2,935 matches
-
95, 101, 115, 117-118, 122, 124, 126-127, 129, 133, 135-136, 138-139, 141, 143-144, 146, 148-149, 151-152, 156, 163, 166, 171, 177-178, 182-184, 188-190, 194-195, 198, 205, 207-211, 223, 241 K Kolberg 212 L Lătești Fetești 127 Lugoj 139, 195 Lunca Corbului 130 M Mahmudia 117 Malmaison 96, 135, 195 Moscova 232, 234-235 München 129 Murgești 157 N Nistru 123 Noua Culme 132, 209 O Onești 115, 116 Oradea 29, 87-88, 130, 141, 177, 189-190 Oravița 175 P Panciu 196, 211 Partoș
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
sub semnul sugestiei, melancolia transpare surdinizată, grațios muzicală. Mai frecvent însă ea se comunică declamativ, în scenarii epice simetric articulate, de o reflexivitate înduioșată. Cu unele excepții, proza lui B. se așază în prelungirea poeziei (nostalgii, deziluzii, rătăciri, recuzită medievală, corbi etc.), dar cu o și mai apăsată notă de manierism. SCRIERI: Poema navelor plecate. Crepusculare-Poema toamnei, București, 1912; I. G. Duca (în colaborare cu I. Nicolescu), Râmnicu Vâlcea, 1934. Traduceri: Prosper Mérimée, Tamango, București, 1971 (în colaborare cu Al. O.
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
mult a spovedanie, avea să se oprească, pentru a anunța cu o ironie categorică: „De fapt, am hotărât să nu mor. Deci, tot ce povestesc nu e definitiv. Viața continuă, după cum zicea cel atârnat în ștreang, văzând că vin primii corbi. Nu, ai să vezi, o să scăpăm, o să ne bem cele o sută de grame de votcă la Berlin. Ce spun eu o sută de grame, o să bem un butoi!“ Amintindu-și mai apoi de povestirea spusă la căderea nopții, Pavel
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de bază rămân aceleași pentru orice tip de reportaj, diferențele sunt impuse de vastitatea subiectului (de exemplu, Vaideeni, satul ultimilor ciobani de transhumanță), de mulțimea personajelor (Greci, satul ultimilor italieni români), de lipsa mărturiilor directe sau chiar istorice (istoria bisericii „Corbii de piatră” sau chiliile rupestre de la Bozioru). Aparenta lipsă de dinamism din reportajul monografic va fi compensată de o răbdătoare documentare și acolo unde nu se poate, chiar de imaginar. Iată câteva sfaturi utile într-un mare reportaj: Respectați regula
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
adevărat desfrâu al lamentației, își teatraliza impudic afectele. Un potop de „lacrămi” inundă strofele ușoare din volumul Raze de lună (1905). De pretutindeni se aud „doiniri de plâns”, ecou al suspinelor unei inimi rănite de cioburile viselor „fărmate”. Cruci, morminte, „corbi în doliu”, „crivățul amar”, un amurg apăsător de toamnă tristă și rece marchează decorul, convențional, în care amărâtul visător își plânge jalea sau urzește castele în aer. Câte o pornire de revoltă se pierde îndată într-un noian de disperare
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
pace de Lev Tolstoi (1911). În 1910, imediat după ce se căsătorește, pleacă definitiv din țară și se stabilește la Paris. Publică în reviste pariziene, semnând Claude-Rodolphe Bernhaut și Adrien Le Corbeau. În revistele românești la care este corespondent semnează Adrian Corbul, mai rar A.C., C.R.B., Rudy, Rudolf. Aici publică mai multe articole, nu numai literare, menite să evoce atmosfera culturală și politică a Franței. Este destul de prețuit de cititorii din Ardeal, pentru care trimite corespondențe la „Luceafărul”, „Tribuna”, „Societatea de mâine
BALTAG-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
București, 1909; L. N. Andreev, Minciuna, București, [1909]; C. Lombroso, Procesul Steinheil și femeia criminală, București, 1909; I. S. Turgheniev, Destul!, București, [1909]; E. Haeckel, Originea omului, București, [1909], Nemurirea sufletului, București, 1924; E. A. Poe, Moartea roșie. Cei opt orangutani. Corbul, București, [1909]; Voltaire, Sufletul, București, 1909, Ce este omul?, București, [1921]; [Voltaire, J.-J. Rousseau, D. Diderot], în Adevăr și libertate, București, f.a.; Ch. Baudelaire, Poeme în proză, București, 1909; Ch. R. Darwin, Lupta pentru existență, București, 1909; Cervantes, Câinii
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
poezie reflexivă, vrând să dea identitate și sieși, și lumii: „Aruncă-ți trupul cât mai departe,/ La ce-ți trebuie? Îmbătrânește,/ doar vocea s-o aperi de moarte,/ din trupul de care avuseși parte.// Păzește-ți vocea, păzește-o de corbi,/ de trup n-ai nevoie, te lasă...,/ Homer gândea prin ochii lui orbi,/ gândea prin noaptea lui, nebuloasă...” Așadar, aceeași tentație a absolutului, a ceea ce s-ar putea salva din neant. Se poate spune că în poezia aromână în dialect
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
coautori, încearcă o incursiune în universul fragil, sentimental al adolescenților, anunțând tipul de idilă din romanele lui Ionel Teodoreanu. Ca traducător, C. a dat versiuni românești (unele rămase în pagini de revistă) ale unor scrieri precum Balada de François Villon, Corbul și Viermele cuceritor de Edgar Allan Poe, romanul Pan de Knut Hamsun. SCRIERI: Nevinovățiile viclene (în colaborare cu Ioan D. Gherea), București, 1968; Jocul oglinzilor, pref. Barbu Cioculescu, București, 1972. Traduceri: Knut Hamsun, Pan, București, 1920. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
grâul copt e plin de lăcuste care sfârâie zorite în timp ce, alături, păpușoaiele tac. într-un trifoi clocotește prepelița iar ciocârlia cântă în slava cerului. Soarele de după-amiază luminează peste asfințit cu o lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind, trec doi corbi prin văzduh : vju-vju-vju La fântânița lui Costan țârâie un pui de vrabie. Deasupra vitelor se rotește, în vârtej negru, un roi de muscuțe, zuzuind subțire. De-un timp, pe cărarea dintre păpușoaie vin un om și o femeie în vârstă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-ne lacrimile. -Vedeți, așa funcționează legea junglei! Cel mai puternic câștigă. Decât să-l lăsam pe celălalt iepuraș în pericol, l-am dat unui gospodar cu multe animale, să-l îngrijească. Până la urmă și el a murit, răpus de un corb, pasăre de pradă. Animalele sunt ființe sensibile, de multe ori ne apără, dar pe unele dacă nu le apărăm noi, cum se cuvine, pier. De atunci, n-am mai ținut iepuri. Nici experiența tristă nu se uită dar nici amintirile
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a primit Varus cea dintâi rană“, se ridică o șoaptă ca un geamăt. Toate căpățânile, cu găvanele ochi lor golite, par să arate spre dumbrăvile învecinate unde se ridică al tarele barbarilor, cu sângele victimelor încă neînchegat pe ele. Un corb flutură din aripi deasupra lui și croncăne batjocoritor: „Nu te grăbi așa, că nu mai e mult până la pădurea Teu toburgică.“ Pe neașteptate, un cal își rupe hățul și aleargă în calea lui, gata-gata să-l trântească la pământ. Este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ajunge și genele la piept... Așa fel zi și noapte de veacuri el stă orb, Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate, El numără în gîndu-i zile nenumărate, Și fîlfîe deasupra-i, gonindu-se în roate Cu-aripele-ostenite un alb ș-un negru corb. Arald atunci coboară de pe-al lui cal. Cu o mână El scutură din visu-i moșneagu-ncremenit: O mag, de zile vecinic, la tine am venit, Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit, Și de-astăzi a mea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Bătrînu-și pleacă geana și iar rămâne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună, El numără în gîndu-i și anii îi adună, Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună, Și peste capu-i sboară un alb ș-un negru corb. {EminescuOpI 99} Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept Cu cârja lui cea veche preotul cel păgân, Și veacuri înainte el șede-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mine-aproape, Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape, {EminescuOpI 128} Apoi - de vor - m-arunce în margine de drum... Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, Răsar-o vijelie din margini de pământ, Dând pulberea-mi țărânii și inima-mi la vânt... Ci tu rămâi în floare ca luna lui April, Cu ochii mari și umezi, cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dar nici unul nu-și putea ascunde încordarea și neliniștea. În grădină mai erau șase scaune. Cum așteptau cu toții, curând se auzi zgomot de pași și un slujbaș aduse trei străini îmbrăcați neobișnuit. Fețele lor ascuțite le aminteau japonezilor de niște corbi. Se așezară pe scaune față în față cu solii. În acel moment dinăuntru ieși seniorul Shiraishi însoțit de doi oameni de seamă. Înainte de a se așeza, seniorul Shiraishi aruncă o scurtă privire la chipul plecat al samuraiului și încuviință din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iernii, când poduri de gheață mai că acoperă toate apele, se scaldă aidoma ca-n vară? Păi uite, vidrele! înoată și se scaldă voinicește fără să le pese de ger; vânează peștele, ies pe malurile înghețate și se hârjonesc. Numai corbul își pregătește cuibul în care are să scoată, acum în miez de iarnă, puișori. Nu se depărtează corboaica nici măcar o clipă de cuib. Cum o să plece, dacă de cum s-ar ridica, i-ar îngheța puișorii?! Așa că bătrânul corb are grijă și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se hârjonesc. Numai corbul își pregătește cuibul în care are să scoată, acum în miez de iarnă, puișori. Nu se depărtează corboaica nici măcar o clipă de cuib. Cum o să plece, dacă de cum s-ar ridica, i-ar îngheța puișorii?! Așa că bătrânul corb are grijă și cară de-ale gurii pentru toți! Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv. 2. Grupați în coloane cuvintele care conțin grupurile: ce, ci ge, gi, che, cghi, ghe, ghi. 3.Scrieți cinci substantive
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
picioarele și brațele de teamă și Încântare, o combinație stranie care mă făcea să mă simt cu adevărat rea. Simțeam că urma să fiu pedepsită pentru asta Într-o viață ulterioară. Eu o să fiu o vacă, iar ea va fi corbul care-mi va ciuguli coastele. Cu această imagine În minte, am simțit dintr-odată niște degete osoase trăgându-mă de obraz, ciupindu-mă până am simțit gustul de sânge. Era Mama Scumpă. Tata se Întorsese și mai insistase Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să se strecoare și să fure caseta. Și nimeni din tabără nu ar fi putut să o ducă la poștă și să o trimită la GNN. —Poate că Într-adevăr o pasăre a găsit caseta, zise Bennie. Se știe despre corbi că strâng tot soiul de lucruri pentru a-și construi cuiburile. Cum altfel s-ar putea explica? Pată Neagră Întinse mâinile: —E miracol, a zis el. Prietenii mei luară În considerare această posibilitate. Eliberarea sufletelor lor cu câteva momente În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nici zi, nici noapte, și fumul lui se va înălța în veci. Din veac în veac va fi pustiit, și nimeni nu va trece prin el în veci de veci. 11. Ci pelicanul și ariciul îl vor stăpîni, bufnița și corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii, și cumpăna nimicirii. 12. Nu vor mai fi în el fruntași, ca să aleagă un împărat, și toți voievozii lui vor fi nimiciți. 13. În casele lui împărătești vor crește spinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ca prunc timid Cu oceanul de confuzii Adunate-n scris hibrid. Negru e-n trupescu-mi templu, Candela s-a stins de mult; Nu sunt bun ca om-exemplu Pentru cult, pentru incult. Și mulțimea de regrete Vin precum un stol de corbi Chiar pe față cu secrete, Cum e ziua pentru orbi. Crezuri vechi și false steme Sunt pe tot ce-n timp am scris, Umbrind teze și sisteme Fapte ce-s, ori care-s vis. Visu-ajuns după zăbrele Cu dorul de-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
în așteptarea întoarcerii lui Divicone, ronțăiră niște galete, ciupind și câteva îmbucături de carne uscată. în jurul lor liniștea era totală, dar câmpul palpita de viață. Prezența lor acolo făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii zumzăiau îndârjiți în jurul cailor, corbii se roteau croncănind deasupra unui lan de grâu din apropiere, iar cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre, de îndată ce Maliban pusese pe pământ traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer de un azuriu intens, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de in soioasă și zdrențuită, micuța avea picioarele goale, iar crustele de noroi și murdărie păreau să acopere fiecare părticică ce se putea vedea din trupul său, chiar și fața înconjurată de o claie de păr răvășit, negru ca pana corbului. Era nu prea înaltă și foarte slabă și se vedea limpede că fusese greu încercată de lipsuri în ultima vreme; cu toate acestea, îi înfrunta pe cei doi câini cu un curaj și o energie nebănuite, lovindu-i cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chipul frumos desfigurat de vreo lovitură de sabie. Hai, fă cum ți-am spus. Irmina îl privi dintr-o parte, scoase limba într-o strâmbătură de nemulțumire și se îndepărtă prin iarbă. Curând, pletele sale lungi și negre ca pana corbului dispărură în mulțimea tovarășilor săi. Obișnuiți cu vuietul bătăliei, la care participaseră până acum doar ca spectatori, ei păreau să fi depășit emoția cu care se pregătiseră în dimineața aceea pentru luptă. Acum, că în fața lor nimeni nu mai lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]