1,492 matches
-
al XVI-lea -, atunci noi suntem cu toții buni creștini” <endnote id="(121, p. 77, și 455, I, p. 205)"/>. În aceeași epocă, Martin Luther era convins că evreii trebuie să fie lichidați sau expulzați „ În cinstea Domnului nostru și a creștinătății, astfel ca Dumnezeu să poată vedea că suntem creștini” <endnote id="(121, p. 84)"/>. În secolele XIII-XVII, În Occidentul medieval, reactualizarea deicidului se producea În săptămâna Paștelui (mai ales În Vinerea Mare), prin interpretarea În piețe publice a Misterului patimilor lui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iuda Iscarioteanul, care a vândut pe Isus Cristos” <endnote id="(142, p. 306)"/>. Din nou, evreul hagiocid calcă pe urmele evreului deicid. În orice caz, prezența evreilor În biserică la catafalcul unui mare sfânt sau al unui mare ierarh al creștinătății a devenit simptomatică. Mai ales atunci când „jidovii” nu vin să răstoarne năsălia, ci să i se Închine. Pentru a arăta, de exemplu, cât de iubit a fost mitropolitul Veniamin Costachi, cronicarul notează că, la moartea acestuia (În 1846), nu au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cursul secolului al XIX-lea, prin minee, din care preoții obișnuiau să citească legenda apocrifă În biserică, după slujbă, la 15 august, când se sărbătorea ziua Adormirii Maicii Domnului („Sfânta Maria Mare” - sărbătoare mare, „cu roșu la calendar”, pentru toată creștinătatea). Nu numai povestea, dar și reprezentarea iconografică a evreului cu mâinile tăiate, Înconjurat de apostoli În fața catafalcului Sfintei Marii, l-a impresionat pe țăranul român. Acest motiv iconografic s-a bucurat de un mare succes, fiind reluat frecvent atât pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cele mai grosolane contra poporului lui Israel. Astfel adunau bani pentru lemnele necesare rugului [...]. În felul acesta, o pălălaie uriașă era Întreținută până În zorii zilei În piața mare a bisericii și arderea manechinului, care se făcea În aclamațiile poporenilor, răzbuna creștinătatea de păcatul originar al națiunii evreiești” <endnote id="(315, pp. 42-43)"/>. În Moldova și Țara Românească, un astfel de ritual nu a fost practicat În vechime. În orice caz, eu nu am găsit date În această privință. El pare să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apelu la inimele tuturoru dameloru din orașu, ca să bine voiască a considera că răniții sunt frații noștri care șiau pus pepturile loru pentru apăraria scumpei noastre țări și să le vie În ajutorulu vindecăriloru rănilor ce au căpătat dela inamicul creștinătății. Apelu veți face și la fimeile locuitorilor depe la sub-urbii din orașu căci și ele dacă nu au pânze de Olandă, au măcar de Inu care este și mai bună”. La final, ca de obicei, urmau instrucțiunile: „Iar scama ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Câteva comentarii se impun de la sine. Ultimele două aveau tentă clară religioasă ori, atât nea Nicu Ceau cât și lingușitorii de lângă el nu recunoșteau decât sfânta treime a ticăloasei lor congregații: Marx, Engels și Lenin nicidecum pe cea a Întregii creștinătăți: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Probabil, textul cântecului macaronarului Celentano li s-a părut prea frivol că cum vine asta, auzi, tu: „Cine nu muncește, nu face dragoste” adică io, membru al comitetului central al p.c.r., dacă stau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
luptând singure împotriva cotropirii otomane, apărându-și ființa și libertatea, și-au adus modesta contribuție și la apărarea civilizației europene. Din păcate, Apusul n-a înțeles atunci, precum nici mai târziu, nici astăzi chiar rostul nostru de străjer la "Porțile Creștinătății", în acest spațiu "geostrategic" de la Marea Neagră; și nu ne-a ajutat ca împreună să aducem pacea Moldovei, pacea Europei în pericol. Dimensiunea europeană a lui Ștefan este dezvăluită și prin aprecierea și relațiile cu principii Europei, cu Papa de Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chiar decât cronicarii români. E o veche meteahnă a noastră: nu știm să ne prețuim valorile. În iarna anului 1475, după izbânda de la Podul Înalt asupra turcilor, Papa de la Roma, însuși, l-a decretat pe Ștefan cel Mare "Apărător al Creștinătății", semnând astfel actul de "intrare în Europa" a micuței și nebăgatei în seamă Moldove o forță de care se va ține seama de acum înainte. Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
izbucnește Ștefan într-un hohot de râs sarcastic. Turcii?!?! Praful și pulberea! zice și se agită de colo-colo șchiopătând, gesticulând, strigând: A fost fantastic! Puțin a lipsit ca Vodă aista Ștefan! "Nebiruitul! Sabia lui Hristos!" să elibereze Constantinopolul! Să salveze Creștinătatea! Elanul i se frânge brusc, se îneacă, tușește... Tace... Daniil, cu tunica ghemotocită la piept, oftează, bolborosește: Doamne, Dumnezeule... Ștefan, istovit, cu ochii pironiți în gol, îngână răgușit: La Valea-Albă... începe el, dar se lasă să cadă pe lăicioară, sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi în patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul tronului pierdut?! Mă prind pe barba Profetului că Mahomed numai capul "spurcatului ghiaur al Moldovei" visează, bineînțeles, dat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îneacă... Cu ochii pierduți în gol ca orbii vede și aude în sine: "Allahhh... Allah"... Un bucium buciumă răgușit, se pierde undeva, departe, moare: "Fugi!! Fugi!!"... Gândul îl chinuiește: "Și eu, Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei, Sabia Creștinătății, Athletul lui Hristos, fugeam! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!" Apoi, cuvinte de dojană îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sub ascuțișul săbiei noastre, la locul de-i zice Podul Înalt. Păgânul împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune, să vină în luna lui mai cu toată puterea sa și să supuie țara noastră care este "Poarta Creștinătății". Dacă aiastă "Poartă", care e țara noastră -, va fi pierdută, atunci toată Creștinătatea va fi în primejdie... De aceea, ne rugăm, să ne trimiteți într-ajutor oștile voastre până nu va fi prea târziu; ca noi, nu singuri, ci împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al turcilor își puse în gând să-și răzbune, să vină în luna lui mai cu toată puterea sa și să supuie țara noastră care este "Poarta Creștinătății". Dacă aiastă "Poartă", care e țara noastră -, va fi pierdută, atunci toată Creștinătatea va fi în primejdie... De aceea, ne rugăm, să ne trimiteți într-ajutor oștile voastre până nu va fi prea târziu; ca noi, nu singuri, ci împreună, să putem duce războiul până la capăt... Iar noi, din partea noastră, jurăm că vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
secui, două mii de lehi și aproape două mii de unguri, e ceva. Altă dată și mai vârtos. O să ne coste palma aiasta, mormăie Stanciu în barbă. De fapt, și-au apărat pielea, căci de cădea Moldova, urmau la rând Polonia, Ungaria, "Creștinătatea", lămurește Tăutu, tânărul "Mare logofăt" fost grămătic al cancelariei domnești, școlit prin Lehia, la care inteligența ține locul spadei nu chiar atât de ascuțită ca peana de gâscă. Ne-au fost și norocul, și soarta prielnice, recunoaște Ștefan. Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pare, Șendreo, că te-ai prea împărtășit din sângele Domnului? Suntem prea mici pentru pozne atât de mari... Să ne cunoaștem lungul nasului... Mă bucur că am împlinit visul nostru: "neatârnarea Moldovei". Nici n-am pohtit mai mult. Cât despre "Creștinătate", aiasta-i pe deasupra. Mă bucur și pentru ea. Dacă se unea Europa într-o mare "Cruciadă"... se frăsuie Luca Arbure. "Dacă", murmură Ștefan. Eu am strigat. Cât i-am rugat: "Veniți! Veniți!" "Vox clamantis in deserto". Păcat! S-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Numele tău, Nebiruitul, va străbate mări și țări! Vor... vor... Hooo! Șendreo! Te-ai întrecut din "împărtășanie"! râde Ștefan. Dar Șendrea-i pornit, puțintel afumat, strigă: Lumea... lumea va afla, că la Porțile Răsăritului, s-a ridicat un Mare Apărător al Creștinătății! Mihail, "vesel" și el: Trăiască! Ștefan râde cu îngăduință: Șendreo! Cotcodăcești de parcă Vodă aista al tău s-ar fi ouat un ou de aur. Să vezi la primăvară când o veni Mahomed în persoană ce-o să mai cotcodăcim... Trăiască! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bătătură, leagă-te de "Moldova lui", că-i sare muștarul, de te miri ce zace în curu' blajinului!... Da... l-a costat scump pe moldovanu' ista "blajin, cu bătătura lui", dar am făcut o trebușoară pe cinste. Pentru noi... Pentru "Creștinătate". Noi ne-am cucerit "Neatârnarea". Lor, le-am fost bună pavăză. Socot că pentru trebușoara aiasta bine făcută și scump plătită merităm respectul, chiar recunoștința și, mai ales, ajutorul Apusului. Numa' să nu facă precum aceia: "După ce-și văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Crai, Imperiul german, regele Podybrady al Boemiei, șahul Persiei Uzum-Hassan, craiul Ivan al Moscovei, regele Franciei, regele Georgiei, noi, Moldova, și câți încă. Apusul și Răsăritul, Europa toată, unită, ce forță! Să le trimitem veste! Să strigăm: "Vin turcii!" Săriți! Creștinătatea în primejdie! Nu suntem singuri! Tăutule! Peana și calamara! Slujba Domnului! Tăutul așteaptă cu peana în mână. Ștefan, cuprins de febră, se agită de colo-colo, clocotind în el: Așteaptă! Nu scrie! Să mă gândesc!... Tăutu lasă peana. Ștefan se adâncește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scrie! Să mă gândesc!... Tăutu lasă peana. Ștefan se adâncește în el, caută cuvinte potrivite, caută mormăind: "Mahomed ... Împărăția ... I-am călcat în picioare ... Le-am tăiat mâna cea dreaptă... Sub ascuțișul sabiei noastre... Vor să-și răzbune... Suntem "Poarta Creștinătății"... Jurăm să luptăm, până la moarte să luptăm... Veniți ca nu singuri să luptăm! Veniți! Vin turcii! Vin turcii!... Răsuflă adânc, ca după o luptă cu sine însuși. Își drege glasul: Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, răspicat: "Suceava, marți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dicteze rar, răspicat: "Suceava, marți 25 ghenarie, anul Domnului 6983 de la Zidire. Io Ștefan Voievod, Domn a toată țara Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, regi, crai, principi, tuturor cărora va ajunge cartea aiasta... PARTEA A DOUA AIASTĂ "POARTĂ A CREȘTINĂTĂȚII" februarie iulie 1475 "O! Bărbat minunat, glorios, pe care atât îl admirăm; întru nimic mai prejos eroilor antici pe care-i slăvim. Tu, care în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am pripășit aici, în umbra Marelui Ștefan. Aici mi-am ales pământul din urmă... Unchiule, te-am ascultat și m-au trecut fiori, spune Alexandru ștergându-și cu palmele fruntea ce mustea de broboane. Atunci... atunci, cine o să salveze Europa, Creștinătatea? Au încercat câțiva bărbați vrednici cârmuitori s-o facă, dar n-au fost ajutați. Europa e dezbinată. Atunci... atunci, se bâlbâie Alexandru copleșit, cine, cine să ridice spada împotriva turcilor?! Țamblac tace un timp, trage mult aer în piept și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căutându-și soața. Ohohooo! dă buzna Țamblac agitând cu entuziasm, două pergamente legate cu peceți. Ghiciți ce țin eu în aceste mâini pe care nu le voi mai spăla trei săptămâni?! ?!?! ... Scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea părintele Creștinătății adresată, cui credeți?! întreabă el și desfășoară pergamentul, începând să citească cu emfază. "Illustrissimi domini Stephano Voywodae Moldaviae"... I-am tălmăcit-o și lui Ștefan. Ascultați: "Unicus Christi fortissimus athleta"..., citește el căutând cuvântul potrivit. "Neasemuitului și preaputernicului atlet al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voywodae Moldaviae"... I-am tălmăcit-o și lui Ștefan. Ascultați: "Unicus Christi fortissimus athleta"..., citește el căutând cuvântul potrivit. "Neasemuitului și preaputernicului atlet al lui Hristos!" Îl ridică în slăvi: "Verus Christiani fidei athleta". "Sabia lui Hristos! Apărătorul Crucii! Eroul Creștinătății!" Vă tălmăcesc mai departe: "Faptele tale săvârșite cu vitejie și înțelepciune contra turcilor-păgâni, vrăjmașii noștri de moarte -, au adus atâta faimă numelui tău și Moldovei, încât ești pe buzele tuturor și ești în unanimitate foarte lăudat". Și, tot așa o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fericeau și mai mult de poleiau înălțătoarele cuvinte cu niscai aur din cel adunat; doar pentru "Cruciada Antihristului" a fost adunat. "Vin turcii"... Să poftească cu oștile pe apă și pe uscat, că nu ne-om lupta singuri pentru întreaga "Creștinătate"... "Acta non verba"... Întocmai! Fapte! Pe Sanctitatea sa Papa l-am gâdilat cu o episcopie catolică la Baia. Putea să mă gâdile și el cu niscai gălbiori. Un război se duce și cu aur, nu numai cu inimă vitează și sfinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plătit scump în sânge! E rândul lor. Este acolo, în scrisoarea Veneției, o frază cu o corabie, ce mult mi-a plăcut... Țamblac desfășoară pergamentul și citește: "In eadem navi ut ojunt omnes Italia Christianitos est..." Adică: "Toată Italia, întreaga Creștinătate se află pe aceeași corabie..." Și Ștefan completează: De nu vor să se scufunde corabia Creștinătății, să tragă la vâsle și domniile lor. "Vin turcii! Vin!" Zi și noapte numai la asta mă gândesc. Ce să facem? Cum să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]