațiile lor de ortodoxie. Nu-și făceau scrupule să discute cu apocalipticii (cf. 17.4) deși respingeau în mare parte doctrinele lor: susțineau că viitorul nu depinde fenomene
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
acestuia iertarea. Se naște astfel un raport de dialog, în care reconcilierea e propusă, dar rareori și acceptată. De altfel, reconcilierea, în Biblie, constituie o temă largă, adesea abordată. Ea este uneori complexă, pentru că se referă la diferite acțiuni: la convertire, la post, pomană, rugăciune, la rit și la iertare, dar și la viața nouă, la jertfa lui Cristos precum și la lucrarea Duhului Sfânt. Acestea se găsesc în mod specific și progresiv organizate în cele două părți ale Sfintei Scripturi, în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în oameni. De-a lungul istoriei Vechiului Testament, păcatul va fi mereu condamnat de profeți (cf. Is 1,2-3; Ier 2,32; 8,7), fiind privit ca o ofensă adusă lui Dumnezeu. Prin astfel de mesageri, Dumnezeu îi cere omului convertire, lucru pe care omul îl poate înfăptui prin împlinirea unor practici religioase: pomana, postul și rugăciunea. Trăirea autentică cu celălalt prin pomană, respectul față de valoarea vieții prin post și orientarea spre Dumnezeu prin rugăciune sunt modalități care oferă omului o
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
teorie clar structurată, sau o construcție reflexivă cu privire la păcat, la iertare, sau la reconciliere. Se observă însă texte și secvențe abundente, dar izolate, precum și folosirea unui vocabular care fac referință la păcat, mereu asociat cu iertarea și cu posibilitatea de convertire a omului. În Evanghelia după Sfântul Marcu, inițial este înfățișat Ioan Botezătorul în ambient deșertic, predicând oamenilor „un botez spre iertarea păcatelor” (Mc 1,4). Ulterior, Isus ia locul protagonistului, fiind singurul care poate spune cu adevărat: „ți se iartă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
păcatelor” (Mc 1,4). Ulterior, Isus ia locul protagonistului, fiind singurul care poate spune cu adevărat: „ți se iartă păcatele” (Mc 2,4). Pentru ca să aibă parte de această iertare, omul este îndemnat în mod constant, de-a lungul Evangheliei, la convertire: „convertiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc 1,15); în ciuda păcatului comis, păcătoșii sunt situați în centrul mesajului evanghelic. Atenția față de ei este asemănătoare cu cea pentru săraci, bolnavi, închiși, etc. Ei sunt destinatarii Veștii celei Bune, ai Împărăției Cerurilor
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prezenței Duhului Sfânt, Cristos îi face pe apostolii săi asociați la opera măreață a mântuirii, încredințându-le acest sacrament scump, al reconcilierii. În Faptele Apostolilor, penitența este un obiect al predicării apostolilor către păgâni și iudei, cărora le sunt propuse convertirea și botezul. Acestea sunt de fapt calea către o viață nouă. Botezul era și a rămas un semn al penitenței, care, în același timp, semnifică o chemare la schimbare (cf. Fap 17,30-31; 2,21; 26,20). Aceasta nu trebuia
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ci împreună cu întreaga comunitate creștină, fapt care va deveni un stil de a fi și a gândi al Bisericii. Având aceste informații, s-au conturat păreri din partea diferiților teologi care afirmă cu certitudine că, în atmosfera credinței primilor creștini, de convertire o dată pentru totdeauna și de trăire intensă a evangheliei pentru a deveni sfinți, nu mai putea fi vorba de o a doua reconciliere, de o „paenitentia secunda”. Deci nu se putea vorbi încă de un sacrament al reconcilierii, ci doar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
putea vorbi încă de un sacrament al reconcilierii, ci doar de botez, care ierta și transforma cu totul ființa omului. Dar, în același timp, faptul că Sf. Petru îi invită pe cei din Efes la schimbare, adică la o nouă convertire (cf. Fap 18,18-19), după ce se presupune că fuseseră inițial pe calea dreaptă, dar că apoi au căzut în ispita de a practica acte magice, face să se nască ideea că deja exista în acea perioadă practica unei a doua
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
păcatele. Tot Origene amintește și de o listă cu alte zece modalități prin care se putea obține iertarea de păcate, astfel: caritatea, pomana, lăcrimarea, posomorârea inimii sau a corpului, declararea vinovăției proprii înaintea lui Dumnezeu, mijlocirea sfinților, credința bine exercitată, convertirea aproapelui și conducerea acestuia la mântuire, iertarea și uitarea ofenselor primite. Treptat, în secolul al III-lea, practica penitenței își conturează un ritual mai stabil, structurat în trei părți: acuzarea păcatelor, îndeplinirea penitențială și reconcilierea publică. Aceasta din urmă era
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de rit, relativ dure, care puteau cuprinde și pedepse corporale (folosirea ciliciului, raderea capului, renunțarea la îmbrăcăminte comodă, etc., sau, dimpotrivă, lăsarea unui păr lung și a unei bărbi lungi) cu mortificări alimentare, posturi și pomeni, ca probe concrete de convertire interioară. Întâlnim și o clasificare a penitenților, după criteriul modalității celebrării ritului penitenței și al admiterii la acțiunile liturgice ale comunității. Ei se împărțeau în patru categorii: a) „postulanzii” (cei care cereau în mod liber penitența și erau excluși din
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de comuniunea eclezială, atunci reintegrarea în sânul acesteia se face prin însușirea „spiritului lui Cristos”, sau a harului, care i se acordă celui în cauză prin celebrarea sacramentului reconcilierii. Biserica, prin caritatea, prin exemplul și prin rugăciunea sa, colaborează la convertirea și la creșterea spirituală a creștinului penitent. Subliniindu-se dimensiunea eclezială a păcatului, se accentuează același aspect și în cadrul reconcilierii și al convertirii chiar a unui singur creștin. Același Conciliu subliniază și aspectul kerygmatic al sacramentului, când afirmă că Biserica
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în cauză prin celebrarea sacramentului reconcilierii. Biserica, prin caritatea, prin exemplul și prin rugăciunea sa, colaborează la convertirea și la creșterea spirituală a creștinului penitent. Subliniindu-se dimensiunea eclezială a păcatului, se accentuează același aspect și în cadrul reconcilierii și al convertirii chiar a unui singur creștin. Același Conciliu subliniază și aspectul kerygmatic al sacramentului, când afirmă că Biserica anunță vestea mântuirii și celor care încă nu cred, pentru ca toți oamenii să se convertească și să îl cunoască pe unicul Dumnezeu prin
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de la moarte la viață. Prin dimensiunea pascală a sacramentului, se subliniază faptul că prin celebrarea sa se actualizează o judecată care salvează omul, o adevărată anticipare, dar fără a fi încă definitivă și completă, a victoriei finale asupra păcatului, a convertirii escatologice și a deplinei reconcilieri universale a oamenilor cu Dumnezeu. Spovada devine un eveniment comemorativ, demonstrativ și de prognoză al judecății pe care Dumnezeu o făcuse deja în perspectiva jertfei pascale a lui Cristos, astfel: a) comemorativ, prin recunoașterea jertfei
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și ascultare a lui Cristos față de Dumnezeu; b) demonstrativ, prin acceptarea faptului că jertfa crucii trece dincolo de „nu”- ul pe care oamenii îl spuseseră la planul lui Dumnezeu, devenind acum un act concret de conștientizare a acestui plan și de convertire din partea Bisericii; c) de prognoză, prin faptul că prevestește victoria finală a lui Cristos realizată la sfârșitul lumii. Acest sacrament se înscrie într-o perspectivă escatologică, a judecății de pe urmă, fiind o paradigmă a ceea ce Dumnezeu va face la sfârșitul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
paternitatea Tatălui, beneficiază de roadele jertfei Fiului și este reînnoit prin puterea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt are un rol unificator, fiind iubirea care îl unește pe penitent cu Tatăl și cu Fiul, însoțindu-l în continuare, în efortul său de convertire. Penitentul este în fața unui triplu raport dialogic: cu Tatăl, care respinge păcatul și își primește fiul prin reconciliere, cu Fiul, care se bucură pentru că își reactualizează misterul mântuitor al crucii prin celebrarea acestui sacrament, și cu Duhul Sfânt, care, prin
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
împotriva lui Cristos, păcătuiește și împotriva Trupului Mistic al acestuia, care este Biserica. De la început, Biserica și-a înțeles rolul său, pentru că, prin toți membrii ei, ea trăiește și manifestă o preoție comună, chiar în cadrul acestui sacrament, luând parte la convertirea și la împăcarea penitentului cu Dumnezeu, prin caritate, prin exemplu și prin rugăciune. Există opinii care afirmă că azi, „dintre toate riturile sacramentale, cel care a pierdut în mod frapant caracterul eclezial (...) este ritul penitenței și al reconcilierii”. Tocmai de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și înaintea Bisericii, reprezentată prin persoana confesorului care celebrează sacramentul reconcilierii. Ea însăși îl reconciliază pe penitent cu Dumnezeu urmând ca, și după primirea iertării sacramentale, să îl însoțească și să îl ajute pe același penitent în drumul său de convertire. Această mijlocire a Bisericii conține un dublu aspect: de ofertă, pe care Dumnezeu o face omului prin darul iertării, și de răspuns, pe care omul îl dă cu încredere lui Dumnezeu. Prin aceasta, Biserica își exercită acțiunea de mijlocitoare în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și a confesorului. Penitentul îndeplinește funcția sacerdotală în liturgia acestui sacrament atunci când se acuză și își mărturisește păcatele. Prin aceasta, el contribuie atât la refacerea calității vieții sale, cât și la revărsarea harului asupra întregii Biserici și cooperează, prin propria convertire, la creșterea sfințeniei întregii comunități ecleziale. Preoția confesorului este însă o preoție ministerială. El acționează nu doar „in persona Christi” ci și „in persona Ecclesiae”. Prin exercitarea ministerului său, confesorul nu face altceva decât să-și îndeplinească o slujire în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și divinitate, iar prin dezlegarea pe care Dumnezeu o oferă, se confirmă nu doar credința penitentului singular, ci și a întregii Biserici. Reconcilierea se produce prin cuvântul mărturisirii penitentului, prin cuvântul dezlegării preotului și prin rugăciunea Bisericii pentru reconcilierea și convertirea păcătoșilor. 3.1.5 Dimensiunea personală Alături de aspectul eclezial, trinitar sau liturgic, penitentul trăiește în cadrul celebrării sacramentului reconcilierii și o dimensiune intimă, personală, pentru că reconcilierea este o acțiune personală. El se găsește, până la urmă, în mod personal cu momentele sale
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prima condiție necesară pentru a se mărturisi. Este o recunoaștere a păcatului, în funcție de raportul pe care omul îl are cu Dumnezeu. Doar un raport corect îl poate ajuta să se orienteze către divinitate. Mărturisirea este forma exterioară de manifestare a convertirii interioare. Este un semn de credință în misterul lui Cristos și al Bisericii, un act de cult, prin care creștinul păcătos îi aduce laudă și mărire lui Dumnezeu. Prin mărturisire, penitentul exprimă voința reală de a repara păcatul și prezintă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]