90,136 matches
-
International Dostoevsky Society, july 3-8, 2007, Budapest, IDS, University ELTE, Budapest, 2007), rusă și franceză - se deschide, conform principiului alfabetic, cu o comunicare în limba rusă, emblematică pentru tema principală a simpozionului: Dostoievski și romanul rus ca mit filosofic în creația lui Julio Cortazár și Ernesto Sábato. Autorul, Stefano Aloe, subliniază importanța primordială a romanului rus pentru literatura latino-americană, evidențiindu-l pe primul loc, printre scriitorii ruși, pe Dostoievski: "Cel mai mult îl înrudește pe Dostoievski cu experiențele literaturii latino-americane viziunea
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
critică. Găsește, în însăși structura operelor, perspective noi de a-i citi pe autorii pentru care timpul nu mai e un avantaj în apropierea față de cititori. Nu propune răsturnări de canon, îndreptările sale vizează mai ales nuanța, caracteristicile subtile ale creațiilor. Creangă e un mare scriitor și pentru că stăpânea "arta despărțirii": "[...] Creangă scrie splendide pagini despre copilărie și de-ale copilăriei pentru încântarea adulților; așterne pe hârtie țărănii potrivite mai cu seamă pentru gustul pricepător al celor cultivați. Reîntoarcerea lui este
Câteva sinteze by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9270_a_10595]
-
modei "contemporaneizărilor" și se întreabă, la final, ce se află dincolo de toate interpretările date operei lui Caragiale. În articolul Rebreanu versus Rebreanu, notează diferențele dintre stilul nuvelelor și cel al romanelor autorului lui Ion, observând că primele nu anunțau deloc creațiile epice următoare. La Camil Petrescu, autorul ține să demistifice, avertizân-du-și cititorii în privința personajelor din Patul lui Procust: "Orice idee de spontaneitate confesivă trebuie din capul locului exclusă" (p. 153). Iar când discută receptarea lui Arghezi, observă just că nu a
Câteva sinteze by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9270_a_10595]
-
a fost nevinovată. Unda naturalistă (neputința de a te împotrivi fatalității), care străbate povestirea - numită dostoievskian Iertare sau pedeapsă? -, se pierde într-un deznodământ lacrimogen. Apar și primele semne regretabile ale unor locuri comune, care nu prea au justificare în creațiile unui prozator din zilele noastre. }iganii, de exemplu, apar ca personaje romanțioase - vânzători de flori, exotici și frumoși. Pe acest calapod construiește Maria Marian povestirea }iganca, o reverie melodramatică, în fond: "Era o frumusețe sălbatică, răpitoare. Exotismul pe care îl
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
lucrurilor și o forță deasupra care dictează toată desfășurarea și tot cursul destinelor omenești. Măcar ceva și despre Jurnal suedez, marele jurnal al Gabrielei Melinescu , din care au apărut mai multe volume. Este jurnalul experiențelor cotidiene și jurnalul amintirilor, jurnalul creației, al lecturilor, al călătoriilor, al acomodării cu noul mediu, cu noua familie, al desprinderii de o lume și al găsirii alteia. În tot ce poeta consemnează simțim încordarea spiritului, miza existențială pusă în joc. Nu doar imediatul este vizat ci
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
Aurel Pantea Ștefan Aug. Doinaș e cu siguranță poetul român cu cel mai larg orizont cultural dintre toți poeții români din cea de-a doua jumătate a secolului XX. Spiritul poetic e însoțit, în întreaga sa creație, de un spirit teoretic de anvergură. Poezia sa, dincolo de faptul că, în bună măsură, își conține propria poetică, e acompaniată de un spirit reflexiv, sincronizat cu temele modernității poetice. Spiritul teoretic doinașian poate fi urmărit în cel puțin trei secțiuni
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
În universul Elegiilor duineze, zeul muzicii În Sonetele către Orfeu”. La Eminescu autorul studiului descoperă trei cuvinte cheie : dor, armonie și sfânt, din simbioza cărora rezultă un altul - „luceafărul, care constituie leitmotivul definitoriu În lirica eminesciană”. Identificat În toate etapele creației sale, Într-un paralelism sugestiv cu celelalte cuvinte menționate, el apare totuși ca o culme a stării spirituale, Înnobilând astfel realitatea și conferindu-i prin artă valoare transcendentă. Pe de altă parte, Eminescu Înregistrează apropierea dramatică dintre sacru și teluric
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
spre imanent, nu spre transcendent, Încât Luceafărul poate fi numit „poemul reabilitării sferei contingentului omenesc În raport cu lumea fantomatică a ideilor eterne”. Și totuși, termenul „etern”se cuvine a fi rostit și În legătură cu simțirea și dragostea omenească, tot așa cum „timpul mitului”(creație umană) devine „loc de Întâlnire și fuzionare a celor două modalități temporale”. Ceea ce deosebește radical omenescul de transcendent se referă la cunoașterea de sineconcept inutilizabil În lumea astrală. Ea se mulțumește cu existența În sine, aceeași de la Începutul creației și
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
mitului”(creație umană) devine „loc de Întâlnire și fuzionare a celor două modalități temporale”. Ceea ce deosebește radical omenescul de transcendent se referă la cunoașterea de sineconcept inutilizabil În lumea astrală. Ea se mulțumește cu existența În sine, aceeași de la Începutul creației și menită să-și păstreze forma, esența În eternitate. Cu stăpânirea deplină a conceptelor filosofice și estetice, dar și cu deschiderea minții sale de poet dăruit, George Popa comentează de asemenea unele categorii ontice rezultând din condiția umană, cum ar
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
acele frânturi de limbă” menite să fie etern perpetuate. Zbaterea Într-un univers finit - am numit existența omenească - produce prin distilarea unor elemente componente „cea mai pură esență a ființării: ecstatica eului poetic”. Spre aceasta conduce o mare parte a creației eminesciene (În proză și versuri). În finalul capitolului, George Popa remarcă faptul că „Eminescu optează pentru temporalitatea de tip omenesc, pe care, supunând-o sortilegiului poeziei, o preschimbă În energie de transmutare ontică a omului și a lumii”. După interludiul
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
evident, răspunsurile Demiurgului aruncă o lumină nouă asupra continuării virtuale a nemuritorului poem. Rezumând, câteva din ideile susținute de George Popa, ne oprim mai Întâi la mărturisirea Demiurgului că ”tot ce-i viu/ Menit e suferinții” și că În momentul creației omului („Eu din iubire am gândit/ În om un alter ego”) nici Demiurgul Însuși nu știa acest lucru .” Nici eu nu am putut să știu/ Când formă-am dat ființei”. Altfel spus, independent de creatorul lumii există o forță ce
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
sfârșitul mesei, i-am citit versiunea românească a interviului nostru din 1996, " Itinerarul unui exilat atipic", ce va apărea într-o revistă lunară. Textul a ieșit bine, dar ar fi trebuit să-l încredințez altei publicații, mai de vază! În privința creației mele, Al. C. m-a mustrat de-a binelea: "Cu cultura ta, trebuie să dai ceva mare, quelque chose de grand!" Un proiect "mare"? Ce-ar putea fi? Nu poezia mi-ar îngădui aceasta, ea care refuză sau dă cu
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
invariante profund semnificative, ce generează ecouri și reverberații în opera marilor romantici, îl joacă, de-a lungul studiului, și Divina comedie a lui Dante, și Paradisul pierdut al lui Milton. Autoarea nu se rezumă la "reexaminarea unor părți importante ale creației romantice" - chiar dacă include analiza pertinentă, surprinzător de condensată, a tuturor operelor importante ale romantismului, de la modele mari arhidiscutate la cele "mici", neglijate și, uneori, uitate. Astfel, alături de mostrele consacrate ale epopeii preromantice și ale poemului romantic propriu-zis, sînt reînprospătate în
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
în secolul al XIX-lea, subcapitolele cele mai substanțiale sînt dedicate operelor majore ale unor Musset (Lorenzaccio) și Pușkin (Boris Godunov), a căror "dramă romantică de inspirație istorică depășește ș... ț romanescul" și se ridică spre psihologizarea istoriei; tratează Fenomenologia creației în drama romantică în scrierile dramatice de mare tensiune ale lui Alfred de Vigny (Chatterton), Pușkin (Mozart și Salieri) și Lermontov (Mascarada); cu toate acestea, nu sînt ocolite nici dramele predecesorilor - teatrul afectului al lui Kleist, dramele lui Goethe și
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
Boldea este Abecedar, iar în 1933, la Brad, Momentul revistei Abecedar "apare ca începutul unei cotituri... Venind în urma încercării de grupare de la Darul vremii (1930), gruparea Abecedarului reușește, cu un program mai închegat și obiective mai precis definite, - să polarizeze creația ardeleană postbelică și să-i ofere câteva soluții estetice semnificative." (Mircea Zaciu). În 1941, editează împreună cu Octavian C. Tăslăuanu și Dan Botta, revista Dacia, publicație cu titlu semnificativ, în acei ani de grea cumpănă pentru integritatea teritorială a României, amintind
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
idee cvasicompletă despre poezia sa. Este o manieră și o viziune de a scrie versuri, despre care se poate discuta în cotradictoriu, cum se și întîmplă de fapt, dar nu încape nici o îndoială că avem de a face cu o creație originală. Este o poezie densă, vibrîndă, cu un limbaj nou care îmbină descrierile simple, calme cu convulsiunile neaștepate ale verbului. Astfel, în Pieta (Iedera pe cruce), poetul sugerează simultan imagini care se învecinează, se suprapun, se întrepătrund în efortul de
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
de Filocalie românească, traduse de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae. Dintru început trebuie precizat că Părinții filocalici nu-și propun să dezvolte o dogmatică sistematică, ci prezintă pe Dumnezeu ca țel al vieții creștine, ca Persoană ce revarsă dragostea Sa asupra creației și asupra omului, chemându-l pe acesta să se împărtășească de ea. Scopul lor nu este de a alcătui și sistematiza învățătura dogmatică despre Întrupare, ci de a vorbi „la cererea ucenicilor, dintr-o nevoie sau osteneală a dragostei duhovnicești
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
Moise, și prin el și nouă, spunând: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieș., 3, 14), cu alte cuvinte Ființa, Viața, Existența. Este Ființa a tot ceea ce este, Viața a tot ceea ce ființează, prin natura Sa e principiul care generează întreaga creație, Lumina și Iubirea absolute și veșnice. Simpla cunoaștere rațională a lui Dumnezeu înseamnă cel mult o cunoaștere despre Dumnezeu, nu a lui Dumnezeu. Într-adevăr, cuviincios lucru este a recunoaște că este foarte greu a gândi și a scrie despre
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
ceea ce avea să definească, mai târziu, stilul avangardist al lui Ligeti, autorul Poemului simfonic pentru 100 de metronoame, dar și al coloanei sonore din filmul SF regizat de Stanley Kubrick în 1968, 2001: A Space Odissey, alcătuită (alături de secvențe din creații semnate de Richard Strauss, Johann Strauss și Aram Haciaturian) cu extrase din patru creații de referință, Atmosphères, Lux aeterna, Requiem și Aventures. Între prelucrările elaborate în această perioadă, ca preludiu în conceperea și definitivarea Concertului Românesc, se numără și un
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
pentru 100 de metronoame, dar și al coloanei sonore din filmul SF regizat de Stanley Kubrick în 1968, 2001: A Space Odissey, alcătuită (alături de secvențe din creații semnate de Richard Strauss, Johann Strauss și Aram Haciaturian) cu extrase din patru creații de referință, Atmosphères, Lux aeterna, Requiem și Aventures. Între prelucrările elaborate în această perioadă, ca preludiu în conceperea și definitivarea Concertului Românesc, se numără și un duo violonistic (Baladă și joc - Cluj, ianuarie 1950), inspirat de melodia Mioriței din Monografia
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
de buzunar, și în 2002, în format mare), a fost înregistrat pe CD-ul The Ligeti Project II (în premieră mondială), în editarea Casei de Discuri „Teldec”, în interpretarea orchestrei Berliner Philharmoniker, sub bagheta lui Jonathan Nott, alături de câteva din creațiile majore ale lui Ligeti elaborate în perioada de maturitate: Lontano, Atmosphères, Apparitions și San Francisco Polyphony. Realizarea acestui proiect discografic, sub directa supraveghere a autorului, relevă prețuirea compozitorului pentru Concert Românesc. În prezentarea CDului (György Ligeti on his Orchestral Works
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
Stroe-Vlad GHEORGHIȚĂ În general se consideră că George Enescu, în creația sa, a fost apropiat de folclorul românesc, pe care l-a filtrat diferit, în funcție de etapele de creație, pornind de la citatul folcloric, moștenire de la compozitorii precursori și ajungând până la sublimarea structurilor folclorice, în perioada maturității. Apropierea creației lui George Enescu de
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
Stroe-Vlad GHEORGHIȚĂ În general se consideră că George Enescu, în creația sa, a fost apropiat de folclorul românesc, pe care l-a filtrat diferit, în funcție de etapele de creație, pornind de la citatul folcloric, moștenire de la compozitorii precursori și ajungând până la sublimarea structurilor folclorice, în perioada maturității. Apropierea creației lui George Enescu de muzica bizantină nu reprezintă o preocupare deosebită a muzicologilor, cu toate că așa cum în copilărie a luat contact cu
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
că George Enescu, în creația sa, a fost apropiat de folclorul românesc, pe care l-a filtrat diferit, în funcție de etapele de creație, pornind de la citatul folcloric, moștenire de la compozitorii precursori și ajungând până la sublimarea structurilor folclorice, în perioada maturității. Apropierea creației lui George Enescu de muzica bizantină nu reprezintă o preocupare deosebită a muzicologilor, cu toate că așa cum în copilărie a luat contact cu folclorul țărănesc, va fi fost prezent și la slujbele religioase la care participa întreaga obște sătească. Aprecierea muzicii bizantine
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
la slujbele religioase la care participa întreaga obște sătească. Aprecierea muzicii bizantine este, fără îndoială, o constantă în viața lui George Enescu. Spre exemplu, Liturghia lui D. G. Kiriac îi era cunoscută, lucrare pe care o considera ca etalon pentru creația corală de gen. De altfel, sunt mărturii că Enescu avea în proiect să scrie o liturghie<footnote Petru Comarnescu - Arta românească, Lămuriri privitoare la problemele specificului românesc. De vorbă cu maestrul George Enescu. Apărut în: Politica, București, An II, nr.
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]