1,289 matches
-
ei , la prichiciul vetrei cel humuit , de care mă țineam când începusem a merge copăcel , la cuptiorul pe care ma ascundeam , când ne jucăm noi , băieții , de-a mijoarca , si la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc , parcă-mi salța și acum inima de bucurie ! Și , Doamne , frumos era pe atunci , căci și părinții , și frații , și surorile îmi erau sănătoși , și casa ni era îndestulata , și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
tuturor mascaradelor din Țara turcească", adică lui Caragiale [...] ... să notăm și tonul "regal" al lui Eminesu" pentru ca în scrisorile către Veronica să schimbe registrul de la caz la caz, în funcție de starea relațiilor dintre ei:"... șirul declarațiilor adânci, definitive, trece prin entuziame copilărești [...] alternând cu pasaje "pedagogice" patern-mustrătoare, în fine, formulele situate la un pas de versetul biblic ori tonalități de rugăciune" etc., totul în ceea ce eseistul numește "ludicul exacerbat al poetului", dublat însă de "destule contexte de severă observație socială, relatări artistice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
paie, primul gol al meciului fiind înscris de gazde, gol dătător de speranțe; apoi am contabilizat ratările exasperante ale studentelor (34 la număr) și situațiile penibile. Oaspetele nu au strălucit decât prin disciplină tactică și modul de exploatare a greșelilor copilărești semnate de partenerele de meci. Nota maximă publicului spectator care vine la sala sporturilor pentru spectacol și pentru a fi alături de echipa noastră. Și așa nu mai avem ce pierde, dar măcar să arătăm că totuși știm handbal. Dar când ratezi
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Să nu uităm că suntem o echipă formată într-o lună și jumătate, iar astăzi noi am făcut cel mai important pas. Sunt mulțumit de rezultat, dar nu în totalitate și de joc, pe final s-au comis unele greșeli copilărești, însă acestea au fost din neatenție și nu din neștiință. E-adevărat că nu sunt mulțumit de felul în care au tratat faza de finalizare, dar trebuie să remarc din nou angajamentul și dorința de victorie. Am acoperit foarte bine
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
avantajul gazdelor în minutul 25, tot după un contraatac, mijlocașul Sport Clubului finalizând cu un frumos șut cu exteriorul la vinclu. De la cabine a ieșit parcă altă echipă băcăuană și a fost de-ajuns ca Satco să comită o eroare copilărească, în minutul 51, când a scăpat un balon ușor expediat de la distanță de Cucu, pentru ca oaspeții să pună stăpânire pe joc. În disperare de cauză, Panait a epuizat toate cele 4 schimbări încă din minutul 60 pentru a conserva rezultatul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
înainta lectura, de ce tăcerea era mai adâncă și atențiunea mai mare. În starea sufletească în care eram cu toții atunci, atinsesem se vede coarda care singură putea vibra în noi în acea sară, coarda sentimentală ce acum ne pare așa de copilărească. După ce isprăvi lectura, Maiorescu zise: Eh bien...! Messieurs, voilà une nouvelle!109 Mihai Cornea, care era ușor de entuziasmat, mi-a promis o epistolă în versuri pe care a și publicat-o în volumul al II-lea al Convorbirilor. Novela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
singur. Parcă mă renăscusem a doua oară. Numai galoșii mi i-am lăsat înadins uitați pe câmpul de luptă, ca să se întemeieze și mai bine credința că nu erau ai mei și că, prin urmare, nu venisem cu dânșii. Șiretlic copilăresc cu care eram încredințat că șterg ultimele urme ale minciunei. Zece ani au trecut după această emoționantă cumpănă a vieței mele și a vroit soarta să ieu de soție tocmai pe una din fiicele doamnei cu pricina, în casa căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mănâncă. O vedeam, deci, deseori în balconul ei cu ochii ațintiți pe-o carte, cetind cine știe ce romanuri, alteori îi zăream silueta prin perdelele străvezii ale odăiei. De la o vreme chipul ei mă urmărea cu îndărăpnicie. O vedeam în jocurile mele copilărești, în cărțile mele de studiu, în visurile mele de noapte, o vedeam pretutindene și mai cu samă în inima mea. Nu știu cum mi s-ar părea acuma, dacă mi s-ar înfățoșa așa cum era ea atunci, căci vârsta și timpul modifică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
risc a fi respins sau luat în râs de dânsa. Ei bine, așa am petrecut cele două luni de vacanțe într-o continuă neliniște și luptă cu mine însumi, dar, fiindcă toate au sfârșit, a trebuit să se sfârșească și copilărescul meu roman în ziua când m-am urcat în trăsură, ca să merg la Iași, spre a-mi urma învățătura. O, atunci a fost o zi de mare durere pentru mine. Parcă mă despărțeam de orice plăcere, de orice bucurie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ruinilor ei, să strig plin de extaz: Moi seul en être cause et mourir de plaisir!211 Vai, însă am găsit-o solidă pe temeliile ei, ba încă reparată, dichisită, ironică, amenințătoare, ca să mă rușineze și mai mult parcă de copilăreasca mea speranță. Totuși, o dată reinstalat, înscris din nou în cataloagele ei prăfuite, prins ca într-o capcană fără nici o ușă de scăpare, mi-am zis: la urma urmei, un an nu-i o vecinicie, și, deoarece Dante a revenit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
chiar duhovnicului pentru descărcarea pacatelor mele, dar încă publicului cârtitor, mai ales că dânsele trebuie să fie acuma niște frumoase și cucernice ruine. Dacă însă din fuga condeiului am numit pe nepoata doctorului Diaconovici, am scuză binecuvântată că dragostea mea copilărească pentru dânsa nu a fost de natură să-i întunece aureola. Presupunând că dânsa mai este încă în viață, ceea ce e cu putință și că aceste rânduri i-ar cădea sub ochi, ceea ce mi se pare cu neputință, dat fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
proletar, religia a fost combătută cu materialismul dialectic, iar familia a fost surpată prin învrăjbirea între copii și părinți, prin educarea intensivă a tineretului în spiritul devotamentului nelimitat față de Partidul Comunist, mergând până la denunțarea părinților și integrarea lui cu sinceritate copilărească în sistemul statului polițienesc și dictatorial comunist. Nu au lipsit nici mari teoreticeni ca Paul Sartre care îndemnau tineretul la anarhie, la nesupunere față de orice autoritate, fie ea școală, familie sau legalitatea statală. Așa s-a făurit omul nou de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” ... Erau însă alte vremuri cu alt mod de gândire, de simțire și de trăire. Am găsit recent în internet, o altă formă de amintiri din copilărie, într-un limbaj mai modern dar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
îți voi scrie lucruri pe care niciodată n-aș fi ajuns să ți le spun așa, pe șleau, nu fiindcă aș fi vrut să ți le ascund, ci pur și simplu pentru că mi s-ar fi părut inutile sau prea copilărești... Mi-ai vorbit ieri... Lucrul acesta m-a durut un pic, dar totodată mi-a făcut enorm de bine... În fond, n-ai făcut decât să răspunzi rugăminții mele: de a-mi spune adevărul cu privire la ceea ce găseai rău în mine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
chemările în limbajul primatelor, ale strămoșilor noștri, s-a mai prelungit de vreo câteva ori într-un simulacru de dialog practicat în nesfârșita junglă amazoniană, după care a încetat. Tatălui meu numai de joacă nu-i ardea. Oricum, dușul acesta copilăresc a mai atenuat din asperitățile colțuroase, jignitoare și nedrepte proferate cu câteva minute înainte de niște oameni cu ochelari de cal. I-a mai răcorit nițel sufletul. A coborât din ospitalierul dud, mulțumindu-i atât lui, cât și lui Dumnezeu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și studenților din Bucovina. Cei de prin satele apropiate făceau naveta acasă, pește câmpuri, cu încălțăminte șubredă sau desculți. Alții stăteam la internat, mereu somați de către directorul internatului, să ne plătim taxele, cu care eram veșnic în restanta. Câte ștrengarii copilărești nu am făcut în acea perioadă... uneori escaladam în grupuri mici de prieteni, zidurile sălilor de cinematograf, pentru a vedea fără bani, filme sau diferite spectacole. Într-o vreme, prin anii 1950, împreună cu Sirețchi (Șir), m-am apucat de hipnotism
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
cu o glumă, ceva de genul că "sunteți murdare de culoare roșie pe nas". Pe drumul de întoarcere către casă nu mă pot opri să reflectez asupra acestei situații. Explicațiile cele mai simple degradarea moravurilor în Occident, simple pulsiuni sexuale copilărești nu mi se pare suficientă. Fetițele acestea trăiesc într-o lume suprasexualizată, hedonistă, iar roadele otrăvite au început să se vadă. Îmi aduc aminte că, la vârsta lor, singurele corpuri goale pe care le vedeam erau pe timbre cu reproduceri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
readus la Geneva, au spus toți în cor, au revoir, cu un accent puternic, "r"-ul meu de european din Est fiind amplificat și deformat în mod exagerat. Nu știu de ce m-a deranjat atât de mult această răutate tipic copilărească, inofensivă dar vizibilă și tranșantă ca o lamă de cuțit. Iarăși despre umilință, dar ambalată în forme mult mai sofisticate. Am mai avut ocazia să scriu în aceste pagini despre cât de greu este să obții o bursă, să-ți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
reușea să o înțeleagă. Neinvitarea la banchet să fi fost un mod de a-l sancționa pe cel ce cu dăruire și cu dragoste de părinte le-a călăuzit primii pași pe drumul formării ca viitori educatori? Sau o formă copilărească de răzbunare față de atitudinea sa de dascăl exigent și drept? A suferit pentru că acei tineri nu au înțeles un adevăr simplu dar esențial: în educație inițiativele și acțiunile dirigintelui nu pot fi întotdeauna în consonanță cu preferințele și dorințele elevilor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mea, mă simțeam inundat de o așa de chinuitoare tristețe, încât numai cu greutate reușeam s-o disimulez și, cu mai multă greutate încă, s-o înving. Mă văd și acum în tren; în minusculul tren, care străbătea cu așa copilărească vioiciune valea Bistriței până la Bacău. O adevărată jucărie, trenul acesta format dintr-un samovar care servea de locomotivă și din câteva cutioare elegante puse pe roți care-i serveau de vagoane. După atâta timp cât a trecut de atunci mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vagoane. După atâta timp cât a trecut de atunci mi-ar fi greu s-afirm dacă mecanicul care conducea garnitura era un mecanic real sau numai o păpușă animată. Aș putea să jur numai că țipătul mașinii avea în el ceva uman, copilăresc și vesel, ceva cu desăvârșire deosebit de țipătul tuturor celorlalte mașini de drum de fier. Dar lucrul acesta nu l-am observat și nu l-am înțeles la acea primă călătorie a mea în lume, ci mai târziu, altă dată, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru ideile mele ci pentru atitudinea și ideile altora, ale celor în numele cărora vorbeam. (Fusesem delegat, cu sarcina aceasta, de un partid politic). Când mă gândesc acum la lucrurile acestea, zâmbesc cu puțintică înduioșare, ca la o întâmplare veche, glumeață, copilărească, naivă, povestită de un străin. Ce umilit și îndurerat m-am simțit însă atunci, de ostilitatea nedreaptă și absurdă a publicului. La urma toată, fapt e c-am fost fost fluerat (lucru care nu se-ntâmplă oricui; care nu i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tinere fete cu haine extravagante, cu părul aranjat, iar sânii mari le atârnau exact ca ugerul unei vaci înainte de muls, iar la altele ca după muls. Toate acestea te făceau să zâmbești ironic și să le privești cu o fascinație copilărească . După aparențe, viața nu părea deloc ușoară, iar cârnații nu stăteau întinși pe garduri. Contemplând, Alin simțea că va avea cale lungă până să atingă apogeul la care visa: să ajungă un om de afaceri apreciat. Gândul care-l frământa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi eliberă mâinile din strânsoare, iar buzele atinseră gura ei. - Mă uimești! Ce să înțeleg din asta? - Că nu trebuie să mă justific și nici să mă scuz. Ea își trecu mâna prin părul lung cu un gest destul de drăgălaș, copilăresc chiar. - Ai ceva împotrivă?, o necăji el în continuare. - Nu, dacă rămâi cu mine aici, zise Nicole cu un zâmbet naiv și cu buzele arcuite în timp ce privirea ei rătăcea peste tot prin cameră oprindu-se pe corpul lui. Privirea lor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cinematografică erau viziunile enigmatice de vise care se transformă, printr-un miracol de inocență, în realitate credibilă și concretă, animalele care au sentimente și care vorbesc, aventurile sexuale ce par furate hazardului și însoțite întotdeauna de o grație bufonă și copilărească. Cum să mai scriu, în aceste condiții așa cum mi-a cerut-o Jonny Costantino, simpaticul critic italian cunoscut la festivalul din Capalbio , despre Cinematograful italian recent, când este atât de evident că cineaști precum Pasolini, Fellini, Antonioni, Visconti, Rosselini, De
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]