3,021 matches
-
Îmi este foarte dor de părinții mei și de cei doi frați. Vă rog, lăsați-mă să mă întorc la tribul meu, la pământul meu!”. M-a privit, parcă cu ochii înlăcrimați, pe sub sprâncenele groase, cărunte, mi-a mângâiat apoi creștetul trecându-și mâna prin părul meu creț așa cum o făcea tata și mi-a zis „ Crezi că îi mai găsești sănătoși? Dacă li s-o fi întâmplat ceva între timp? Boala somnului face sute de victime. Și de-ar fi
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
singur decizii bune.” M-am gândit un moment, dar nu prea mult ca să nu-l fac să-și piardă răbdarea și am răspuns ferm „Da, sunt de-acord.” „Ți-am zis eu că ești băiat deștept.” și mi-a mângâiat creștetul așa cum o făcea tata, așa cum a făcut-o la un moment dat și Stanley. Dintre cei doi care au făcut acest gest, nici unul nu mi-a dorit răul, urma să aflu dacă e la fel și-n cazul lui Tippu
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovărășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-având virtute, iar în ei moneda calpa, Chintesența de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovărășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-având virtute, iar în ei moneda calpa, Chintesența de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
vieții. Vă veți întreba cum? Cine i-ar fi stârnit acele sentimente negative în suflet presupusului prieten? Hei bine, nici eu nu știu! Și nici nu voi încerca să descopăr. Mă voi ruga doar ca lumina divină să coboare pe creștetul său și să-i scoată tot acel bulgăre de venin ce îi apasă în inimă! Voi încerca să mă rog Domnului mai mult pentru astfel de oameni, sperând că-și vor scutura faldurile grele ale invidiei și poate că nu
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]
-
în palme ... Sângele urca în bujori, în privire - Evanghelia era sacră, erai așa aproape, vroiam să-mi dai sărutul, să mă conving că are culoarea macului, dar ca într-un slow motion infinit, pierdusem pariul cu focul chemării ... Trecător, peste creștetul anilor, visul a uitat să prindă rădăcini, știa ce știa ... Veni-va timpul ca pământul, ascuns între șoapte, să se scurgă latent, mimând pofta de mărinimie ... Nu mai dau satisfacție încrederii, privesc chipul tău blând cum imploră în absida dimineții
CRINI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346848_a_348177]
-
ușurându-i trecerea. În Duminica Floriilor, femeile merg la biserica și curăță mormintele strămoșilor, agățând de cruci , rămurele sfințite de salcie. După ce au fost sfințite în biserică, oamenii se întorc acasă cu ramurile de salcie și, după ce ating cu ele creștetele copiilor, ca să crească mari și frumoși, le anină la icoană, păstrându-le peste an. În Muntenia, există credința că o ramură de salcie înfășurată în jurul mijlocului te vindecă de dureri de mijloc pentru tot anul. Eu îmi înfășuram o rămurică
FLORIILE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347009_a_348338]
-
Acasa > Poezie > Familie > ÎNTOARCE-TE MAMĂ, MI-E DOR DE POVESTE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Întoarce-te mamă, mi-e dor de poveste, Pe creștet sărut, pe-obraji mângâiere, În noaptea adâncă mă-ngrop în tăcere, Nimic din ce-a fost acum nu mai este. Întoarce-te mamă, zâmbește-mi din prag, Primește-mă iar cu brațe deschise, Să redevin, mi-aș dori, copilul cu
ÎNTOARCE-TE MAMĂ, MI-E DOR DE POVESTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346334_a_347663]
-
printre toate aceste fraze care rezonează acut în auzul, destul de precar al celor care refuză să audă, un buchețel înmiresmat de cuvinte, aninate de inelul miresei cu un „vârtej de fum” - fac ca speranța să reînvie, să se rotească peste creștete și să se fixeze - aură pe pe frunți părăsite de patimi. Măiestria cu care autorul știe să zidească, pe o temelie solidă, edificiul său de cuvinte - este mai mult decât evidentă. Condeiul vibrează în mâna poetului și așterne pe câmpia
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
ea, cu brațele și picioarele, îngeri albi și pufoși... Zăpada dorului de mama, nu una rece, dar una fierbinte, care-ți topește sufletul, te frânge. Zăpada cu o mie de culori în care te reflectezi... Precum cascada ce coboară din creștetul munților și o pornește la vale în vuiet tumultuos, purtând în ea muzica apelor dezlănțuite, scăpate din zăgazurile gheții în care au stat prizoniere...O rostogolire ce nu mai poate fi oprită...Torentele de tandrețe, mari indundații nostalgice, valurile de
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
tâmplăria ferestrei prin care lumina pătrunde cu greu. Între geamurile nespălate de un veac păianjenii țesuseră pânzele ucigașe, dar acum era o relaxare totală. Un bărbat slăbănog, mic de statură, nebărbierit, intră înăuntru. Fără să zică nimic mângâie băiatul pe creștet și se aruncă în patul din fundul camerei, de langă sobă. Stătea cu fața în sus și privirile ațintite undeva în tavan. Era o pată galbenă semn că pe acolo ploaia se strecura în casă. La radio un crainic anunță
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
abajurul veiozei de pe noptieră nu făcea excepție. Posterul de pe perete, un peisaj marin superb, cu o plajă însorită, ar fi încântat pe oricine, dar Oana simțea o strângere de inimă. Un sărut pe obraz o făcu să se înfioare din creștet până-n tălpi, în timp ce întreg trupul se cufunda în noapte. Simțea cum o cuprinde, o acaparează această noapte din care nu va mai putea ieși niciodată, pentru a se bucura fericită la fiecare răsărit de soare. -Oare de ce venise la Maur
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
cum să nu te faci, dacă astea să calcă pe picioare, care-ajunge mai repede să-ți pupe mâna. Ce-oți fi crezând, paparudelor, că v-ați asigurat locu-n rai? S-o credeți voi! Puteți să-l țucați pe popa din creștet până-n tălpi, că tot iadu’ vă-nghite, păcătoaselor! Las’ că vă știu io! Duminica vă-nghesuiți la biserică, și-n loc să vă-mpăcați cu Dumnezeu, vă uitați la pălăria coanii preotese, și-o bârfiți că nu și-a pus
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
glăsuiască pe un ton scăzut: - Geani, ești mereu galant cu mine! Dacă nu erai tu, nu știu cum m-aș fi putut urca în tren. M-am îmbrăcat special pentru întâlnire. Vezi, am ia, catrința și fota mămucăi. Simt și acum pe creștet mâinile ei noduroase, tremurânde: ”Fătuca maichii, să-l porți sănătoasă!” Geani, cum îmi șade costumul? Sîîît! Nu, nu-mi răspunde, lasă-mă să te privesc. Mi-e dor să te privesc. Mi-ai lipsit. Trenul aștepta impasibil startul. La un
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
iubire, un strop de visare, acum e-amăgire! Prea crudă pedeapsă pe mine mă cheamă, steaua din suflet prin umbre-mi coboară, zvâcnirea din mine începe a se stinge, destinul năpastă pe umeri îmi frânge! Nu-ți vărsa furia pe creștetul meu sunt doar o copilă, ce vină am eu? Recunosc, a mea vină e că mi-am dorit să stau alături unui soț iubit! Curg mii de suspine, de tristețe amară... sufletu-i geme, sărmana fecioară! Lacrimi sărate pe-ntinderea
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
înțelegerea în mine crește. Tot ce e viu vrea hrană cu lumină Ierburile toate, rozmarin și sulfină. Mă-mpărtășesc cu lumină lângă chiparos Spre bucuria Domnului nostru Cristos Floare de lotus înflorită tot în lumină Cu miez auriu străluce pe creștet la cină. Veniți să ne veselim...Aliluuuiaaa In inimi să ardem smirna și tămaia Mireasma gândului bun va cuprinde Cerul și Pămantul cât se-ntinde! Miroase a alb și a văzduh nuntit Tu, Doamne cu lumini ai miruit Din nemărginirea
ÎMPĂRTĂŞIRE DE LUMINĂ (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345175_a_346504]
-
ce se cerea împărtășit cu mulțimea, mereu aflată în nevoie ... Unde apărea El, aerul se coloră căpătând consistentă unui dar - respirând, în preajma lui Isus, Iubirea Însăși - inima, înviorata, evadă dincolo de porțile ferecate ale mărginirii, iar veșnicia își picura mireasma pe creștetele muritorilor ... Iubirea Însăși, obiectivata în spațiu al atingerii și al cuvântului care încurajează, transformă temerea în îndrăzneala, cenușă în flacăra; femeia bolnavă de doisprezece ani și-a propus să intre în acest spațiu al iubirii vindecătoare și să participe “înfricoșata
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
ce se cerea împărtășit cu mulțimea, mereu aflată în nevoie ...Unde apărea El, aerul se coloră căpătând consistentă unui dar - respirând, în preajma lui Isus, Iubirea Însăși - inima, înviorata, evadă dincolo de porțile ferecate ale mărginirii, iar veșnicia își picura mireasma pe creștetele muritorilor ...Iubirea Însăși, obiectivata în spațiu al atingerii și al cuvântului care încurajează, transformă temerea în îndrăzneala, cenușă în flacăra; femeia bolnavă de doisprezece ani și-a propus să intre în acest spațiu al iubirii vindecătoare și să participe “înfricoșata
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
caut, urgent, răgazuri printre miile de secunde, pe care le calc în ... VII. SUPRAVIEȚUIND CREȘTERII, de Titiana Dumitrana, publicat în Ediția nr. 242 din 30 august 2011. Supraviețuind creșterii Adierea duioasa a vântului de seară picura stropi de înțelepciune peste creștetul celor ce așteaptă, cu mâna întinsă a recunoștință, roua cerului. Frământarea lui Nicodim crește cu fiecare ceas care-l mai desparte de căderea nopții. Își ia inima-n dinți și pornește, fără să-l vadă nimeni, spre locul unde-L
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
în dreptul inimii. N-o pătrunde deloc, doar știe că-i valoroasă. Ce-o fi însemnând naștere din nou ?... Poate el să intre a doua ... Citește mai mult Supraviețuind creșterii Adierea duioasa a vântului de seară picura stropi de înțelepciune peste creștetul celor ce așteaptă, cu mâna întinsă a recunoștință, roua cerului.Frământarea lui Nicodim crește cu fiecare ceas care-l mai desparte de căderea nopții. Își ia inima-n dinți și pornește, fără să-l vadă nimeni, spre locul unde-L
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
iartă-mă tu, floarea mea de tei, Ce-ai înflorit la mine-n grădină, Că nu-ți pot da atâta căldură și lumină Cât de la mine poți să vrei. Și pleacă-te să-ți simt înfiorarea, Să te sărut pe creștet și să plec Acolo unde-atâtea doruri încă trec. Și unde-mi sună-cântec depărtarea. Leonid IACOB Referință Bibliografică: ție, floarea mea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 806, Anul III, 16 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid
ŢIE, FLOAREA MEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345285_a_346614]
-
amurgului cum dezvelea din mine profesia de aviator, atunci, la absolvire. A fost o clipă de reverie ce mi-a fost dat să o trăiesc. Și-i simt încă proaspătă acea aromă de nimfă a cerului ce mi-a pecetluit creștetul atunci, cu o atingere fină, ca de mătase. Este cumva o înrădăcinare interioară a pasiunii pentru zbor. Ca un verdict al vieții, definitiv și irevocabil ! M-am convins că drumul ales a fost cel corect, când am trăit emoția absolvirii
PARTEA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345326_a_346655]
-
Trenul staționează aici șase minute. Îmi retrag nasul din pulovărul pufos și îl privesc de sus cu niște ochi care au luat o culoare neobișnuită, bănuiesc, din cauza mirosului tare. Întind mâna și îi aranjez chipiul care abia mai stă pe creștetul capului. Îmi trec degetele peste obrazul bucălat și înroșit fie din cauza efortului făcut ca să ajungă lângă mine, fie fiindcă pricepuse că nu îmi voi ceda locul, chiar dacă cel din fața mea miroase a mosc și vorbește în engleză. Îi vâr brusc
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
the river of life. ÎNGER CU STROPI DE ROUA Coarne de vite, poate de la vre-un bivol, pește câmpul ars - doar coarnele au mai rămas netopite. Un aer hoituit care-ți gheruie nările, biruie zarea și-ți țintuiește soarele în creștetul capului. Cadavre dospite, colcăinde încă cu viața putrezindă Ce se descompune în țărâna crăpata, cum s-a descompus ultima privire din ochii, de un vânat maț, hăcuiți de groază că de o răzuire brutală cu hârtie abraziva pe pupile. Groază
BILINGUAL POEMS (1) / POEME BILINGVE (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345339_a_346668]
-
dar s-au făcut că nu mă cunosc. Am încercat să mă apropii de tine, dar ai fugit, lăsându-mă și mai însingurat. Când m-am întâlnit cu poezia Aceasta mi-a deschis larg brațele Și m-a mângâiat pe creștet! THE ESCAPE I encountered my childhood but it walked past me aș if I hâd never hâd it. Many people avoided me without even saying hello. I sought refuge at relatives but they turned their backs on me. I sought
CĂUTÂND INSULA FERICIRII / LOKING FOR THE ISLE OF HAPPINESS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345441_a_346770]