8,613 matches
-
-i dorea de fapt moartea Îl făcu să rămână din nou fără cuvinte. Își mișcă privirile neliniștit dintr-un loc În altul, de la harta de pe perete la micul raft de sub ceas, plin de cărți de strategie și istorie militară, cu copertele jerpelite. Într-un sfârșit, privirile Îi poposiră asupra celor doi soldați de pază. Unul se uita undeva peste el, fără să-i dea nici o atenție, concentrat să aibă privirile fixe și arma În poziția corectă. Celălalt Îl privea cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dacă Își scosese vreun pic ochelarii de soare de la ochi sau căștile iPod-ului din urechi. Nici măcar când am găsit În aeroport singurul exemplar disponibil al revistei New York, tot nu s-a mai luminat la față. Unul dintre titlurile de pe copertă titra: „NYTV: Oamenii de televiziune ai orașului“. Poate că era menționat și noul show al lui Hunter. Tocmai răsfoiam revista În căutarea articolului respectiv, când Lauren Își scoase căștile din urechi și oftă: —Logodit! N-am văzut În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În afara revistei Vogue, uriașei familii Sykes pentru Încrederea și sprijinul acordate, lui Carly Fraser pentru corectura ultrarapidă, lui Anna-Louise Clegg pentru organizarea fișierelor și lui Emily Berkeley de la Louis Vuitton pentru că a avut ideea de a Îmbrăca În piele Epi copertele cărții. Dar, mai ales, Îi mulțumesc soțului meu, Toby Rowland, pentru că a citit și a răscitit Divorțul În Înalta societate și pentru că m-a dus În locuri minunate care să mă inspire. Cuprinstc " Cuprins" 1. Cum să-ți pierzi soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spre radio. Sună telefonul și răspunde, zicând: — Agenția imobiliară Helen Boyle. Întotdeauna casa potrivită... Îmi pare rău, Stridie, zice, ascult emisiunea cu doamna doctor Sara. Ne vedem la ritual, zice. Femeia de la radio o face jigodie pe curva care plânge. Coperta revistei First Class zice: „Pentru o zibelină faci moarte de om“. Și, iute ca un sughiț, în timp ce ascult cu o ureche radioul și cu un ochi citesc revista, descântecul mi se derulează în gând. Din radioul cu ceas nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — Doamnă doctor? Doamnă doctor, zice, mai sunteți acolo? Și se aude o voce gravă, care zice că Dr. Sara Lowenstein Show se confruntă momentan cu probleme tehnice. Vocea gravă își cere scuze. După o secundă bagă niște muzică dance. Coperta revistei Manor-Born zice: „Diamantele devin un accesoriu cotidian“. Îmi acopăr fața cu mâinile și gem. Tipa asta, Mona, desface din nou folia de pe sendviș și mai ia o înghițitură. Închide radioul și zice: — Nasol. Pe dosul mâinilor și pe degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
căpătat în timp un lustru aproape negru. — E piele de om, zice Mona. Era prin casa lui Basil Frankie, zice Helen. Arăta ca o carte veche și foarte frumoasă, o carte nescrisă. A cumpărat-o împreună cu proprietatea lui Frankie. Pe copertă e o stea neagră în cinci colțuri. — O pentagramă, zice Mona. Și, înainte să fie o carte, ăsta a fost tatuajul cuiva. Gâlma asta, zice, atingând un punct de pe cotorul cărții, e un sfârc. Mona închide cartea, i-o întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vânător de Marvel și lapte condensat pentru ceaiurile din miez de noapte. 5 Chestia Există pe lume oameni ale căror vieți sunt la fel de terne ca acelea ale personajelor dintr-o povestire proastă. Știi la ce mă refer: la cărțuliile cu coperte albastre pe care le iei cu 25 de penny din cutia de carton de la intrarea în anticariat. Odată urcat în autobuz, citești câteva pagini și îți dai seama imediat cât de anoste sunt personajele. Pui cartea deoparte, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tratat. Că, nu peste mult timp, cineva se va ocupa de chestia de pe picior, o va extirpa, cauteriza, coase sau, în orice caz, o va elimina într-un fel sau altul. Apoi se ridică și, trântind la loc numărul fără copertă din Country Life în care își căutase un loc de convalescență potrivit, dădu din cap în direcția recepționerei și o porni mai departe. Deși acoperișul Centrului de Sănătate Grove era unul piramidal, cea mai mare parte a clădirii era circulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
său, era dispus și acel „rest“ despre care vorbea ea. Și ce mai resturi! Pantofi cu talpă ortopedică și rochii din lamé, pene de struț și poze din filme, sticle de parfum și portțigarete, insigne de pus la rever și coperte de albume, chitare și tobe din piele de capră, cercuri și plăci Ouija, CD-uri și postere din concerte, bentițe pentru cap și brațe, bețe de tobă și discuri de frisbee. Toate reziduurile culturale ale ultimilor patruzeci de ani - resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Gaston. Acesta, un profesor de franceză pensionat, locuia într-o casă cât o cutie de pantofi din Village. Zi după zi, ziua întreagă, zăcea în suc propriu pe canapea, cu trupul plin de fiere și înfășurat în tweed înconjurat de copertele galbene și îngălbenite ale volumelor de la Gallimard. Gaston avea un chist imens chiar în scobitura spatelui, cu propriul său ciclu de viață - ciclu ce nu prea părea să aibă de-a face cu metabolismul lui Gaston. Nu conta cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
preaviz, vei primi o compensație generoasă... Bull își păstra cumpătul, observând, în schimb, lipsa de concordanță dintre aromele ca de budoar din birou și iluzia de muncă în desfășurare pe care directorul încercase să o creeze așezând un teanc de coperte și șpalturi pe biroul larg. — Asta înseamnă salariul pe două luni... Bull nu se clinti. — Fie, pe trei. Ca să fiu sincer, mi se pare că sunt al naibii de generos, mai ales că ești aici de mai puțin de un an. Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Zhang Yu, Li Juan Corectori: Felicia Gherman, Sanda Man, Luo Dongquan, Lin Ting, Zhu Kewen, Silviu Niculescu, Nicolae Mircea Năstase, Tudor Martalogu Fotografii: Wang Zhi, Yang Ying, Felicia Gherman, Zhang Xue, Wu Xiyun Redactor: Simona Modreanu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Caligrafie copertă: Wang Zhi Fotografie copertă: Wu Xiyun, Wang Zhi Coperta: Sub semnul măreției și dăinuirii Numărul epitetelor și atributelor care au fost asociate țării, culturii și civilizației chineze este egalat poate doar de numărul locuitorilor acestui tărâm, îndepărtat geografic de spațiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Corectori: Felicia Gherman, Sanda Man, Luo Dongquan, Lin Ting, Zhu Kewen, Silviu Niculescu, Nicolae Mircea Năstase, Tudor Martalogu Fotografii: Wang Zhi, Yang Ying, Felicia Gherman, Zhang Xue, Wu Xiyun Redactor: Simona Modreanu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Caligrafie copertă: Wang Zhi Fotografie copertă: Wu Xiyun, Wang Zhi Coperta: Sub semnul măreției și dăinuirii Numărul epitetelor și atributelor care au fost asociate țării, culturii și civilizației chineze este egalat poate doar de numărul locuitorilor acestui tărâm, îndepărtat geografic de spațiul românesc, dar relevant pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ghid la tratat nu mai e plagiat? În chestie e un singur lucru pe care dl Beuran se chinuie să-l acopere cu nisipul limbii sale ca pisica propriul ei rahat: identitatea absolută a textului cărții care poartă în capul copertei de față numele lui Mircea Beuran cu cartea a trei autori americani făcuți dispăruți demonstrează că „profesorul” Beuran nu putea decât să știe că nici o propoziție, nici un cuvânt, nici o virgulă din acea carte nu-i aparțin. Că știa sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Beuran și-a pus semnătura ca autor pe ceva la care era perfect conștient că n-a contribuit o iotă. Singura mențiune onestă, dacă a citit ghidul american și l-a considerat bun, era „Control științific: dr. Mircea Beuran” pe coperta interioară. Cât despre sintagma „sub redacția dr. Mircea Beuran”, am văzut ce e în stare să „redacteze” dl Beuran cu limba, darmite cu pixul... De ce a făcut-o? Ca să-și treacă fără să clipească acest furt în dosarul pentru titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ce pricepea și ce nu era treaba ei, celelalte lucrau în continuare, două ochiuri pe față, două pe dos, două pe față, două pe dos. Luigi a dispărut apoi din povestiri, s-a odihnit cam un deceniu și jumătate între copertele unui dosar și în memoria mea, a ieșit de-acolo acum vreo doi ani, când a redevenit personaj principal într-un alt textuleț, semnat de-un Filip chel, pe care au început să-l roadă reumatismele, tusea tabagică, gastrita și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lumea cea mare Încă nu era o foame de cunoaștere. Am Început cu rafturile cele mai apropiate, cele de sub FICȚIUNE, lingînd, ronțăind, savurînd și În cele din urmă mîncînd, uneori În jurul marginilor, Însă de obicei oriunde puteam deschide un pic copertele, pînă În mijlocul cărții, asemeni unui burghiu. Preferatele mele erau edițiile Modern Library și, ori de cîte ori aveam posibilitatea, pe ele le alegeam, poate datorită logo-ului lor - un alergător cu o torță. Așa mă vedeam cîteodată, un Alergător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
interesante de la etaj. Camere Întregi de cărți, unele deasupra celorlalte. Unele volume erau legate În piele și aveau paginile marcate cu chenar de aur, deși eu personal preferam edițiile broșate, și În primul rînd pe cele de la New Directions, cu copertele lor alb-negru, și pe cele sobre și austere de la Scribner’s. Dacă aș fi o persoană care citește În parc, aș avea Întotdeauna la mine una dintre acestea. Subsolul Îmi purtase noroc, Însă abia aici, sus, am simțit că Înfloresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bune, Însă uzate de pe rafturi, de cele foarte uzate din pivniță și de cele rare din dulapurile cu vitrină, mai existau și cărțile din vechiul seif de fier din fața Găurii de șobolan. Acestea erau cărțile interzise, ediții de buzunar cu coperte albe, publicate de Olympia Press și Obelisk Press și aduse În țară prin contrabandă, de la Paris. Aveau titluri precum Tropicul cancerului, Doamna noastră a florilor, Bărbatul cu foc În vintre, Prînzul dezgolit, Viața și iubirile mele. Cumpărătorii acestor cărți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un oftat de ușurare, din rărunchi, către ceruri, pentru Încă un miracol trăit pe pielea mea, așa cum am făcut și În noaptea cînd am pus lăbuțele pe roman. Era o carte ieftină, de buzunar, cu 227 de pagini Îngălbenite. Pe copertă, pe un fundal galben canar, New Yorkul era În flăcări, dominat de prezența masivă, deasupra liniei cerului incendiat, a unui șobolan uriaș, mai mare decît Empire State Building, cu ochi și colți roșii, de pe care se prelingeau picături de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
masivă, deasupra liniei cerului incendiat, a unui șobolan uriaș, mai mare decît Empire State Building, cu ochi și colți roșii, de pe care se prelingeau picături de sînge. Titlul era scris cu litere mînjite de sînge În partea de sus a copertei : Cuibul. Iar jos, cu litere care mi s-au părut insultător de mici, se afla numele E. J. Magoon. După ce am citit cartea, mi-am dat seama că angajații de la Astral Press, care Îl publicase În 1950, aveau un veritabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ființe altfel extrem de pașnice și superioare din punct de vedere etic. Deși navelor lor le-au trebuit cîțiva ani ca să ajungă pe pămînt, cînd au ajuns acolo, l-au transformat Într-o minge de foc. De aici orașele incendiate de pe copertă. În epilog, care se petrece În 1985, toți oamenii au pierit, Împreună cu toate celelalte carnivore mari, În timp ce, pe scoarța carbonizată a pămîntului distrus, șobolanul norvegian e stăpînul absolut. Am Închis Cuibul și m-am așezat pe el. Mai aveam puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
salut adresat serii), și pașii lui s-au Îndepărtat pe trotuar, m-am rostogolit spre parter și m-am năpustit În prăvălie, spre colțul unde era cartea. Încă se mai afla acolo : o felie galbenă făcută sandviș ca brînza Între copertele negre ca smoala are unui dicționar sîrbo-croat și cea mai palidă, În nuanța secarei, a volumului Noțiuni de bază ale germanei de afaceri al lui Langston. CÎnd am reușit În fine, cu mare efort, s-o extrag din raft, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și cea mai palidă, În nuanța secarei, a volumului Noțiuni de bază ale germanei de afaceri al lui Langston. CÎnd am reușit În fine, cu mare efort, s-o extrag din raft, am observat că prețul trecut În creion pe coperta interioară fusese redus de la douăzeci și cinci de cenți la cinci. Am dat paginile fără grabă, interogînd-o mutește pe Frumoasa din carte. Căutam cea mai simplă și mai inteligibilă expresie pe care să o pot reproduce În ciuda limitelor mele fizice, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o umbrelă, și fărîmițe și bucățele de lucruri pe care le demonta sau le asambla la loc - , pe care le Împingea Într-o parte pentru a-și face loc să scrie. Scria cu creionul pe caiete de școală, genul cu coperte ce imită marmura, cu un dreptunghi alb În mijloc, cu linii pentru nume și subiect. Numele celui la care a scris tot timpul cît am stat cu el a fost Ultima mare afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce scria, Jerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]