1,260 matches
-
meu! Liceul e foarte frumos, însă nu vreau să par bizară între niște persoane care nu mă acceptă. Poate e curios, însă începusem să mă obișnuiesc cu noua casă. Încetul cu încetul, îmi aduceam aminte de locul în care am copilărit și de prietenii pe care îi aveam de când eram mică. Acum mă simțeam încă singură și rătăcită într-o lume imensă. Dar era minunat că părinții erau lângă mine, deși aveam senzația că nici măcar aceștia nu mă mai înțeleg. După ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prăpastie cu trei trupuri deformate, împletite de dezastrul ce-a avut loc îmi captează atenția. Nu-mi pot da seama cine sunt, cu toate că știu că-i cunosc, știu că am trăit cu ei timp de cincisprezece ani. Cu ei am copilărit, cu ei am crescut, cu ei mi am petrecut frântura din această viață, Fulgerele strălucesc pe cer și parcă toate sunt menite să facă același lucru - să cresteze lumea aceasta alcătuită din groază. Tunetele urlă prevestind înălțarea la cer a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pornesc înapoi pe cărare și apoi acasă unde mă aștepta mama mea cea dragă. Gălățanu Nicoleta, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,,Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea profesor coordonator Șerban Daniela Plaiurile dobrogene Locul în care m-am născut și am copilărit este casa bătrânească de pe malul Dunării din plaiurile dobrogene străvechi. Când mă gândesc la toate lucrurile ce mi s-au întâmplat, fie rele, fie bune, în acele locuri pline de mândrie și înțelepciune mă simt un om norocos că am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
O declarație riscantă, domnule profesor. Mai multă mefiență nu v-ar strica. Zâmbi. Supozițiile dumneavoastră sunt exacte. Mă grăbesc să le „ratific” pentru a va răsplăti delicatețea. Clădirea poștei, stimate domn, e casa În care m-am născut și am copilărit. La moartea bunicului, tatăl meu, farmacist și el, a vândut aici și s-a mutat la farmacia din Zușag pe care o moștenise și pe care, la rândul meu, aș fi moștenit-o dacă... Ni s-a lăsat casa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de niște probleme grele, fiind amenințat cu excluderea din Academia de Poliție când s-a aflat că tatăl său era membru al unei organizații pro-fasciste, și fusese nevoit să-i denunțe la Brigada pentru Controlul Străinilor pe japonezii cu care copilărise, pentru a-și asigura numirea în Departamentul de Poliție din Los Angeles. Nu i se ceruse niciodată să participe la meciuri ilegale, fiindcă nu era tipul de boxer care să-și învingă adversarii prin K.O.. Blanchard și Bleichert: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
femei? s-a întrebat Susan. Caitlin a fost modelul de blondă splendidă, iar eu sunt rățușca aia urâtă personificată, fata cu umeri de bărbat și un păr cu o viață proprie. Ea a crescut la un mini-Southfork, în vreme ce eu am copilărit într-un cartier muncitoresc, una dintre cele mai periculoase zone din sud-estul Londrei. Părinții lui Susan se despărțiseră dinainte ca ea să vină pe lume. Se căsătoriseră amețiți de aburii beției și o concepuseră în aceeași stare, pentru ca la scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ce înseamnă? întrebă Vultur-în-Zbor. — O glumă copilărească, îi răspunse Virgil. Produsul unei minți de copil. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să repete întrebarea, deoarece Virgil nu mai adăugă nimic altceva. — Generalii ruși, răspunse Virgil, se numesc Pișov, Sodov, Pederastrov și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
casă și Irina refuza să plângă. La parter muzică și cavaleri eleganți; la etaj zăcea ea, cu ochii uscați și cuprinsă de febră. Să fii bolnavă tocmai în noaptea asta, tocmai în anul acesta, după ce înmugurise și înflorise, ieșind din copilări, și stătuse ore în șir goală în fața oglinzii, cu o carte pe cap, sugându-și stomacul și scoțându-și pieptul în fațăă Anul acesta n-ar mai fi existat nici mângâieri pe creștet, nici discuții prefăcute de adulți, nici amuzamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și actorii Își pierduseră conturul și difuzau unele În altele, anumite secvențe opreau pentru o clipă privirea interesată și cei doi ochi cu gene lungi se măreau brusc, În timp ce ceilalți ochi, ai minții, aduceau În sufletul gingaș de copil ce copilărea, primele amintiri ale ... copilăriei sale. Ochenoaia se spălase temeinic pe mâini și mulgea vaca. Dorița a Întins către juvaer o căniță roșie cu flori albe, fără a-i spune nici un cuvânt, copilul s-a uitat Întrebător, mătușă-sa a schițat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
port vorbim? Faptul că își amintise așa, pe nepusă masă, despre Ghazal, cu amanta de față, îl derutase. Care din ele două îi era umbra și care perechea? Rămăseseră în casă toată după-amiaza aceea, se iubiseră și metresa lui se copilărise cum rar o făcea, lăsându-l să creadă că, într-un fel, era îndrăgostită. Pentru el, părea mai complicat să își recunoască exact ce simțea, dar un lucru rămânea clar: Ghazal, cea care atunci, în bucătărie, renunțase să mai vorbească
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să ne mai vedem în privat, întotdeauna exista un moment, la despărțire, când ne priveam unul pe celălalt, gata să spunem ceva, dar nici unul pregătit să-și calce pe inimă și să fie primul care să propună o altă întâlnire. Copilăresc de-a dreptul nu era. M-am frecat bine cu peria, mi-am aplicat măști pe față, mi-am dat cu creme pentru tratarea părului și cu loțiuni depilatoare - practic, exact ce faci când duci mașina la revizie - și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
s-avem grijă. Nu trebuie speriat și nu trebuie contrazis... ARTUR: N-am știut. N-am vrut. GARDIANUL (Pălmuindu-l pe CĂLĂU.) Grubi! Scoală! (Către ARTUR.) Așa a fost el... Încă de mic copil... ARTUR: A fost mic? GARDIANUL: Am copilărit împreună... (Către CĂLĂU.) Scoală, Grubi, că ai treabă... CĂLĂUL (Buimac.) Cum? Ce? Care treabă? GARDIANUL (Semn către ARTUR.) Trebuie să-i tai capu’ lu’ domnu’. CĂLĂUL (Gata să leșine iar.) Nu, niciodată! GARDIANUL: Da’ ce ai împotriva lui? Ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu e coaptă. E prea devreme. Să se plângă după ora unu. Ăsta nu e timp să te plângi. Să se plângă după execuție. GARDIANUL: Lașule! Fricosule! Huo! Tu, care-ai căsăpit atâtea capete, să te temi, tu... care-ai copilărit cu mine... CĂLĂUL: Ce te legi de copii? Ce te legi de capete? Ce te legi de osândiți? Parcă nu știi cum se schimbă locurile... GARDIANUL: Mucles! De azi înainte vom începe o viață nouă! Deviza noastră va fi: hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Tot timpul are ceva cu mine. GARDIANUL (Către ARTUR.): Domnule! Nelegiuitul ăsta a vrut să vă taie capul! CĂLĂUL (Bufon.): Eu? Minciună și iar minciună! (Către ARTUR.) E ranchiunos, se răzbună pe mine pentru că am copilărit împreună... GARDIANUL (Arată către topor.): Iată dovada! (Către ARTUR.) Dacă nu intram adineaori pe ușă erați mort! ARTUR (Către CĂLĂU.) Chiar așa? CĂLĂUL: E nebun. Toată lumea știe. GARDIANUL (Îl ia de guler pe CĂLĂU.) Eu nebun? Eu? CĂLĂUL (Către ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe care numai o copilărie ca a lui le putea desăvârși și promova. Bunăoară, marea importanță pe care Salazar nu obosește s-o dea - înainte chiar de a ajunge profesor de Economie Politică și Finanțe - agriculturii și muncilor agrare. A copilărit la Santa Comba aproape de pământ, cunoscând glorioasa robie a plugarului, atât de bogată în semnificații morale și religioase și pe care anevoie ar putea-o schimba pentru viața pulverizată, artificială și acosmică a lucrătorului de la oraș. De asemenea, însemnătatea pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asta și-ar fi dorit să facă, pentru asta se pregătea întruna. Știam și nu știam câte ceva despre ea. După cum nici pe ea nu o interesau prea multe despre mine. Ne cunoșteam parcă de când lumea, poate ne și născuserăm împreună, copilăriserăm împreună și ne era dat să fim tot împreună de-acum înainte. Într-o seară, văzând la mine o carte despre Diktatul de la Viena, a luat-o și a răsfoit-o concentrată. Apoi a aruncat-o scârbită. — De ce citești tâmpenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
văzut. Acum mă plimbam și eu cu furtunul în mînă, agale, căci presiunea era foarte scăzută și trebuia să zăbovesc îndelung la fiecare tulpiniță, și priveam - cred că pentru prima dată în viața mea - fiecare plantă din grădina în care copilărisem și în care locuiam acum din nou de cîteva zile. Da, cred că era prima dată cînd stropeam grădina. Mamei i-ar fi făcut plăcere să mă vadă - mă mai gîndeam eu în timp ce lăsasem se curgă apă din belșug la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la obiectul științe ale naturii. Lecturile din cartea Întâmplări în livada bunicului atrag prin diversitatea lor formând o lume de basm în universul searbăd al copiilor de astăzi. Autoarea, Vicol Ecaterina, iubește copiii, iubește natura, iubește livada în care a copilărit. Are o nostalgie a copilăriei ce a rămas acolo, printre copacii dantelați în primăveri duioase și auriți în toamne lungi și călătoare. Cred că din primul pas făcut pe calea cunoașterii se vor naște alte întâmplări care pot să se
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
gordian. NATURĂ Dacă rămâneam în păduri, ajungeam ori sihaștri, ori tâlhari. Nu pot să dorm. Se smiorcăie toamna la fereastra mea. Primăvara - această perfuzie a iubirii. Gogoașa de mătase - singurul cavou din care se poate ieși viu. Cei care au copilărit la sat au pentru toată viața o rezervă de feerie. În curând, vom avea, probabil, păduri din plastic și aluminiu. Oare munții sunt tot semne de întrebare ca și piramidele? Uneori, numai marea învolburată reușește să mai risipească disperarea.. Numai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
idoli, alta îi doboară. Viața nu-mi inspiră încredere. E prea trecătoare. Bătrânețea ține de zona testamentară. Acum se hotărăște ce lăsăm în urmă și ce luăm cu noi. Dumnezeu ne dă zile. Administrarea lor însă e treaba noastră. Am copilărit în căruță și îmbătrânesc pe Internet. Se spune că omul trăiește cât trei cai. Ultimul, evident, e o gloabă. Viața este rotundă. Cu mintea copiilor, de exemplu, și cu pamperșii ne reîntâlnim și la senectute. Bătrânilor li se recomandă să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lăsase la plecare. L-a așteptat ca să-i moară în brațe la câteva săptămâni de la revedere. Lista cu surprize nu se încheiase. La ea s-au mai adăugat și dispariția unor rude și a mai multor prieteni cu care a copilărit. În schimb, a adus acasă niște decorații ca mărturie a virtuții sale militare și un proces postbelic pentru un obuzier fără culată, ruginit și scos din uz, pe care l-au aruncat într-o prăpastie, tot în Munții Tatra, ca să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai frecvent chemarea mamei. Hainele și mobilele, toate purtau în ele zâmbetul acela numai al ei, cu toată dantura, bonom și protector. Îi știam pe dinafară toată biografia, fără să mă roage cineva s-o învăț: unde se născuse, unde copilărise, la ce pension de fete învățase, când se măritase cu nenea Epa, prin ce momente grele a trecut (mai puțin anii de detenție de care nu eram și nu sunt încă sigur), cum n-au fost plăcintele pe garduri niciodată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
profesorului de istorie sau lui Covi, profesorului de desen, cât și lui Ghiță, economistului șef de la IAS Ibiș, le surâdea desigur, o întâlnire cu o nonagenară sfătoasă cum era Karin - tante. Dintre acești noi prieteni, numai Liviu si Covi nu copilăriseră în Ibiș, adică nu erau localnici. Ghiță Pană era însă, băștinaș. Aproape de-o vârstă cu Gerard. Cu câțiva ani mai în vârstă. Ghiță era născut în anul stabilirii sferelor de influență, de către marile puteri, reprezentate de Chuchill, Stalin si
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mărul pe care colegul tău de bancă, un sas pe nume Hanți Guist, din localitatea apropiată, îl împărțea frecvent cu tine, când vedea că tu n-aveai. Frumoase pauze de masă mai aveați în nopțile alea de lectură. Pârț! Ce copilării! De fapt aceasta e viața: constați într-o bună zi că te-ai maturizat, adică ai trecut de fapt, dintr-o copilărie într - alta și... Avantajul e că, ce nu ți convine, povestești la persoana a III-a, mai ales
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să lași totdeauna o bucățică În farfurie. Ce tîmpenie! - și se strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și palidă haloul ăsta mă sperie și casele cu care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]