1,477 matches
-
negre ca noaptea. Doar în treacăt fie amintit că Oskar Mazerath pozase ca model și la Mages și-l rebotezase îndată „profesorul Maruhn“. Mulți dintre colegii mei cărora el le-a oferit cocoașa spre contemplare la orele lui Maruhn și Cozonac, au fost folosiți mai târziu ca modele pentru furia lui de a scrie, de pildă prietenul meu Franz Witte, cu care împărțeam un atelier sub supravegherea blândă a lui Pankok; în roman, lui i-a revenit, sub numele de „von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu strictețe. Să fi mers la film, în imediata apropiere, pe Kantstraße, era tentant, dar acolo rula în mod cu totul nepotrivit un western. Deci am făcut ceea ce nu făcusem niciodată, am invitat-o pe domnișoara Schwarz la cafea și cozonac la Schilling, pe Tauentzienstraße, sau a fost cumva la Kranzler pe Kudamm? De neexprimat în cuvinte este cum și pe unde ne-am luptat cu după-amiaza aceea lungă. Trăncănind, bănuiesc: cum vă descurcați cu dansul în picioarele goale? Ați luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
anume efect, drept poet? Asemenea unui căutător de aur, pot să scutur și să tot scutur sita: nici un cuvințel sclipitor, nici o firimitură spirituală și nici măcar ecoul unei metafore îndrăznețe nu vrea să fi rezistat peste timp. Nici măcar câte bucăți de cozonac sau chiar de tort am înfulecat într-un loc ori într-altul nu stă scris pe vreuna dintre foile cepei. Într-un fel sau altul, am reușit să omorâm timpul. Întâlnirea propriu-zisă cu Anna a început abia pe seară, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vino să vezi ce ți-am adus. Prințesa alerga curioasă. Se așeza lângă ei în așteptare. — Ăsta-i flanelul tău. Ia îmbracă-l!o ajuta Păun să-l îmbrace. Vezi ce frumos este? — Eu ți-am adus feliile ăstea dă cozonac. Mi le-a dat o doamnă, explica Izaura. Dar basmaua asta îți place? — Da! — Este a ta, i-o pune pe cap Rozmarin. — Și voi?întreabă Prințesa. Ei își arată fiecare ce mai primiseră. Prințesa ia feliile de cozonac și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dă cozonac. Mi le-a dat o doamnă, explica Izaura. Dar basmaua asta îți place? — Da! — Este a ta, i-o pune pe cap Rozmarin. — Și voi?întreabă Prințesa. Ei își arată fiecare ce mai primiseră. Prințesa ia feliile de cozonac și împarte fiecăruia. Nu ne trebuie nouă. Ți le-am adus ție. — Hai bre, luați și voi câte una, nu se lasă Prințesa până nu primesc. Dă-ne și tu ciocolată, Rozmarine, că ai primit de la domnișoara aia. — Ați vrea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nouă. Ți le-am adus ție. — Hai bre, luați și voi câte una, nu se lasă Prințesa până nu primesc. Dă-ne și tu ciocolată, Rozmarine, că ai primit de la domnișoara aia. — Ați vrea voi. — Prințăsa cum ne-a dat cozonac. Nu-i dau decât Prințăsei. Dă-le și lor, îl îndeamnă Prințesa. — Nu-ți dau nici ție atunci. Nu-mi da, hahalerule. — Hahalerule!hahalerule!strigă copiii până încep să se bată, să se trântească pe jos, ferind-o pe Prințesa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la ea, că mă durea sufletul — Nașă, nașule, ce doriți să mai serviți ca să v-aduc, îi întreabă Cezar. — Niște prăjituri și niște cafele. Pentru mine un vin, cere Virgil. Pentru dumneata, tată socrule? — O sticlă cu bere și niște cozonac. — Scumpo, tu ce vrei? O cafea, dorește Teofana. Cezar revine după un timp și-i servește pe toți cu ce și-au dorit neuitându-se nici pe el. — Să-ți trăiască ginerele Vasile, și soțul tău, Teofana, că este foarte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
protocolare anexate buchetelor de flori. Stătea acolo în întuneric, așteptând timorat. Nu din curiozitatea de a afla ceea ce va urma. Știa ce-l așteaptă: o tăviță cu un păhărel de țuică, poate câțiva lei bacșiș și invariabil o felie de cozonac. După bucuria de a spori fericirea unei femei care tocmai s-a măritat, s-a logodit sau a născut, sau de a micșora durerea unui om zdrobit de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unui om zdrobit de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a meseriei sale. Gândurile i-au fost întrerupte de domnișoara S, care apăru din salon cu un păhărel de lichior de casă, o felie de cozonac pe o farfurioară și zece lei "pourboire", toate puse pe o tavă. Cum ți se spune dumitale? îl întrebă Puteți să-mi spuneți Filip, domnișoară. Poftim, Filip! Gustă și dumneata ceva, spuse domnișoara S, încercând să închidă cu piciorul ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă o scenă jenantă, cu gesturi neîndemânatice, când Filip, cu melonul într-o mână și farfurioara în cealaltă, nu știa cum ar putea gusta din cozonac. Schiță un gest să-și pună pălăria pe cap. Renunță însă, căci nu se cădea să mănânci cu capul acoperit și încă în fața unei femei. Domnișoara S încercă să-l ajute, dar o făcu cu greu căci ținea cu mâinile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus de complezență, în timp ce gândul le zbura la domnul S sau la doamna Z, iar Filip morfolea în întuneric parcă mereu aceeași felie de cozonac. De data asta însă, fusese altfel. Femeia îi mulțumise cu ochii ei frumoși, cu o privire și un zâmbet adresate anume lui, care-l făcură să coboare intimidat privirea. "De unde știa această femeie că am să vin? Avea darul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
În neom! A urmat sâmbăta, nefastă, pentru el și apropiații săi, sâmbăta de dinainte de duminica blajinilor. La slujba din săptămâna premergătoare acesteia, a stabilit, ca, fiecare enoriaș, să vină, cu cutare sumă de bani, cu atâtea ouă Înroșite, cu un cozonac, cu o pască, cu o sticlădouă de vin alb ori colorat, cu banane, cu ciocolățele, cu, te miri ce, altceva, În concluzie, ca un autentic patron-cerșetor! Enoriașii, simpli și creduli, ca toți enoriașii, s-au Întrebat, Între ei: oare de ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Preotul sfințea, enoriașii Îi dădeau banii, pe care el Îi arunca, așa, ca În scârbă, În sacoșa din rafie, a dascălului celui tânăr; vinul alb, din sticle, Îl turna Într-o căldare, iar pe cel colorat, În alta; ouăle Înroșite, cozonacii, păștile și alte alea, le arunca, vraiște, În coșurile din nuiele, ale celorlalte slugi, creștine, ale sale. Când, o căldare, ori coșurile, se umpleau, fluiera Îndată din degetele băgate În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și, alte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de bogat zăcământ de țiței și gaze naturale. Investitori de Înalt rang, de prin toată lumea, sau năpustit, asupra acelui zăcământ, mai rău decât muștele pe un hoit. Avuția pecuniară a eroului nostru creștea, clipă de clipă, asemeni unui aluat pentru cozonaci. Și creștea. Și creștea. Dodu Scoruș s-a hotărât să-și ducă viața În singurătate. S-a hotărât, În același timp, să-și alcătuiască un corp de pază și protecție personală, numai din femei, dintre cele mai vestit de frumoase
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
după ce bea un pahar cu apă. Cu timpul, Însă, experiența li s-a dilatat, devenind un fel de drojdie, cu al cărei ajutor, gospodinele Își cresc aluatul, atunci, când vor săși facă plăcinte, ori gogoși, ori pâini de casă, ori cozonaci. Lumea li se adresa cu multă Încredere: și medicului și profesoarei. Le respecta munca, meseriile, și, ca urmare, le recompensa cu vârf și Îndesat, serviciile prestate. La rândul lor, ei, cei doi, care, Între timp, deveniseră mari specialiști, recunoscuți și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ale ei. Când era mică, Mașa Își Închipuia că luna e o carapace de broască țestoasă. Ziua broasca se scufunda În adâncul cerului, iar noaptea ieșea la suprafață, acoperindu-se de lumânări. De Paște, carapacea se umplea cu ouă roșii, cozonaci și pască, iar de Ziua morților În ea dospea colivă, amestecată cu bomboane și acadele din care se Înfruptau spiritele celor plecați În lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se simțeau ca acasă în România. Cecilia și-a dovedit talentul de bună gospodină, deși nu-l prea pusese în valoare din anul în care toate treburile casei rămăseseră în seama ei, fiindcă mamă-sa se îmbolnăvise. De dimineață făcuse cozonacul, îl copsese, scosese și tava cu friptură de la cuptor, fiersese carnea și legumele pentru salata beuf, mai avea sarmalele care nu puteau lipsi. Se făcuse deja seară. Ea împacheta umplutura de carne în frunzele de varză pregătite din timp, când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
după cununia religioasă. Nu s-a stăpânit însă să-i spună: — Ești fermecătoare, frumoasa mea cu ochi albaștri ca două mistice safire. Și tu ești atât de distins, romanticul meu chirurg. În sunetele muzicii au fost serviți toți cu prăjituri, cozonac, băuturi, au încins o horă cu multe urale după care s-au îndreptat spre primărie pentru cununia civilă. În fața ofițerului stării civile, când li s-a cerut acordul, Cecilia, expertă în improvizații, i-a pus puțin pe jar când i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mama, și i-am cerut să-mi aducă apă de acasă. Apă de la puț mi-a adus... și a zis, hai, mamă, ți-a fost dor de apă de acasă, și mi-aduce o sticlă bună de la puț. Îmi plac cozonacii ei, prăjiturile ei. Mi-aduce cărți, ziare, reviste, îmbrăcăminte, încălțăminte și lucruri ce putem primi. Am poză cu ea și o port cu mine. Și mai vreau să fac cerere la domnul comandant Stancu să fac poză cu mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu pumnul am supraviețuit, n-am avut probleme și nu mă bag în toate. Dacă te știe, nu se ia nimeni de tine. Nu se ating nici de mine, nici de pachete. Mama îmi pune pachete. Cârnați, carne prăjită, prăjitură, cozonac, de Crăciun. Mama mi-a pus vreo două sute și vreo șaptezeci de pachete, o sută de conserve. Le țin pe beton, mai bine ca-n magazin. Nu e soare. Am fost și șef de cameră, respect. Nu ceream din pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
parcă țin apă și-n obrajii umflați și oricând pot să-i stropesc, dar îmi pare bine pentru că acuma o să mă plângă. O să se-adune toți, ca de Paște, când stau la coadă la cuptorul de cărămidă, cu tăvile de cozonac crescut și oalele cu sarmale, și-o să vorbească-ntre ei și-o să mă plângă și-o să le pară rău. „Păcat de el...”, așa o să zică. Și eu n-am să mă ridic și n-am să umblu, pentru că știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cerneală. - Ce-ai făcut, idiotule? Cap sec... Oprește, ai pus aiurea... Mitică trage nervos paginile de pe bandă. - Tu nu vezi, ’tu-ți gura... cui te-o făcut, că-s în oglindă? Ce-i asta? Și culorile alea îs ca-n cozonacul soacră-tii! Dă jos, scoate tot! O să-ți tai din leafă! Băi, cretinule... - Noroc, profesore! N-am decât handicapați, ăștia habar n-au de meserie! Acum îți vine totul pe calculator, pe calc și tot îs încălțați. Lasă că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
doar de firavele tufe de soc... Când venea seara... se scărpina undeva și lua laxative... Mi-amintesc soba de teracotă făcută de meșteri aduși... de la dracu-n praznic, vezi tu... De Crăciun, ne-adunam în fața bradului și cântam, mirosea a cozonac, lumânările... Poveștile copilăriei mi-au rămas întipărite... am suferit alături de Tom și Jerry, am visat cu rățoiul, ne-am jucat de-a indienii, îmi legasem pene și mă dădeam pe față cu vopsea de ouă... am băut, am descoperit tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
știi să faci? Nu te-a învățat mă-ta? Nu mergi la biserică? Nu te-ai spovedit? Sparg oul, las cojile roșii pe jos, fărâmițate, ca o dâră dacă mă pierd, mănânc jumătate din gălbenuș, dar mi se face greață. Cozonacul nu e bun, parcă e pâine ceva mai crescută, scot numai nuca din mijloc și-arunc restul sub o tufă. Acolo e și poză la mormânt, scrie și cu negru sub ea, e un bărbat cu ochelari, foarte bătrân, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]