7,769 matches
-
În mâini eterice sfiesc plăceri. /.../ Eu totuși văd buricele cum crapă/ de scapără cleștare în scântei,/ Iar flăcările izbucnesc din apă,/ Ca lotușii de inimă în zei." (Sărbătoarea primăverii). Mira Lupeanu trece cu ușurință de la o poezie domestică la una cosmică. Perspectiva se lărgește pe neașteptate, până la a cuprinde vastitatea spațiului celest. Atmosfera este una de măreție calmă: "Vâslește Stea Polară-n slavă,/ În luntrea unui veac întors,/ Strălucitoare-n foc de lavă/ Arzând apus din fire tors." (Li Tai Pe
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
indiferentă pe drumul mîntuirii, pe cînd spiritul e miza capitală a ființei în absența căreia cultura se aneantizează: "ŤAm încercat să pun în evidență acest neant care este absența credinței, absența vieții spiritualeť". între viața mondenă, subordonată neesențialului, și "viața cosmică" se ivește un abis în care "Ťlumea își pierde capul, vremea, viața, sufletulť". Alte disocieri pe care se simte dator a le opera Eugen Ionescu accentuează detașarea sa de mundan, năzuința sa spre redempțiune. Religiosul e opus vitalistului, cel dintîi
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
o înțelege în punctul înalt în care simte umbra lui Dumnezeu. Uriașa desfășurare de forțe poetice nu e un lucru rău și în nici un caz subiect al deriziunii „colegiale”. Ființa, trestia gânditoare care percepe simultan alienarea socială, dar și solidaritatea cosmică, parcurge o regresiune genealogică, de unde patina arhaică și moderat regională. Discursul liric este obscurizat, fără referințe personale. Sunt rare sonetele în care se mai întrevăd unele reminiscențe biografice: „Zănatică lumina se străvede/ Și-n prispa casei umbra o așteaptă,/ Sortirea
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
nimbul florii se ascund toți mirii!” - cf. Sonetul XIII. Meritul primar, petrarchian și răpanian, deopotrivă (în concepție, cel puțin!) - constă în estomparea, cât mai înaltă (neipocrită, dar exasperată de dorul de spiritualitate/respiri tualizare a Sinelui, ca restaurare a SINEI COSMICE!), estomparea cât mai „dureros de dulce”, a „sexului” vulgar și atât de vinovat de căderea și numai căderea ființei de sorginte umano-divină: „Amor, te chem mereu să-mi fii aproape!/Madonei mele cere-i îndurare!/ Pe unde-mi ești? Absența
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Zidirile luminii mă așteaptă,/Topiri vuinde brațele îndreaptă:/ Refac doiniri de jad, monumentale!”), prin care merită și chiar trebuie să fie cucerite Lumea și Iubirea. Din nou, două comple mentarități semantice, la THEODOR RĂPAN! Iubirea fiind echivalentul semantic-demiurgic al Armoniei Cosmice a Creației/POEZIA SACRĂ - Poetul poate să-și ofere și sincope terestre ale Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Silva vs. Dj Jungle - Far Away 2009 (Cj Stone Remix) [+1] 6.Tom Boxer feat. Mike Diamondz - Dancing (Original Mix) [+6] 5.Will & The People - Knocking (Sandy Rivera’s Club Mix) [-2] 4.Connect-R - Burning Love (Quentin Remix) [+1] 3.Cosmic Gate feat. Emma Hewitt - Not Enough Time (Original Mix) [+4] 2.Velvet - Chemistry (Original Extended Mix) [În staționare] 1.David Deejay feat. Ela Roșe - I Can Feel (Original Mix) [În staționare]
Top 20 Vibe FM - 6 iunie 2009 [Corola-blog/BlogPost/96333_a_97625]
-
80. Tradiția Dragobetelor Divinitate mitologică similară lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un bărbat chipeș și iubareț nevoie mare. Nu blând ca Sf. Valentin, ci năvalnic el era la daci zeul care, ca un "naș cosmic", oficia în cer la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În decursul anilor această tradiție s-a extins și la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele și băieții se întâlnesc pentru ca iubirea lor să țină tot anul, precum a păsărilor ce se
sărbătoarea iubirii la români [Corola-blog/BlogPost/96743_a_98035]
-
unei rupturi cu contingentul obștesc, al unei mînii ce se înveșmîntă în simbol, se răsfrînge în radicalitatea interogațiilor legate de sensul existenței. Teroarea, foarte probabil istoricește determinată, se proiectează la o scară universală: Se clatină/ se surpă, se prăbușește cripta cosmică// arde/ timpul arde/ cu ale sale trei împletite șuvoaie// țintuind întunericul// clipa/ clipa crește cristal monstruos/ se dilată cuprinde privirea oarbă a lumii/ fața ei devastată// clipă ultimă patrie/ îngroapă-mă-n tine/ pășind cu tălpile goale/ vom arde în
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
arde/ cu ale sale trei împletite șuvoaie// țintuind întunericul// clipa/ clipa crește cristal monstruos/ se dilată cuprinde privirea oarbă a lumii/ fața ei devastată// clipă ultimă patrie/ îngroapă-mă-n tine/ pășind cu tălpile goale/ vom arde în Clipă" (patrie cosmică). Un "conformism non-conformist" cum zice poeta însăși? Și da și nu, întrucît avem a face cu o rețetă poetică neînfeudată unui singur autor, relevînd o elaborare plurală. Cu un peisaj "programatic" (incluzînd, spre mai mult efect, redundanța retoricii cvasimetafizice), cultivat
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
malaxoare// dar noi, noi, noi/ vom năpădi la sfîrșitul reprezentației/ ca iarba, mușchiul, urzicile/ citadelele voastre de cuvinte și zgîrie-norii aseptici// și arcurile voastre de marmură// și colosul de aur cu picioare de lut// și rachetele" (Canon politic 1991-1994). Conceptualizării cosmice îi ia locul dialectica nemijlocită a polisului ajuns în impas. Rîvnită odinioară cu ardoare, aidoma unui bun suprem, libertatea se dovedește greu de aplicat într-un mediu pe care l-a viciat nu doar indigența materială, ci și cea spirituală
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
toți au plecat/ difuzoarele urlă în gol/ ne tremură capul, picioarele, mîinile/ ne e frig, ne e foame, ne vine să plîngem" (Quintet politic ș1992ț). Dacă la început postura poetei era cea a unei paradoxale așteptări coroborate cu înregistrarea dezastrelor cosmice, ajunse la saturație, acum ea este cea a unui vates neînțeles. Vaticinarea i se pierde într-un climat al deriziunilor, al falsităților și decăderilor de sorginte omenească proximă, greu de contracarat de către un profet în propria-i cetate: Poetul dănțuie
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
sau de o certă vocație. O carte mărturisire care cred că a rămas, așa cum în arheologie se găsește în peșteri misterioase câte o urmă de tălpi întipărite în argilă ce s-a solidificat din vremuri fără vârstă, ce se măsoară cosmic (p. 101). Pe langă mesajul enigmatic, cultivat cu acea măiestrie de redutabil condeier, există în aceste alcătuiri, cum însuși Artur Silveștri le numește, o întregire a operei sale polivalente, de o halucinanta expresivitate stilistica. „Întruchipare a cutezanței, a priceperii, modestiei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
suprareală/ sorbul sinapselor așteaptă un drog nou.” (p. 47) Noutatea nu e de ordin lexical (anii optzeci, așa tragici și grotești cum par să fi fost, au cam epuizat restanțele de vocabular). Ea rezidă, în schimb, în atitudine. Care, rămânând cosmică, tinde să fie mai degrabă solară decât plutonică. Magda Cârneci investește aici toate rezervele de încredere. Resurecția (nici biologică, nici religioasă) e, în fond, corelativul obiectiv al Poemelor Trans. Promiteam, în primele paragrafe ale cronicii, să revin la cele două
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
puncte de suspensie; în noua lui formă, poemul are exact treisprezece secțiuni și nici o asemenea pauză de respirație); substituțiile de termeni, destule, nu au numaidecât rolul de a îmblânzi eventualele prețiozități (dacă Înmormântare în cosmos făcea referire la „spirala sorbului cosmic”, mai noul Voiaj spațial vorbește, în schimb, despre „spirala vortexului cosmic”). Cele mai semnificative intervenții, însă, privesc blocurile de text, care, de câteva ori pe poem, permută. Așa încât fostele ceremonii escatologice devin uneori geneze. Ceea ce e reconfortant. Mai ales în
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
secțiuni și nici o asemenea pauză de respirație); substituțiile de termeni, destule, nu au numaidecât rolul de a îmblânzi eventualele prețiozități (dacă Înmormântare în cosmos făcea referire la „spirala sorbului cosmic”, mai noul Voiaj spațial vorbește, în schimb, despre „spirala vortexului cosmic”). Cele mai semnificative intervenții, însă, privesc blocurile de text, care, de câteva ori pe poem, permută. Așa încât fostele ceremonii escatologice devin uneori geneze. Ceea ce e reconfortant. Mai ales în cazul unor imagini de un ermetism care se pretează de minune
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
nu se consideră credincios, dar, fiindcă posedă suficient fler ominos, nici apostat nu înclină a fi, soluția ateistă părîndu-i-se prea facilă pentru un intelectual trecut prin teologia Apusului. Pandrea e mai curînd un agnostic ce resimte înmărmurirea sinceră în fața misterului cosmic, pe care îl constată fără să-l poată dezlega. „Ce este religia pentru mine? O închinare în fața marilor taine cosmice, o tehnică a actualizării în conștiință a acestor înfricoșătoare permanențe.” (p. 55) Potrivit acestei optici, sacrul e sinonim cu partea
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
facilă pentru un intelectual trecut prin teologia Apusului. Pandrea e mai curînd un agnostic ce resimte înmărmurirea sinceră în fața misterului cosmic, pe care îl constată fără să-l poată dezlega. „Ce este religia pentru mine? O închinare în fața marilor taine cosmice, o tehnică a actualizării în conștiință a acestor înfricoșătoare permanențe.” (p. 55) Potrivit acestei optici, sacrul e sinonim cu partea ininteligiblă a lumii, în univers existînd atîta dumnezeire cîtă neputință de a o înțelege zace în noi. Neavînd fibră mistică
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
Mure- șanu sau Horia, întrupează atât tentativa titanică sau luciferică a demonului romantic, răzvrătit, cât și căutarea absolutului. Sărmanul Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție, de astrologie, ispitit de regresiunea în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Toate aceste personaje, ce atestă o tipologie fantastică, recontextualizată în unele proze semnate de Mircea Eliade, au aceeași sursă mitopoetică cu „magul călător printre stele”. Dicțiunea acestui tip de erou este una eclectică, reflectând elanul foarte tănărului autor autodidact și
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
personaj precum Ieronim (în nuvela Cezara), un tânăr și fascinant ascet sceptic, al cărui crez este debarasarea de instincte în favoarea unei purități supraomenești, vecină cu absolutul sub raza imaculată a primordiilor. Avem astfel o cheie a esteticii romantismului, a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula paradisiacă ( a lui Euthanasius) și a dorului dispersiei - mistuirii în totul și în nimic - cupio dissolvi - (a se vedea textul poetic Rugăciunea unui dac). Viziunea îndurerată a lui Eminescu, întrevăzută în legile
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
romantice. Poeziile sale de dragoste, a căror geneză se poate regăsi uneori în prea puțin fericite experiențe personale, capătă accentele adorației nemărginite, suprafirești, ca, de pildă, îndrăgostiții cu un picior în realitatea tangibilă, cu celălalt în decolarea onirică, în magia cosmică, în vârsta de aur (Freamăt de codru, Floare albastră, Dorința, Sonetele, Sara pe deal, De câte ori iubito, Atât de fragedă, Sarmis etc.). Sunt cunoscutele titluri ale unor giuvaere melodice, care însoțesc ca un sublim ecou vitalul, elegiacul dor - tensiune a idilei
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
cultura se transmite, se pierde, se emite și se recepționează. Sloterdijk știe de la bun început că scrisul nu mai este decît o tehnică de înmagazinare și transmitere de cunoaștere, iar hîrtia doar un suport printre altele. Aerul, spațiul terestru sau cosmic, imaginația noastră, iubirea, formele și mobilitatea lor înseamnă tot atîtea medii care fac posbilă mișcarea. Toată această mediologie filozofică, inventată (și) de Sloterdijk și transformată de el în mijloc euristic, se dezlănțuie în cea mai importantă lucrare a sa, Sfere
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
și așteptare”. Mai complex, dar tot despre semnele reîntregirii lumii scindate în identități secate spiritual, vorbește și Iacob, fiul lui Zevedei - o variațiune pe tema luminii din întuneric. Cu această nuvelă, V. Vosganian construiește polifonic, amestecând savant pasiunea pentru armoniile cosmice, în care se confruntă ordinea prestabilită cu urzeala interiorităților. Mai multe fire narative soluționează dizarmoniile unor protagoniști inundați de neliniști. Cosmina, împreună cu chirurgul Pantelimon și radiologul Efrem dezbat, dincolo de angajamentele profesionale, dileme existențiale. Maieutica doctorului Pantelimon reclamă o relație - des
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
nu am știut unul de altul, ce e drept. Dar cum să fi știut, ce relație putea să existe, atunci, între un băiețaș de unsprezece ani și un tânăr de optsprezece? Uzanțele din școală creau între unii și alții distanțe cosmice și dacă vreunul dintre noi, elevii mici, dorea să-i spună ceva unuia dintr-a opta, apelativul „domnule elev” era obligatoriu. Comunicarea nu avea cum să se lege între unul și altul și nici obiect nu prea avea. Ne-am
De neamul brăilenilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4119_a_5444]
-
Inorogul refuză. Cu prezumția și naivitatea tinereții, Inorogul își atribuia rolul de reprezentant al binelui absolut. Viziunea Inorogului asupra lui însuși atinge în partea a doua a Istoriei... un narcisism avansat. Arestarea lui pentru cîteva zile ia dimensiunile unui cataclism cosmic. „Zmăul capul cu coada să-și împleticească. Chivotul lui Noe în liman să primejduiască, Porumbul, frundza măslinului cercînd, rătăcească, îndrăpt a să întoarce nu mai nemerească. Acestea, dară, toate, jelind tînguiască, vîlfa Inorogului cu arsuri dorească. Mute-se Arcticul, strămute
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
redevine elevul snob al Academiei. Ghidat de un simț superior al echilibrului, prozatorul încearcă să fugă totuși de monotonie, alternînd pe cît posibil tonalitatea relatării. Cînd, de exemplu, înduioșat de propria-i soartă, Inorogul vedea în nefericirea sa un cataclism cosmic, compus din „sunete jealnice, eleghii căialnice și traghicești ca acestea prin poticile a tuturor munților...”, autorul cîntă pe coarda tragică; inventînd discursurile mincinoase ale Hameleonului, impune varianta elegiacă; numeroase pasaje melancolice se bazează pe meditații asupra soartei omului și a
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]