55,283 matches
-
erorile de situare. Cea mai spectaculoasă rămâne a lui G. Călinescu, care l-a plasat în Istoria sa la capitolul... Tradiționaliștii. Poezia roadelor, în baza unui criteriu mai degrabă tematic, de altfel restrictiv, identificând ecoul pillatian, nu foarte important. Marele critic, care se întreba, contrariat, dacă Voronca e un futurist, un dadaist ori un suprarealist, îi înregistra, totuși, pertinent, un număr de trăsături aproximate la media acestor orientări, recunoscându-i puterea de “a ridica la rang poetic oprice percepție” și un
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
prin forța împrejurărilor din lumea literară și agitată a Iașului, Sorin Catarig debutează la peste 40 de ani cu un volumaș matur, unitar, îndelung lucrat, care nu face gaură în cer, dar căruia nici nu i se pot aduce rezerve critice serioase. Subiectele prozelor sale sunt, în mare parte, comune și decupate din cotidian, sunt scene de viață autenticiste, majoritatea fără tramă: istorisirile unui copil, o relație, o conversație dintre doi tineri, viețile unor bătrâni... Dincolo de frazarea fără cusur și ușurința
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
Cronicar A murit Pavel Câmpeanu În revista 22 (nr. 716), două interviuri. Dl Livius Ciocârlie ia apărarea elitelor, nu și pe a elitiștilor. Întrebările aparțin unui tînăr critic, Marius Chivu, care i-a citit dlui Ciocârlie cărțile. (Precizarea nu e chiar inutilă, dat fiindcă nu se întîmplă des acest lucru.) Stimulat, evident, autorul Burgtheaterului provincial are ocazia să se destăinuiască: modest, sincer și pesimist, cum îl știm. * Al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
unele persoane care s-au aflat în spatele autoarei cărții Uitarea fascismului. Sînt destule nuanțe în text și cîteva erori. O contribuție complementară pe aceeași temă este, în același număr de revistă, aceea a dlui Mac Linscott Ricketts. * În revista Spiritul critic („revistă cu volum și periodicitate variabile”), numărul 4, descoperim un Nicolae Breban în ipostază de critic literar: O viziune a presentimentelor la Nichita Stănescu. Dl Breban semnalează cîteva poezii în care marele poet și-a presimțit, în mod frapant, sfîrșitul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
și cîteva erori. O contribuție complementară pe aceeași temă este, în același număr de revistă, aceea a dlui Mac Linscott Ricketts. * În revista Spiritul critic („revistă cu volum și periodicitate variabile”), numărul 4, descoperim un Nicolae Breban în ipostază de critic literar: O viziune a presentimentelor la Nichita Stănescu. Dl Breban semnalează cîteva poezii în care marele poet și-a presimțit, în mod frapant, sfîrșitul. * La Bistrița, apare o nouă revistă, Litera Nordului. Numărul 1, anul 1 din 2003 promite, ca să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
poate face. Adică să se aducă la lumină cât mai multe cazuri, astfel încât prin creșterea masivă a numărului de colaboratori ai Securității deconspirați să se ajungă la rădăcina răului. Adică tot la un proces al comunismului prin atingerea unei mase critice de personaje și întâmplări relevante pentru esența monstruoasă a regimului decedat oficial în 1989, dar care supraviețuiește în sute și milioane de situații și personaje până în ziua de azi. Partea slabă a acestui raționament — altminteri cât se poate de realist
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
cum evita să presupui și niscai... vînturi venite din partea psihanalizei: nevoia de autoritate, de un alt «tată» - sau, dimpotrivă, paricidul, diverse complexe...”. Prea posibil! Însă noi preferăm a reține, cum am spus, inconformismul, fibra incredulă, inadaptabilă, id est inteligența propriu-zis critică a eseistului care și-a ales o temă pe potrivă. Nu întîmplător scrierea în cauză a avut parte de dificultăți torturante, prelungite în timp. Scrisă în 1972 și înfățișată de îndată spre editare, cartea, deși deloc „subversivă”, s-a văzut
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
teribil care roade adînc talentul românesc și îl face obtuz și olog. Ba chiar am scris despre Moromeții un text la care țin foarte mult și l-am publicat în Romanul lecturii - text pe care însă, spre mirarea mea, nici un critic nu l-a remarcat. Bețe în roate nu mi-au pus și alții decît cei numiți; Valeriu Râpeanu și Dumitru Ghișe au avut misia să temporizeze, să mă poarte cu vorba...” O, tempora, o mores! Nevoit a se exila în
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
am avut și că am un puseu de «mesianism», ci doar că am încercat să fac ceea ce credeam că este de datoria mea să fac”, i se confesează Gelu Ionescu lui Dan C. Mihăilescu. În condițiile democrației, spiritul d-sale critic se potențează, manifestîndu-se în multiple direcții. Spre deosebire de unii confrați al căror dezacord apare „specializat” pe anume domenii, Gelu Ionescu nu are inhibiții nici pudibonderii cînd îl contrariază ceva. Vom trece peste mai mult decît fireasca indignare ce i-o stîrnește
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
în fața aceleiași cruzimi și monstruozități”. Din care pricină crede că acel ce „ar vrea să facă o ierarhie între cele două măceluri sau să privilegieze discutarea exclusivă a unuia dintre ele”, ar proba „o gîndire totalitară”. Nu ies din colimatorul critic conaționalii lui Gelu Ionescu. Cei din diaspora au obiceiul „extrem de răspîndit” de-a bîrfi poporul în sînul căruia și-au găsit adăpost: „dacă se află în Franța, bine mersi, spun toată ziua că francezii sînt niște împuțiți, tîmpiți, șovini, puturoși
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
Există și puncte în care nu ne-am putea asocia observațiilor caustice ale lui Gelu Ionescu ori pe care, cel puțin, le-am dori nuanțate. Despre Monica Lovinescu se afirmă că „este mai întîi un gazetar politic și apoi un critic literar”, minimalizîndu-se astfel rolul de excepție pe care l-a jucat tocmai conștiința critică zisă „estetică” a Doamnei de la Paris. Ca fidel ascultător al emisiunilor Europei libere, n-aș putea împărtăși impresia preopinentului nostru că „excelentele comentarii” ale Monicăi Lovinescu
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
Gelu Ionescu ori pe care, cel puțin, le-am dori nuanțate. Despre Monica Lovinescu se afirmă că „este mai întîi un gazetar politic și apoi un critic literar”, minimalizîndu-se astfel rolul de excepție pe care l-a jucat tocmai conștiința critică zisă „estetică” a Doamnei de la Paris. Ca fidel ascultător al emisiunilor Europei libere, n-aș putea împărtăși impresia preopinentului nostru că „excelentele comentarii” ale Monicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca ar fi suferit de „păcatul auto-supraestimării”. Dimpotrivă, meritul discursului
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
decît foarte pe scurt despre încetarea emisiunilor. Cînd îl aduci la subiectul pentru care el mai crede că are de ce reveni în România, N.C. Munteanu devine de o volubilitate scăpărătoare. Observații de participant la tîrg, răutăți de ziarist cu ochi critic și impresii după impresii despre cărțile pe care le-a cumpărat cu o zi sau două înainte și pe care a început să le citească în paralel. Mai ales volumele de memorialistică. L-am văzut și în tîrg. Bîntuia de la
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13332_a_14657]
-
formă de melc te duce direct la toaletă localului unde o negresa psalmodiază Purvotservis, msieuI, cinci cenți, ce vremuri ieftine, eu voi da aproape un Euro... Mircea Iorgulescu mi-a adus în dar Elogiul bătrâneții al lui Hermann Hesse. Delicatețea criticului mă încântă. Mă plâng lui că, în urmă cu o zi, vizitând a doua oară biserică de alături unde zace Descartes, si întrebând pe un enoriaș dacă nu au vreun text despre locul lui de veci, acesta îmi răspunsese indiferent
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
niciodată superficial, el se întoarce la preocupările privind viața socială și politică, pe care o încadrează în liniile mari ale evoluției vieții din Transilvania și din Vechiul Regat, înainte și după Unire. Scriitorul strânge în judecăți finale concluziile unui examen critic susținut. Febra interioară este alimentată de ideile statului național român, ale moralei, ale credinței, ale tradiției. Tonul de obiectivitate este realizat, nu prin declarații, ci prin punerea faptelor în acțiunea multor scene și scenarii, materialul epic și psihologic îmbinându-se
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
Tudorel Urian O veche și mereu actuală înțelepciune de branșă spune că situația ideală pentru un critic literar este aceea de a scrie despre autori pe care nu-i cunoaște. Altminteri, există riscul coruperii actului critic prin tot felul de (pre)judecăți metaliterare. Fiecare critic literar simte o profundă stare de disconfort atunci cînd primește cărțile scriitorilor
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
Tudorel Urian O veche și mereu actuală înțelepciune de branșă spune că situația ideală pentru un critic literar este aceea de a scrie despre autori pe care nu-i cunoaște. Altminteri, există riscul coruperii actului critic prin tot felul de (pre)judecăți metaliterare. Fiecare critic literar simte o profundă stare de disconfort atunci cînd primește cărțile scriitorilor care îi sînt prieteni foarte apropiați. Este limpede că va trebui să scrie despre ele. Dar cum o va
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
și mereu actuală înțelepciune de branșă spune că situația ideală pentru un critic literar este aceea de a scrie despre autori pe care nu-i cunoaște. Altminteri, există riscul coruperii actului critic prin tot felul de (pre)judecăți metaliterare. Fiecare critic literar simte o profundă stare de disconfort atunci cînd primește cărțile scriitorilor care îi sînt prieteni foarte apropiați. Este limpede că va trebui să scrie despre ele. Dar cum o va face? Dacă respectiva carte este un eșec și va
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
despre aceeași carte proastă va scrie o cronică elogioasă, criticul va deveni, el însuși, ținta bășcăliei confraților, iar de credibilitatea verdictelor sale se va alege praful. Culmea este că nici măcar în situația fericită a întîlnirii cu o carte bună poziția criticului nu este mai comodă. Lăudînd cartea se va spune malițios, „e prieten cu autorul”. Dacă îi caută nod în papură pentru a-și demonstra „obiectivitatea” va stîrni, pe bună dreptate, dezamăgirea și, eventual, reacția indignată a prietenului-autor. Oricum ar lua
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
ea. Cred că ar fi fost mai indicat ca acest appendix să fie topit în substanța eseului propriu-zis, din moment ce acesta tot nu a fost datat. Exegeza lui Mircea Mihăieș este temeinică și convingătoare, dar utilizarea superlativului absolut în anumite judecăți critice, chiar dacă nu este greșită, poate deveni stînjenitoare pentru autorul supus analizei. Excelent este în schimb interviul Arhivele paradisului. În el se fac dezvăluiri importante despre climatul literar românesc în perioada postbelică, se vorbește despre modernism, despre generația ’80 și despre
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
80 și despre situația literaturii în postmodernitate. În plus, Nicolae Manolescu face o serie de confesiuni legate de unele aspecte controversate ale biografiei sale (desființează încă o dată ipoteza presupusei sale descendențe dintr-o familie de legionari) sau de personalitatea sa critică. Ceea ce impresionează este aerul de normalitate, bunul simț care îi caracterizează gîndirea și judecățile critice. Profesionist desăvîrșit, Nicolae Manolescu și-a ținut cronica literară vreme de treizeci și doi de ani, săptămînă de săptămînă, cu sentimentul omului care își respectă
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
confesiuni legate de unele aspecte controversate ale biografiei sale (desființează încă o dată ipoteza presupusei sale descendențe dintr-o familie de legionari) sau de personalitatea sa critică. Ceea ce impresionează este aerul de normalitate, bunul simț care îi caracterizează gîndirea și judecățile critice. Profesionist desăvîrșit, Nicolae Manolescu și-a ținut cronica literară vreme de treizeci și doi de ani, săptămînă de săptămînă, cu sentimentul omului care își respectă un contract, nu mînat de cine știe ce ambiție sau de vanitatea de a intra în istorie
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
de a intra în istorie prin stabilirea unor recorduri imposibil de egalat. Explicația este una cît se poate de telurică, ușor de înțeles din perspectivă strict umană. Nicolae Manolescu își amintește și el de perioada idilică de la începuturile carierei de critic literar în care scria despre cărți fără să știe nimic despre autorii lor. Apoi, însă, a intrat în consiliul Uniunii Scriitorilor, vrînd, nevrînd, a început să cunoască oamenii ceea ce pentru critic a fost un mare handicap. Își amintește astăzi vechiul
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
și el de perioada idilică de la începuturile carierei de critic literar în care scria despre cărți fără să știe nimic despre autorii lor. Apoi, însă, a intrat în consiliul Uniunii Scriitorilor, vrînd, nevrînd, a început să cunoască oamenii ceea ce pentru critic a fost un mare handicap. Își amintește astăzi vechiul cronicar: „Am început să-mi dau seama că este extrem de greu să te întîlnești cu un om față în față, de trei ori pe săptămînă și să scrii exact ce crezi
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
probleme. Și asta mă stresa un pic și mă ținea în loc. Nu mi-a plăcut. Aș fi preferat să trăiesc toată viața fără să cunosc scriitorii”. (p. 67) Cu multă onestitate își privește criticul activitatea din perioada comunistă. Atitudinea sa critică din acei ani ținea mai mult de ceea ce s-ar putea numi o stare mentală de normalitate, decît de închipuite strategii de luptă împotriva sistemului. O importantă doză de bun simț răzbate dintre rîndurile confesiunii: „Nu pot să spun că
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]