6,252 matches
-
seara În fața Operei. El: Crezi? Eu: Trebuie să-ți cumpăr niște pantaloni noi și o scurtă frumoasă. El: Merg În costum. Eu: Toți scriitorii vin la colocviu În scurte de piele, dar cred că merge și una din pînză de cort. Mă roagă să-l las să se Întindă pe canapea. Îl acoper cu pătura. Doarme pe o parte cu mîinile Împreunate sub obrazul drept. Ca un Îngeraș, ar fi spus mama mare. Îmi iau cartea cu voluptate amînată, iar senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pătrund Înțelesurile acestei limbi răvășite de parcă i-aș pipăi cu degetele circumvoluțiile ca să recunosc forma unei dorințe. „Vrei să fumezi?“ Îl Întreb. „Da“, Îmi răspunde. Acum două ore eram În Prater. Acum două ore purta o scurtă din pînză de cort și o pereche de pantaloni noi. Acum două ore mîncam banane și băteam magazinele de pe Mariahilferstraße. Văd coșul cu capac În care stau cobaii mici. Gheruțele zgîriind Împletitura de nuiele, botișorul lor roz ieșind o clipă la marginea coșului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acelui Dumnezeu a aparul moartea rîsului și au apărut Întunericul și frigul și spectatorii au adormit zgribuliți În cojoace sub narcoza propriei lor respirații și au visat clovni uriași cu coame galbene zburînd deasupra pămîntului ca niște torțe Îndepărtate și cortul circului nu s-a aprins... și atunci a apărut În locul rîsului, acolo, În mijlocul arenei o carte cu foile subțiate și palide, aproape friabile, cu paginile mîncate de o lepră vineție, spongioasă și oamenii au Început să strige: Uite realitatea! Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
principale au atârnat o frânghie între două clădiri. De frânghie era agățată o pânză lungă cu un anunț: MÂNTUIRE! MÂNTUIRE! Vino să primești câte un mesaj zguduitor în fiecare seară. BOBBIE LEE TAYLOR din Memphis, Tennessee DOUĂ SĂPTĂMÂNI! DOUĂ SĂPTĂMÂNI! Cort de 2000 de locuri Terenul viran din capătul străzii principale ÎNCEPÂND CU 23 MARTIE, ORA 7:30 P.M. Magazinele aveau și ele anunțurile astea pe geamuri, așa că era greu să nu afli despre acest eveniment, dacă știai să citești. Predicatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
băiatul care a văzut lumina, evanghelistul minune!“ scris pe ele cu galben, cu o umbră neagră pe o parte. Oamenii de culoare au dat jos din camioane niște stâlpi și câteva bucăți mari de pânză și au început să ridice cortul. Când au terminat, cortul era destul de înalt și acoperea aproape tot terenul. Sforile care erau legate de stinghii bătute în pământ ajungeau până în curtea școlii, atât de mare era cortul. Când cortul a fost înălțat, un camion mai mic a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lumina, evanghelistul minune!“ scris pe ele cu galben, cu o umbră neagră pe o parte. Oamenii de culoare au dat jos din camioane niște stâlpi și câteva bucăți mari de pânză și au început să ridice cortul. Când au terminat, cortul era destul de înalt și acoperea aproape tot terenul. Sforile care erau legate de stinghii bătute în pământ ajungeau până în curtea școlii, atât de mare era cortul. Când cortul a fost înălțat, un camion mai mic a venit cu rumeguș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
câteva bucăți mari de pânză și au început să ridice cortul. Când au terminat, cortul era destul de înalt și acoperea aproape tot terenul. Sforile care erau legate de stinghii bătute în pământ ajungeau până în curtea școlii, atât de mare era cortul. Când cortul a fost înălțat, un camion mai mic a venit cu rumeguș pe care l-a împrăștiat înăuntrul cortului. Au lăsat totul așa vreo săptămână, până când au adus scaunele, așa că, în fiecare zi la prânz și după terminarea orelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mari de pânză și au început să ridice cortul. Când au terminat, cortul era destul de înalt și acoperea aproape tot terenul. Sforile care erau legate de stinghii bătute în pământ ajungeau până în curtea școlii, atât de mare era cortul. Când cortul a fost înălțat, un camion mai mic a venit cu rumeguș pe care l-a împrăștiat înăuntrul cortului. Au lăsat totul așa vreo săptămână, până când au adus scaunele, așa că, în fiecare zi la prânz și după terminarea orelor, băieții intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aproape tot terenul. Sforile care erau legate de stinghii bătute în pământ ajungeau până în curtea școlii, atât de mare era cortul. Când cortul a fost înălțat, un camion mai mic a venit cu rumeguș pe care l-a împrăștiat înăuntrul cortului. Au lăsat totul așa vreo săptămână, până când au adus scaunele, așa că, în fiecare zi la prânz și după terminarea orelor, băieții intrau în cort și se băteau aruncând cu rumeguș unul în altul. Au venit și câteva fete, dar erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fost înălțat, un camion mai mic a venit cu rumeguș pe care l-a împrăștiat înăuntrul cortului. Au lăsat totul așa vreo săptămână, până când au adus scaunele, așa că, în fiecare zi la prânz și după terminarea orelor, băieții intrau în cort și se băteau aruncând cu rumeguș unul în altul. Au venit și câteva fete, dar erau cele mari din clasa domnului Farney, cărora le plăcea ca băieții mai mari să arunce cu rumeguș în ele, deși se prefăceau că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
deși se prefăceau că se supără. Când se terminau orele, mă duceam acasă plin de rumeguș în guler, care mă înțepa, și pe spate, de unde nu ajungeam să-l mai scot. Puteai să-i vezi pe toți cum ies din cort - în grupuri mici, fiindcă nu prea voiau să plece -, toți cu rumeguș în păr și întinzându-se să se scarpine pe spate. Fetele mai mari ieșeau încercând să-l scoată cu degetele din părul lor lung și îndreptându-și rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Însă în aprilie, când ploua și lutul se înmuia, cenușa se vedea din nou și te bucurai că e acolo ca să poți călca fără să-ți intre apă în pantofi. În seara aceea, erau lumini puternice lângă școală, unde puseseră cortul. Era prima noapte, ceea ce însemna că aproape toată lumea o să fie acolo. După un an întreg fără vreo întâlnire evanghelică, oamenii erau nerăbdători să participe. Mașinile mergeau bară la bară pe toată strada principală. Vedeam luminile roșii ale mașinilor rotindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
erau nerăbdători să participe. Mașinile mergeau bară la bară pe toată strada principală. Vedeam luminile roșii ale mașinilor rotindu-se prin curtea școlii, oprindu-se și apoi ieșind. Oamenii din oraș mergeau în grupuri pe toate străzile care duceau la cort, oprindu-se din când în când să mai ia alte grupuri care așteptau sub felinare, așa că grupurile deveneau din ce în ce mai mari la fiecare colț de stradă. Veniseră și oameni de prin alte părți. Îți puteai da seama de asta după camioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
străzile, mai puțin pe strada din nord, unde locuiau cei bogați. Când voiau ei, puneau pur și simplu un lanț care bloca traficul pe strada lor. Era atât de liniște în oraș și pe deal încât puteam auzi cântecele din cort, asurzitoare și repezi. Dacă nu știai cântecul, nu-ți dădeai seama ce spun, dar eu îl mai auzisem înainte. „Iisus e Mântuirea mea, Iisus mi-e călăuză, Iisus mă ocrotește, E mereu lângă mine. Mă voi ruga, Iisuse, ruga, Iisuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să se simtă bine, le auzeam vorbind și râzând în spatele meu. Ne-am oprit de multe ori până am ajuns, pentru că mama nu mai fusese în oraș de ceva vreme și vroia să vadă ce e nou în vitrine. În fața cortului, oamenii vorbeau între ei în grupuri mici și, de la un stand pus în curtea școlii, cineva vindea suc. Copiii care fuseseră la școală toată ziua se uitau de afară în interiorul claselor. M-am gândit că e destul de stupid, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
afară în interiorul claselor. M-am gândit că e destul de stupid, dar apoi am început să mă întreb cum arată clasa mea noaptea, așa că am mers și m-am uitat înăuntru, unde puteai să vezi băncile prin lumina care venea de la cort și restul lucrurilor care arătau atât de liniștit cum nu-ți puteai imagina că o clasă poate să arate. Chiar și câțiva băieți și fete din casa domnului Farney se uitau înăuntrul clasei lor și-și spuneau unii altora că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
liniștit cum nu-ți puteai imagina că o clasă poate să arate. Chiar și câțiva băieți și fete din casa domnului Farney se uitau înăuntrul clasei lor și-și spuneau unii altora că pare bântuită. Noi trei am intrat în cort și am ocupat niște locuri în față. Scaunele și rumegușul făceau ca totul să miroasă de parcă am fi fost în fabrica de cherestea din reședința districtului. În vârful fiecărui stâlp care susținea cortul puseseră becuri puternice care făceau atâta lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pare bântuită. Noi trei am intrat în cort și am ocupat niște locuri în față. Scaunele și rumegușul făceau ca totul să miroasă de parcă am fi fost în fabrica de cherestea din reședința districtului. În vârful fiecărui stâlp care susținea cortul puseseră becuri puternice care făceau atâta lumină, că ziceai că e zi în cort. Scena era la vreo șase rânduri în fața noastră. Avea flori mari și albe pe margine și deasupra pianului. În fața lui era pus un suport din acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
față. Scaunele și rumegușul făceau ca totul să miroasă de parcă am fi fost în fabrica de cherestea din reședința districtului. În vârful fiecărui stâlp care susținea cortul puseseră becuri puternice care făceau atâta lumină, că ziceai că e zi în cort. Scena era la vreo șase rânduri în fața noastră. Avea flori mari și albe pe margine și deasupra pianului. În fața lui era pus un suport din acela cum folosesc cei care țin discursuri ca să-și pună hârtiile, doar că acesta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
intre. Încă vorbeau în grupuri când s-au așezat. Locurile din jurul nostru au început să se umple. Am văzut doi sau trei bărbați, dar erau bătrâni și-și țineau nepoții pe genunchi. Când m-am întors să mă uit, tot cortul era plin, dar apoi tanti Mae m-a atenționat cu cotul. Un bărbat a venit pe scenă, îmbrăcat într-un costum frumos. O femeie l-a urmărit și s-a așezat la pian. Cred că era cel care dirija cântările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ne deschidem inima în fața Domnului. Astfel vom vedea lumina, vom primi adevărata simțire. În rândul din față, o femeie a țipat „O, Doamne“ și a căzut în genunchi pe rumeguș. Bobbie Lee Taylor începea să transpire. Se făcuse cald în cort și, cu toate că știam că nimeni nu fumează, aerul arăta de parcă tocmai asta s-ar fi întâmplat. Alți câțiva oameni au început să țipe de undeva din spate, dar nu mi-am putut da seama ce spun. A pornit ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
l-am auzit pe Bobbie Lee. — Vin, vin, ies din rânduri și urcă pe scenă. De ce nu vă alăturați lor, prieteni? De ce nu vă ușurați inimile rătăcite? Am simțit-o pe femeia de lângă mine ridicându-se. Scaunele scârțâiau în tot cortul. — „Lasă-mă să mă ascund în tine...“ — O, ce noapte glorioasă pentru El! Ce înfrângere în fața diavolului, prieteni. Îi văd venind, tineri și bătrâni. Le văd privirea pasionată în ochi. O, de ce nu vă alăturați lor? N-ar fi minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Copiii mici ale căror mame urcaseră începeau să plângă după ele, așa că Bobbie Lee a știut că mărturisirile trebuie să se oprească. I-a făcut un semn pianistei și ne-a spus să nu uităm de cutia pentru donații din spatele cortului, care era singurul sprijin pentru această întâlnire evanghelică, și că se va întoarce a doua zi cu un alt mesaj pe care nimeni nu trebuie să-l piardă. Iar dacă nu vor reuși să vină mâine seară, el va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dacă nu vor reuși să vină mâine seară, el va fi totuși în continuare în oraș până luni. Pianista a început să cânte ceva foarte rapid, iar Bobbie Lee și oamenii de pe scenă au ieșit printr-o deschidere micuță din spatele cortului. Pe măsură ce aceștia dispăreau, oamenii din cort plecau la rândul lor. Se tot opreau și vorbeau între ei la capătul rândului și pe culoar, așa că a durat ceva până când tanti Mae, mama și cu mine am reușit să ieșim. Până am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mâine seară, el va fi totuși în continuare în oraș până luni. Pianista a început să cânte ceva foarte rapid, iar Bobbie Lee și oamenii de pe scenă au ieșit printr-o deschidere micuță din spatele cortului. Pe măsură ce aceștia dispăreau, oamenii din cort plecau la rândul lor. Se tot opreau și vorbeau între ei la capătul rândului și pe culoar, așa că a durat ceva până când tanti Mae, mama și cu mine am reușit să ieșim. Până am ajuns afară, pianista se oprise, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]