1,710 matches
-
ca și cum ar fi fost uns cu o soluție specială, ce-l face să se Întărească instantaneu ca țepii ariciului când este amenințat de un pericol. Da, Îți aduci aminte exact de acel loc bătătorit din jurul fântânii (aici sunt urme de copite destule, că doar vin atâtea animale la adăpătoare!), de acel urcuș ce se arcuiește În unghi drept după colțul cimitirului (de ce o fi așezat astfel acest cimitir n-am reușit să Înțeleg niciodată), de ora somnoroasă a amiezii, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ori, de o mie de ori, pentru eternitate, cuvântul SFÂRȘIT. Prima dată În viața lui, singur, la circ. Un urlet Îngrozitor. Zgomotul Înfundat de sac plin cu tărâțe căzut din pod și firișoarele de sânge supte de rumegușul călcat sub copitele cailor din arenă. Iar peste acrobat se așterne pelerina roșie. O, ce superb acest trup acoperit cu mantia roșie. Rumoarea sălii. Țipetele copiilor, ca și cum dintr-o dată și-ar fi pierdut părinții. Caii speriați. Orchestra care cântă un marș vesel În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
au venit lătureni de pe alte sate și fiecare lăturean stătea lângă o fată și fetele torceau și una din ele, Onica, a scăpat fusul și când s-a aplecat În jos a văzut că bărbatul de lângă ea avea În loc de cizme copite de cal și ea s-a sculat și a fugit și imediat casa s-a scufundat În pământ și trei zile și trei nopți s-a auzit de acolo cum cântau cu cetera, cum se veseleau și chiote și țipături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
compact. Atunci observai că mi-am pierdut buldogul. Țineam în mână numai curelușa de care era prinsă zgarda lui zile mari. - Reeex!... strigai deznădăjduit, gata să plâng de disperare. Buldogul mă auzi și veni glonț în brațele mele, țâșnind dintre copitele neastâmpărate ale cailor încălecați de oaste. Depozitul meu de mărfuri, în valoare de câteva milioane, nu prea era al meu. Până și taxele de vamă și transport franco-București, domiciliu, au fost plătite de domnul Șvaițer, pe acre am izbutit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se mai preumbla pe câmp în preajma hergheliei, pentru că am văzut odată, cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase actul până după săvârșire. ...Mulțumescu-ți Ție Doamne, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pedagogic. Probabil că tabla fusese nevoită să-și vădească utilitatea cu prilejul formării viitorilor veterinari ai armatei, atunci când a fost vorba de constituția calului, de aparatul digestiv al acestuia, de articulațiile implicate în sărituri, de inimă, de dantură și de copite, nu în ultimul rând de bolile patrupedului atât de util la călărie și tracțiune. Cum se tratează o colică? Când dorm caii? Și nici nu sunt sigur dacă, după cele două ore de „Curs de gătit pentru începători“, încăperea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în părți ce purtau fiecare câte un nume și pe care le numerota cu cifre romane. „Numărul una este codița îmbârligata și dumneaei ar putea să ne placă fiartă în supă obișnuită de linte...“ Și imediat numerota picioarele scroafei, de la copite până la osul genunchiului, de asemenea potrivite spre a fi fierte. Apoi ajungea de la pulpele din față până la șunca pulpelor din spate. Și continua de la ceafă, trecând prin fileu, până la cotlete și burtă. Între timp, auzeam adevăruri de nezdruncinat: „Ceafă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
i-ar fi sugerat-o. c) Combustia totală a lui Fang She nu l-ar fi deranjat pe Tai An, care Îi dădea găzduire și hrană. d) La fel cum, În trupul omului, dintele nu vede, ochiul nu zgârie, iar copita nu mestecă, În ceea ce care convențional numim trupul țării nu este decent ca unul să uzurpe funcția altuia. Împăratul nu face abuz de putere, ca să măture străzile; pușcăriașul nu se ia la Întrecere cu cineva iute de picior, alergând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să mă râd de să-mi sară plombele dân gură În văzduh, de roiau mecanicii ca muștile pă peste tot, că-i momea miraju să-mi dreagă hărăbaia. Alte dăți, plătea oalile sparte caii lăturași, care sudau dân cap În copite, ca să mă scoată la liman din glodu zăpeziu, dacă nu dintr-un costament În proiect. Când sus, când jos, io știam să mă umilesc În circuitu dă opt sute de coți, care nu-l accepta ăilanți purii, nici măcar cu gogoașa aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ce se agită în jurul meu. Crivățul inimii mele nu reușește să se potolească sub căldura afecțiunii lor. V. tînăr, incolor. Sînt împresurat de ființe transparente, de minotauri și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a trezit cu ea alături și era să dispere că există. Apoi, a început să urle, să nască istorie după istorie, interpunându-și copiii între el și cea de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dovedindu-se a nu fi fost altceva decît ochiul șerpesc, obsesia lui V. tînăr. „-Ai face tu legea”-continuă tînărul Doctor. „ Știi ce e? Adaosul bolii la Poruncă. O haină pe care demonul o îmbracă să nu i se vadă copitele.” Cuvintele lui îmi lămuresc vedeniile ce apar din dune. Și ele sînt expresia Legii, a dragostei pe care noi o impurificăm. Pare absurd, de negîndit dar, negîndind o face omul. Viața colcăie de absurd căci aceasta nu-i decît o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în colbul încins al drumului icnind dureros de lung. Abia a avut timp să întindă mâinile la contactul cu pământul, să nu se lovească la cap. După o rostogolire a rămas lat, culcat pe spate. Într-o clipită a văzut copita unui picior din spate deasupra pieptului său. A închis ochii, înspăimântat. Aștepta să fie zdrobit de lovitură... N-a simțit durerea. Timpul se oprise în loc pentru băiat și o liniște nefirească a făcut să-i țiuie urechile. Strângea pleoapele mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
un târziu a auzit fornăitul Bătrânei lângă el. „N am murit dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum îl împinge cu botul în coapsă. „Chiar nu mă doare nimic. Oare nu m-a călcat cu copitele?” S-a încurajat și a deschis ochii încet, cu greutate. Iapa era lângă el și-l tot împingea, mirosindu-l. Și-a mișcat un braț apoi pe celălalt. A urmat mișcarea picioarelor. „N am nimic! Chiar nu mă doare nimic
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ciudat și să fac aranjamente florale? Cândva, Helen prinsese din zbor un înțeles general, ciudat și cam încețoșat al felului de a fi al protestanților. Un soi de amestec straniu între Belzebut și domnișoara Marple. Evident că protestanții aveau coarne, copite despicate, scuipau foc și-și făceau singuri gemurile. Ei, și ce-i cu asta? a răspuns mama amabilă. Și dacă nu mai merg la slujbă? a șoptit Helen cu o voce aparent îngrozită. —Păi, tu nu mergi oricum, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de gând să te sun, a continuat Adam. —O, am spus eu. Deci avusesem dreptate. Instinctul meu fusese absolut corect. În schimb, starea mea de bine fusese complet nefondată. Mă simțeam de parc-aș fi fost lovită în stomac de copita unui cal. De fapt, nu e adevărat. Fiindcă n-am fost niciodată lovită în stomac de copita unui cal. Credeți c-aș mai fi stat aici și-aș mai fi vorbit cu voi dac-aș fi avut norocul să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fusese absolut corect. În schimb, starea mea de bine fusese complet nefondată. Mă simțeam de parc-aș fi fost lovită în stomac de copita unui cal. De fapt, nu e adevărat. Fiindcă n-am fost niciodată lovită în stomac de copita unui cal. Credeți c-aș mai fi stat aici și-aș mai fi vorbit cu voi dac-aș fi avut norocul să fiu lovită în stomac de copita unui cal? Răspuns e obligatoriu nu. Dar mă simțeam așa cum mă simțisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu e adevărat. Fiindcă n-am fost niciodată lovită în stomac de copita unui cal. Credeți c-aș mai fi stat aici și-aș mai fi vorbit cu voi dac-aș fi avut norocul să fiu lovită în stomac de copita unui cal? Răspuns e obligatoriu nu. Dar mă simțeam așa cum mă simțisem pe la zece ani, când am căzut de pe un zid și-am aterizat direct pe burtă pe o pajiște care fusese bătută de soarele de vară până când pământul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
streașină, Ana Vulturescu distingea În cărțile editate de Editura Humanitas maleficele intenții ale masoneriei franceze. Și portul scoțian. În freudianul său articol din Săptămîna, această Hecubă Înaripată era penetrată de spăimoase obsesii legate de-un clasic animal domestic erbivor, cu copita nedespicată: „Cu Îngrijorarea anticilor, ori de cîte ori este vorba de daruri ghedesiste, mă tem ca de Calul Troian”. Cu aceeași Îngrijorare se pune și Întrebarea antică da’ cu calu’ ce-ai avut. Ca să rămîn În spațiul imprevizibilului, amintesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se execute cu un instrument contondent, pentru că strivirea reduce sângerarea. 5. DIFORMITATE: Dorothy a realizat odată un sondaj pe un eșantion de 2000 de porci ai ei ținuți pe pardosele de ciment și a descoperit că 86% șchiopătau sau aveau copitele vătămate. SOLUȚIE: Nu există. După cum a declarat ea odată unui ziarist de la Farmer’s Weekly, „Nu sunt plătită să produc animale cu ținută plăcută“. Într-o seară, când aveam vreo treizeci și șapte de ani, am venit acasă, în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ani, gândurile Clarei Ionescu nu se mai aliniau frumos la start, ca niște armăsari pregătiți de cursă. Pentru prima dată după mulți ani, gândurile ei deveniseră niște mustangi, care își încordau periculos mușchii și mugeau cu boturile spumegânde, bătând din copite, iar mugetele lor ră sunau insuportabil în mintea ei, ca niște urlete care mureau în gâtlej, asfixiindu-se singure. N-ar fi putut spune când anume își dăduse seama că acel portret era portretul ei, o înfățișa pe ea, și era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
începe să clipească pe cer Aldebaran, Deșteptătorul, care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în bostănărie... Toată noaptea i-am alungat... Dar năboiau din toate părțile... Sunt turbați de sete, săracii... Au mușcat mulțime de pepeni, cu dinții lor mari... Prăpăd au făcut, nu alta! Pepenii vătămați cu dinții, ori pe cei zdrobiți de copite, i-am scos grămadă, la marginea bostănăriei. Se văd și de aici, după miezul lor roșu, concentrat într-o movilă mare... Ușurat de faptul că-și făcuse datoria, raportând despre cele petrecute în plantonul lui, Marin Tărniceru împunse cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fier la picioare, pentru a nu fi furați de geambașii căldărari, care furnicau în preajma convoiului. Printre tufe de pelin și de Laptele-Câinelui, caii pășteau troscotul Baisei, în răcoarea nopții, până când nasurile pururea iritate ale herghelegiilor, cu ochi roșii de praful copitelor, adulmecau zorile bălane, ce dădeau semnalul pornirii. Nicanor, care descifra ușor, dintr-o narațiune, partea cu miez, pricepu că în noaptea când plantonul Marin Tărniceru alergase, de colo-colo, ca să abată din latura bostănăriei imensa cavalcadă, de fapt, fostul lui camarad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
funii, cum șede ciocănitoarea proptită în coadă și pândeam ca, din asemenea încontrări și vorbe iuți, să nu se întâmple vreo belea între noi Iar timpul ne năpădea cu herghelia lui de cai negri ai grijilor, care ne zdrobeau cu copitele și clipele ne băteau cu ropote reci de gheață și numai de lipsa luminii din nișa de mină, în care ne găseam, nu se vedea că, la față, eram, toți, vineți ca porumbrelele de pădure Toți tăceam, muți cu minutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încă buimăcit de neașteptata surpare gravifică și contemplă cu o uimire în creștere desfrâul vegetal al misteriosului tărâm, până când, din gama de verde virgin, reuși să decupeze profilul de harfă al unui pom răsărind din adânca despicătură a unei colosale copite de bazalt. E un arbore tipic medicinal, care nu crește decât pe anumite latitudini ale Timpului, se înfioră Profesorul, în timp ce examina interesantul exemplar botanic. Doamne, unde mă aflu, oare? Porni la nimereală printre ferigi arborescente, care pendulau grațios, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]