1,826 matches
-
se desenară de o parte și de alta a ochilor. Julius spuse: uite, mămico, e copilul lui Nilda și Juan Lucas dispăru. În timp ce Susan se hotăra să le arate la toți puțină afecțiune pentru cîteva clipe și-l mîngîia pe copilașul Nildei, Celso și Daniel alergară În urma stăpînului. A doua zi de dimineață sună Susana Lastarria. Susan simți un ciudat amestec de milă și silă auzindu-i glasul la telefon. Cu o admirabilă resemnare Îi suportă o jumătate de oră invidia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aline aducîndu-și copilul; cine știe, poate că văzîndu-l doamna se Înveselea și mai uita puțin de durerea ei. Așa că Își făcu apariția cu odrasla ei Îngrozitoare, odorul mamei, spune sărut-mîna doamnei. Sărmana Susan, cu toată servitorimea În jurul ei și pe deasupra copilașul Nildei care era gata să scîncească, se simți complet părăsită, brațul i se umfla din ce În ce mai tare și arăta Îngrozitor; și, culmea nenorocirilor, Își aminti că a doua zi avea un cocteil și atunci văzu limpede că brațul umflat Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar chiar În clipa aceea intra Bobby dînd din mîini ca un bezmetic și croindu-și drum prin mulțimea servitorilor, eroic și violent, Încîntat că avea prilejul să-i Îmbrîncească pe toți și cît pe-aci să-l strivească pe copilașul Nildei; venea cu medicul ca să-și salveze mama. Medicul examină repede Înțepătura și ceru un termometru, sub privirile Nildei care-și spunea În sinea ei; ăștia sînt niște pungași, dacă m-ar fi lăsat să mușc locul Înțepăturii, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i ține de urît În sufragerie. N-a lipsit decît Imelda, care În curînd avea să termine școala de croitorie și era din ce În ce mai antipatizată de ceilalți. Nilda se arăta foarte Îngrijorată, cînd Julius Îi spuse că Într-o bună zi copilașul ei ar fi putut să moară nebotezat și n-ar mai fi putut ajunge În rai. Celso și Daniel Încuviințară din cap și Arminda o țintui cu privirea: „Lasă-i În pace pe evangheliști, Îi spuse: botează-l În credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea să nu se mai aplece pe fereastră, o făcu să stea cuminte și speriată la locul ei și Închise fereastra anunțînd că o dă jos. Păsărica izbucni În lacrimi prăpădindu-se de rîs și atunci Își aminti de celălalt copilaș și Întinse din nou mîinile spre pachetul cu cămăși, voia să-l sărute, nici mai mult nici mai puțin și Arminda se temea să nu i-l murdărească, tocmai voia să-i atragă atenția, cînd autobuzul se opri În stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cele cîteva minute cît dură drumul pentru a se odihni cu ochii Închiși, poate că doar așa, văzînd numai negru, va reuși să uite că pachetul pe care-l pusese alături pe canapea conținea cămășile conașului și nu era un copilaș drăguț, cum credea Păsărica din autobuz, care În fond era singura ființă fericită. Și uite că, Într-adevăr, cel puțin acum hamalii nu aveau de ce să fie fericiți: Carlos, zîmbind ștrengărește pe sub mustață, opri automobilul În fața intrării principale a hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult ca sigur că n-o Închidea nimeni, fiindcă balamalele erau complet ruginite și poate era deschisă tot timpul. Aici parcă era un Întrerupător; cu siguranță copiii ăia care se electrocutau În ziarele Nildei puneau mîna pe asemenea Întrerupătoare și copilașul, sărmanul de el, ăla care se pișa, a se pișa Înseamnă a face pipi, Julius, ăla care se pișa și a nimerit peste o priză desfăcută și electricitatea a urcat pe jetul de pipi și maică-sa a rămas orfană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În dimineața asta se ducea să cîștige un ban, am de făcut poze la școală, fotografiile la școală sînt o treabă serioasă și trebuie să-ți ții respirația și să nu-ți tremure mîna. Avea de fotografiat o mulțime de copilași cu pielea albă care Învață În San Isidro, la un colegiu grozav cu călugărițe din America de Nord, o să tragă altădată la măsea, nu acum cînd trebuia să facă poze la școală. Del Castillo Își lăsă baltă prietenii, Îi lăsă la birt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ieșit Iuda, Isus a zis: "Acum, Fiul omului a fost proslăvit, și Dumnezeu a fost proslăvit în El. 32. Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, și Dumnezeu Îl va proslăvi în El însuși, și-L va proslăvi îndată. 33. Copilașilor, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta, și, cum am spus Iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot așa vă spun și vouă acum. 34. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
-ntre bam uneori cât de relevant era dacă un copil alegea „vân tul iubirii“ în loc de „inima zorilor“, dar presti giul maestrului ne-ntuneca până la urmă dreapta judecată... În fine, pierdeam ore-n șir înregistrân du-i la microfon pe aceiași copilași martiri care tre buiau să recite, la prima vedere, o poezie, de obicei tot pe cea cu mamița mare și pisica. Dacă se potic neau, trebuiau s-o ia de la-nceput. Mai erau și alte teste, pe care le aplicam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe care părinții ei îl târâseră după ei până acasă. Prima ei amintire: stătea în capul scărilor, întrebându-se de ce se oboseau părinții ei să alinte ceva mult mai stupid decât pisicile vagaboande. Dar învățase curând să-l iubească pe copilașul acela, cea mai grozavă jucărie la care putea visa o fetiță. Îl cărase după ea ca pe o păpușă timp de un an, până când reușise, în sfârșit, să facă năuc vreo câțiva pași fără ea. Îi vorbea stâlcit, îl lingușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea. Îi spuseră că fusese la Silver Bullet, un bar amărât de pe Route 183. Ea le spuse că mergea acolo frecvent, după serviciu. Era un șofer prudent. Nu se urca niciodată la volan dacă nu se simțea treaz. Mașina era copilașul lui. Îi interesa dacă mai consuma vreodată și altceva în afară de alcool. Le spuse că nu și părea adevărat. Ar fi putut să și jure în fața unei instanțe. Fratele ei primise sau făcuse în ultima vreme vreo amenințare? Pomenise vreodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
coordonare atentă între treizeci și două sau chiar mai multe formațiuni cerebrale separate. Recunoașterea unei fețe necesită cel puțin o duzină de astfel de formațiuni... Avem niște conexiuni cu ajutorul cărora găsim fețele. Doi biscuiți și un morcov pot face un copilaș să urle sau să râdă. O singură problemă: numeroasele conexiuni delicate între formațiuni se pot întrerupe în mai multe puncte distincte...“ Dacă suferă diferite leziuni în diferite zone, o persoană își poate pierde capacitatea de a distinge sexul, vârsta, expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
soră-mii. Hai să-i dedicăm ziua asta, oriunde-ar fi. Ei și tuturor americanilor dispăruți. Ea nu mai spusese o vorbă bună despre sărbătoarea asta de la zece ani. Dar poate că se referise la Karin cea de zece ani. Copilașii ăia doi, cu ochii ca niște scântei aurii, bolnavi de frică și de încântare când tatăl lor detonase o salvă de artificii ilegale din Categoria B în partea de nord a fermei. Sigur e în străinătate, spuse Mark, înnegurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu recunosc că există. Aruncă bucata de hârtie pe asfalt. O rafală de vânt o mătură de pe șosea în șanț, unde nimeri pe o moviliță de mei. Karin țipă și se repezi după ea, de parcă ar fi alergat după un copilaș scăpat din mână. Sări cu elan în șanț, zgâriindu-și picioarele într-o tufă de ciulini. Se aplecă și apucă hârtia, fornăind. Se întoarse spre el, triumfătoare. Mark stătea pe șosea nemișcat, uitându-se spre est. Îl strigă, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de mai bine de douăzeci de ani, cînd trenul se apropia de casa aceasta, mecanicul trăgea sirena și zilnic, de Îndată ce auzea semnalul, o, femeie apărea la ușa din spatele căsuței și-i făcea semn cu mîna. La Început, femeia avusese un copilaș, iar acum copilașul devenise femeie În toată firea, și venea și ea zilnic cu mama ei, și făcea semne din prag. Mecanicul Îmbătrînise și albise În slujbă. Străbătuse țara cu trenul său mare, Încărcat cu vieți omenești, de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de douăzeci de ani, cînd trenul se apropia de casa aceasta, mecanicul trăgea sirena și zilnic, de Îndată ce auzea semnalul, o, femeie apărea la ușa din spatele căsuței și-i făcea semn cu mîna. La Început, femeia avusese un copilaș, iar acum copilașul devenise femeie În toată firea, și venea și ea zilnic cu mama ei, și făcea semne din prag. Mecanicul Îmbătrînise și albise În slujbă. Străbătuse țara cu trenul său mare, Încărcat cu vieți omenești, de mii de ori. Copiii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În Întuneric și ascultam cum treceau oamenii, și de undeva se-auzea muzică și rîsete, și cîntece, și mirosul tuturor florilor... da, magnoliile și crinii și trandafirii, poinsettele și toate florile care creșteau acolo și portocalii și multe altele și copilașii dormeau În casă și cerul era plin de stele și, Dumnezeule mare, ce să mă fac, mă gîndeam, ce să mă fac?... și-asta a fost În anul cînd au venit lăcustele acasă și parcă a trecut tare mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atunci, în momentul cel mai întunecat al nopții, am văzut Soarele în persoană. Acea lumină și acea căldură cărora le-am dus dorul toată viața. În noaptea adâncă, în jurul copilului așezat în iesle a răsunat un cânt: „Astru din cer, copilaș divin, blândul Miel Răscumpărător!”. Într-o clipă am simțit că nu valoram mai puțin decât îngerii. Înaintea mea și înaintea lor se găsea același mister. Nu mai mică îmi era uimirea în fața miracolului întâmplat! Chiar când m-am îngenuncheat înaintea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
culese pe când era sclav la templu. Fiecare mărturie era diferită. Preoții aveau dreptul să-l privească pe Zeu în timpul ritualului inițierii. Niciunul nu vedea vreodată același lucru. Zeul Adormit era un bătrân, un copil un adolescent de cincisprezece ani, un copilaș - atât de incoerentă era suma mărturiilor. Aceste amănunte trecuseră cu iuțeală prin mintea lui Goseyn. Dacă era o iluzie datorată hipnozei sau produsă mecanic, nu mai avea decât o importanță secundară. Dar ceea ce-l făcuse să tresară printre aceste amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
culese pe când era sclav la templu. Fiecare mărturie era diferită. Preoții aveau dreptul să-l privească pe Zeu în timpul ritualului inițierii. Niciunul nu vedea vreodată același lucru. Zeul Adormit era un bătrân, un copil un adolescent de cincisprezece ani, un copilaș - atât de incoerentă era suma mărturiilor. Aceste amănunte trecuseră cu iuțeală prin mintea lui Goseyn. Dacă era o iluzie datorată hipnozei sau produsă mecanic, nu mai avea decât o importanță secundară. Dar ceea ce-l făcuse să tresară printre aceste amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se afla acum, șeful expediției urmărea mișcările monstruoasei feline care se apropia de ei de-a curmezișul câmpiei negre, stâncoase. Comentariile celorlalți șefi de secții răsunau în aparatul acustic al lui Grosvenor: - Nu mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe copilașul ăsta noaptea, pe o alee întunecoasă! - Nu fi prost! Se vede cât de colo că-i o creatură inteligentă. Probabil din rasa care stăpânea această planetă. - Aspectul ei fizic sugerează o adaptare animalică la mediul ambiant, rosti o voce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ea ați venit, discuția noastră încetează înainte de a începe. Fața i se întunecase și mâinile puse pe brațele fotoliului în care stătea începuseră să îi tremure. Târfa asta trebuia spânzurată încă de acum șase ani! Nu știați? Sunt aici doi copilași gemeni, care au crescut fără mamă. Știu și înțeleg asta, pentru că și eu am crescut un băiat, dar ce mai știu, Aga Malek, vă spun asta în calitate de avocată, e că niciuna dintre probe nu o 1. Nimic nu întrece înțelepciunea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: - Nani, nani, puișor, Nani, nani, copilaș, O poveste spune-ț-aș, O poveste drăgălașă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: - Nani, nani, puișor, Nani, nani, copilaș, O poveste spune-ț-aș, O poveste drăgălașă Ca să-mi crești voinic în fașă. Tată-meu era cioban, Câte clipe-s într-un an Tot atâția baci avea Cu mii turme - alăturea, Turme mii de mielușele, Ciobănașii după ele, Turme
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]