2,395 matches
-
8 la 18 cu program nonstop. Zece ore de program intens. O dată ajuns acasă, și-a pus șorțul și s-a apucat să bucătărească exact ce am vrut eu: cu știință, delicios și cu multă plăcere: somon la grătar, cartofi copți, salate, salată de fructe. Se vede clar și că știe să gătească de toate și că îi place. Băiatul lui a ales clase de cooking la 17 ani. Ce departe de puțoismul mioritic! Între timp au coborât și Debbie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care îmi scăpase mai devreme și, din nou, pentru o clipă, mi s-a oprit mâncarea în gât. Am luat o gură de vin ca să alunece mai ușor când bătrânul Maddox a spus: —Janie, drăguță, poți să-mi dai cartofii copți? Cine? M-am uitat în stânga și în dreapta, dar, cum vasul cu cartofi era în fața mea și bătrânul Maddox se uita înspre mine, am dedus că probabil vorbea cu mine. M-am conformat și i-am întins castronul, Kevin mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fustă și un pulover crem tricotate (mohair?). N-am putut să observ umflături în zona fundului, chiar și cu zoom-ul la maxim. Trebuie ca poartă furou și corset cu schelet de metal. Arată ca o prezentatoare de știri mai coaptă, poate. La zece fără zece, și-a pus haina. Mergeam la plimbare. A dat ocol mașinii, un Beemer mare, argintiu (o mașină fără personalitate) și a mers pe jos la biserica locală. Mergea la slujbă! M-am așezat în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cortinei, două tinere sunt așezate pe veranda unei case gen plantație, care dă semne de paragină. Una dintre ele - Martine - este o frumusețe ofilită, neconsolată, care tot soarbe dintr-un pahar și se uită în gol, cealaltă - Edna - e mai coaptă și are trăsături masculine. E spre seară. EDNA: Văd că Taylor nu mai trecu pe-aci. Martine se întoarce și o privește defensiv. MARTINE: Sunt o femeie care stăpânește la perfecție arta conversației cu gentilomii care vin în vizită. Edna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
evita privirea. Casa arată minunat, am zis. Ce lumânări frumoase! Ylang ylang, observ, foarte senzual. Și cum se numesc florile acelea? —Pasărea paradisului, a mormăit Joey. —Superb. Pot să iau o căpșună de acolo? O pauză ciufută. —Servește-te. —Delicios! Coaptă și zemoasă. Gustă una, Jacqui. Vino, lasă-mă să-ți dau eu una. Ce-i cu eșarfa asta, Joey? E de legat la ochi? A făcut un gest furios, semn că habar-n-am. — Uite ce-i, eu am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zelul de care dădea dovadă, în vreme ce Abu-Khamr era fiu și nepot de cadiu, așadar nu se simțea obligat să facă dovada atașamentului său față de dogmă și tradiție. Șeicul era blond, slab și coleric; medicul era la fel de brun ca o curmală coaptă, mai gras decât o oaie în ajun de Aid, iar de pe buze rareori îi dispărea zâmbetul mulțumit și ironic. Studiase medicina după vechile cărți, cele ale lui Hippocrat, Galenus, Razes, Avicenna, Abulcasis, Avenzoar și Maimonide, cât și după lucrări mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
eu te-am învățat să ții foamea și setea sub control. Azi-dimineață, înainte să începem antrenamentul, mi-ai ordonat să nu mănânc și să nu beau nimic, zâmbi Valerius. Vântul aduce miros de legume prăjite cu usturoi, măsline negre... cicoare coaptă, scrumbii, capere, brânză de capră... — Ai înțeles deci că trebuie să ții un regim special. Proculus puse o mână pe umărul lui Valerius și porni cu el spre cantină. — Vei mânca foarte puțin. Numai așa vom reuși să-ți ascuțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de firimituri în jurul farfuriei. În fața lui, vibrând ca un mecanism, o muscă se rotea deasupra unui castron cu fructe pe care soția lui le cumpărase după multă târguială de la tarabă. Atentă ca un pilot, aceasta se așeză pe cea mai coaptă prună din vas. Imaginați-vă câtă bucurie să găsească așa ceva tocmai în casă; se plimbă în sus și-n jos să aprecieze dimensiunile descoperirii sale, oprindu-se doar uneori ca să-și frece una de alta labele mici și negre, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în livada aceasta: fiecare insectă care se târa pe acolo, mirosul pământului gras de sub ierburi, foșnetul funzelor, calea pe care o străbătea prin frunziș, limba încolăcită în jurul fiecărui nume. Apoi, pe măsură ce după-amiezile deveneau scurte și cețoase, iar fructele verzi-aurii și coapte, să culeagă o guavă... Ar ține-o lipită de obraz și ar rostogoli-o în palme ca să-i simtă suprafața cu circumvoluțiuni și cu o stea la bază, cicatricile tari și maronii, făcute de vânt și de ploaie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nici o urmă de fruct când cumperi răsadul. Un pepene nu există înainte de anotimpul pepenilor. Înainte să-l tai, trebuie să-ți lipești întotdeauna urechea de coajă și să-l ciocănești într-o parte. Așa îți dai seama că e bine copt. Spionul își luă notițe pe un caiet de școală și se scărpină încurcat în cap. Era prima sa misiune importantă de când se alăturase Societății, care se mândrea cu oameni distinși precum cel care dezvăluise mecanismele prin care se ridica guru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
magazie. Mă considerase o persoană care poate fi coruptă pentru a-și ține pliscul; mi-a cumpărat tăcerea cu câteva beri. Mă vând ieftin. Întrebați pe oricine. Era ora șapte într-o superbă seară de vineri, în plină vară. Lumina coaptă a apusului se reflecta în nenumăratele clădiri de sticlă care se înălțau spre cerul albastru al Wedgwood-ului, făcându-le, pentru un moment încântător, să pară magice, temple moderne închinate unei zeități cu puțin mai presus de Mammon 1. Străzile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
căpșune în loc de pudding, dar, în ciuda eforturilor mele, nu am putut s-o dovedesc. Foarte dezamăgitor. Va trebui să îmi antrenez stomacul - întărit de puțină frișcă aici, niște Gorgonzola acolo, foi de varză umplute cu crab sau homar Mornay cu cartofi copți, zilnic - până când am să fiu pregătită să dau gata un meniu franțuzesc cu trei feluri, însoțit de cele mai gustoase vinuri la care are acces umanitatea, și să-mi golesc cu nonșalanță farfuria la sfârșitul fiecărui fel. În dreapta mea, Sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai și pricopsești cu vreo boală. Eu am să mă duc În sufragerie. Fermín Încuviință cu blîndețe. VÎnătăile de pe față i se umflau, iar capul, garnisit cu o barbă de două zile și cu părul acela rar, părea un fruct copt, căzut dintr-un copac. Am luat o pătură de pe comodă și i-am Întins alta lui Fermín. Am stins lumina și m-am dus În sufragerie, unde mă aștepta fotoliul predilect al tatei. M-am Înfășurat În pled și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
împlinire: - Să fie gata Gogoșii! Și au fost gata. Erau de o frumusețe uluitoare și erau Creații din Început ce purtau în ele toate chipurile cunoașterii, toată evoluția planetară. Aveau trup de raze, ochi de safire, guriță mică de cireașă coaptă. Prinseră să sară, să zburde vesele de arta vieții. Puteau, când voiau, să se transforme în piatră, cristal, apă, vânt, cântec, foc, plante, pește, pasăre, veveriță, căprioară, copil, bătrân, și în tot felul de forme ale naturii. Cuvântul Lor era
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
zboare. Prezentator: 0 ce multă veselie, E-n poiană și-n câmpie! Zumzăit și ciripit Primăvară, bun venit! Trece iute primăvara și-ntr-o zi de joi, așa pe seară, mă trezesc cu mândra vară. Radu: Aerul mirose-a flori, fructe coapte-ți dau fiori. Alina: Soarele-n călăuzește tare, toată lumea vrea la mare. Prezentator: Așa-i vara veselie, cântece și bucurie. Rândunica: Toată vara am lucrat, lângă pui am adăstat Pregătindu-i de zburat Cuibul să și-l părăsească Departe să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
P 1 : E Crăciun în țări cu brazi și cu pini, P 2: Dar și în țări cu palmieri și măslini, P 3: E Crăciun și sub piscuri semețe de nea îmbrăcate, P 4: E Crăciun în lanurile cu grâne coapte, P 5: E Crăciun unde copiii sunt visători, P 7: E Crăciun unde bătrânii încărunțesc răbdători, P 8: E Crăciun unde pacea, ca un porumbel în zbor, Se rotește peste câmpia unde vitejii mor. Toți:Peste tot, peste tot e
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
a fi susținut financiar de stat și decise să termine mai Întâi ce-a Început și abia apoi, după un an sau doi de Învățământ, să Încerce din nou să devină regizor. Atunci ar fi fost și cu mintea mai coaptă și Îi mai rămânea și timp destul pentru a studia pe Îndelete. Un fel de boemă practicase el de atunci Încoace Înghițind filme de toate felurile, tot elaborând scenarii În imaginație, citind despre film În toate cele trei limbi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în cale și să le studieze cu interes. Cea mică, Angelina, doar de trei anișori, așezată pe iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. Era o mogâldeață de om! Părul, de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși, verzi ca nemărginita câmpie, obrajii albi ca spuma laptelui, dau chipului ei aura unui înger. Micuță și bondoacă, se ridică și alergă spre tatăl ei, aproape împiedicându-se în piciorușele mici
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pentru când vor veni mama și tata osteniți de la muncă. Dar ce să gătească? A! Da! Îi sclipi o idee. Porni spre grădină, se urcă în corcoduș și începu să culeagă fructele care i se păreau mai galbene și mai coapte. Când își umplu sânul cu corcodușe plecă înapoi în curte, intră în bucătărie, luă tuciul, merse cu el în vatră și-l puse pe pirostrii. Puse corcodușele în tuci, adaugă apă și aprinse focul. Și tot puse pe foc până
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
din câte Îmi aminteam, când fremătam de anticipare nervoasă, așa cum făceau Întotdeauna femeile din cărțile mele. L-am simțit cum stă deasupra mea Înainte să-l văd, un fel de siluetă amorfă În negru. Și mirosea bine! Ca pâinea proaspăt coaptă sau prăjiturile cu zahăr sau ceva la fel de sănătos. Probabil că rămase acolo treizeci de secunde, holbându-se la mine care mă holbam la Filofax, Înainte să-mi adun În sfârșit curajul ca să mă uit În sus, tocmai când el Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
niște zucchini antipasto. Mama ta a spus că vrea ceva obișnuit la antreuri, așa că mă gândeam să Încerc niște sandviciuri cu năut, curry și focaccia și o garnitură de ardei roșii umpluți cu orez și escarole. Ce ziceți de mere coapte, cu frișcă proaspătă și șerbet din ăsta ca desert? Trebuie să spun, doamnă Robinson, ați ales niște ingrediente extraordinare. —Aoleu, mamă, tu ce voiai să faci? am Întrebat, Încântată de expresiile amândurora. Ghiveci, spuse ea, fără să-și dezlipească vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mal simți că evaluarea lui de ansamblu se cristaliza bine, cu probe solide și idei despre ce trebuiau să folosească și ce să păstreze în rezervă. Își termină cafeaua și trecu la indivizii propriu-ziși - jumătate de duzină dintre cei mai copți pentru interogare și operare. Primul era cu semnul întrebării. Morton Ziffkin: membru AUFT, membru PC, membru al altor unsprezece organizații considerate fațade pentru comuniști. Familist, cu soție și două fiice mari. Scenarist foarte bine plătit - o sută de mii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
însă tot mai mult căldura prezenței ei concrete, și atunci, în apri lie, am plecat la Paris, de astă dată împreună cu soțul meu, care era nerăbdător s-o cunoască. Când am pășit din nou în salonul de culoarea porum bului copt, m-a copleșit bucuria întoarcerii acasă. Era un sentiment de o ciudată reciprocitate: ni se părea amân durora că descopeream în aceeași clipă, una prin cealaltă, România iubită a unor vremuri de demult. Privirile noastre 111 se scormoneau în căutarea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și la care nu mă gândisem până atunci... Mi-o spusese mai de mult îngrijitoarea școalei, unde era tata director, o ardeleancă, Ana Baștea, într-o zi de toamnă rece și târzie, pe când stam la gura sobei și mâncam dovleac copt. N-o mai auzisem până atunci și nici n-o citisem în vreo carte; așa că o găseam cea mai potrivită, spre a fi povestită în cazul de față. Era vorba despre isprăvile unor pungași din cale-afară de isteți. Îmi intitulai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei cochete, cu trecători sprinteni, mulțumiți de belșugul irigației, pe când răsuflarea proaspătă a Cetăței, trecută peste grădini, îmbălsămată și aburită din căldura de sin a pământului copt, era delicioasă de respirat. Totuși, azi ploaia răsturna la fiecare zece minute o găleată nouă și nu puteai prevede dacă se va statornici sau se va risipi la timp, generoasă. Cum Mini intrase la Feder, se simți trasă energic ele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]