2,036 matches
-
și îl ucide, lupta dintre cei doi frați fiind văzută numai de un sfetnic (Virgil Flonda). Sfetnicul viclean îl recunoaște pe învingător ca rege și, cum între cei doi frați nu era nicio deosebire fizică, prințul preia tronul regelui mort. Cruciații se retrag învinși, iar prințul Herbert și cu cavalerul Norbert se duc la peșteră pentru a lua coroana, dar nu reușesc. Regina (Cornelia Pavlovici), care era în travaliu în timpul luptei, naște doi copii gemeni și apoi moare. Noul rege îi
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
pe când trecea prin trecătoare. În cursul agoniei sale, în fața căpitanului apare bătrânul care simbolizează „Timpul” și, pentru că Gorun a făcut o faptă bună, îi dă timp de la el pentru a educa acel copil. În următorii 10 ani de la lupta cu cruciații, regele i-a învins pe pecenegi și pe cumani și i-a alungat pe bizantini și pe tătari, întinzând țara de la munți la Marea Neagră. El este nemulțumit că tânărul prinț (interpretat de Vlad Nemeș) devenise o persoană crudă, lacomă și
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
pe Cavalerul Dragonului (prințul localnic) care îi trădase cu 20 de ani în urmă. Comandanții oștilor decid să se dea o luptă cu lancea și cu sabia pe viață și pe moarte între trei oșteni din fiecare tabără. Din tabăra cruciaților sunt aleși să lupte Herbert, Norbert și Vartala, iar de cealaltă parte regele, prințul și căpitanul Gorun. Turnirul are loc pe malul Mării Negre, iar din cei șase combatanți supraviețuiește doar tânărul prinț. Acesta din urmă plânge lângă trupul neînsuflețit al
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
Eise"; estoniană: "Jäälahing"; letonă: "Ledus kauja") a avut loc la 5 aprilie 1242 între forțele novgorodene conduse de Alexandr Nevski și cele teutone cruciate ale episcopului Hermann de Dorpat, pe lacul înghețat Peipsi. Bătălia a fost o înfrângere importantă a cruciaților catolici din cadrul cruciadelor nordice orientate împotriva statelor păgâne și ortodoxe. Înfrângerea cruciaților în această bătălie a marcat sfârșitul campaniilor din Republica ortodoxă Novgorod și din alte teritorii rusești. Exploatând slăbiciunea rușilor din cauza invaziilor mongole și suedeze, cavalerii teutoni au atacat
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
1242 între forțele novgorodene conduse de Alexandr Nevski și cele teutone cruciate ale episcopului Hermann de Dorpat, pe lacul înghețat Peipsi. Bătălia a fost o înfrângere importantă a cruciaților catolici din cadrul cruciadelor nordice orientate împotriva statelor păgâne și ortodoxe. Înfrângerea cruciaților în această bătălie a marcat sfârșitul campaniilor din Republica ortodoxă Novgorod și din alte teritorii rusești. Exploatând slăbiciunea rușilor din cauza invaziilor mongole și suedeze, cavalerii teutoni au atacat Republica Novgorodului, ocupând Pskov, Izborsk și Koporie în toamna anului 1240. Când
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
s-au apropiat de capitala Novgorod, cetățenii locali l-au chemat pe prințul de 20 de ani, Alexandru Nevski, pe care l-au exilat la Pereslavl la începutul acelui an. În timpul campaniei din 1241, Alexandru a reușit să recaptureze de la cruciați Pskov și Koporie. În primăvara anului 1242, cavalerii teutoni au înfrânt un detașament din Novgorod la 20 de km sud de fortăreața Dorpat (Tartu). Conduși de prințul-episcop Hermann de Dorpat, cavalerii și trupele auxiliare, recrutați din populația locală estonă, au
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
În acord cu cronicile ruse contemporane, după ore de lupte corp la corp, Alexandr a ordonat flancurilor din dreapta și stânga de arcași să intre în luptă. Cavalerii în acel timp erau epuizați de lupta continuă de pe suprafața alunecoasă a lacului. Cruciații au pornit în retragere în dezordine pe gheață, și apariția cavaleriei ruse odihnită, i-au obligat să fugă pentru a scăpa cu viață. În cazul în care cavaleri au încercat să se mobilizeze în cealaltă parte a lacului, gheața subțire
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
consecință, Ludovic și-a declarat intenția sa de a merge la cruciadă în ziua de Crăciun a anului 1145, la Bourges. Eleanor a insistat să participe la Cruciadă ca lider feudal al soldaților din ducatul ei. Din momentul în care cruciații au intrat în Asia Mică, Cruciada a mers prost. Regele și regina erau încă optimiști - împăratul bizantin le-a spus că regele german Conrad a câștigat o mare victorie împotriva unei armate turcești (atunci când, de fapt, armata germană a fost
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
savorayim”, Măr Zutra Bar Măr Zutra. El și urmașii săi au propovăduit învățătură iudaica în oraș vreme de sapte generații. În anul 527 împăratul Iustinian a întărit orașul cu un zid nou. Zidul construit în timpul sau a dăinuit până în perioada cruciaților. El înconjura cetatea și ajungea până la Muntele Berenike, din afara orașului și unde se înalță o biserică impozanta denumită „Biserică Ancorei”. Pe la începutul secolului al VII-lea câțiva evrei din Palestina, sub conducerea lui Binyamin din Tiberias au încercat să cadă
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
este iarăși distrus de un cutremur. Un altul în 1066 a dărâmat marea moschee. Nassir-i Khusrow a vizitat și el Tiberias în anul 1047, si descrie un oraș . În anul 1099 în timpul primei cruciade Tiberias a fost cucerit de prințul cruciat Tancred și a devenit capitala Principatului Galileei din cadrul Regatului Ierusalimului. Tancred l-a numit la conducerea cetății pe Hugues de Saint Omer, care a prevazut-o cu fotificații și cu o citadela. Fortificațiile cruciate au fost ridicate la nord de
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
citadela. Fortificațiile cruciate au fost ridicate la nord de precinctul din vremea arabilor, pe o arie cu mult mai mică, acolo unde se află în zilele noastre Orașul vechi . Ele au fost zidite înainte de moartea lui Hugues în 1106. Prinții cruciați au continuat să locuiască la Tiberias și au asigurat orașului o anumita înflorire. Orașul era un centru de pelerinaj, si de turism balnear. În acea perioadă s-a construit Biserică Sfanțul Petru, care se află în acelaș loc și în
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
acelaș loc și în zilele noastre. Orașul a fost comandat de mai mulți prinți ai Galileei,ultimul dintre ei, Raymond al III-lea din Tripoli, a asigurat orașului o perioadă de prosperitate. El făcea parte din acea fracțiune a aristocraților cruciați care preferau să-și bazeze stăpânirea pe acorduri cu arabii. În anul 1171 orașul a fost vizitat de Beniamin din Tudela, iar în anul 1180 de un alt călător evreu, Petahya din Regensburg. Ei au raportat despre existența unei mici
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
anul 1180 de un alt călător evreu, Petahya din Regensburg. Ei au raportat despre existența unei mici comunități evreiești mici (după Beniamin - 50 de familii). În anul 1187 aproape de Tiberias s-a desfășurat bătălia de la Karney Hittin (Hattin) în care cruciații au fost biruiți.Principatul Galileii și-a încetat existența, si o dată cu el și istoria cruciata a orașului. Tiberias a rămas o vreme aproape pustie. În veacul al -13-lea au mai locuit aici și evrei, în anul 1205 fiind înmormântat aici
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
grupuri de evrei din Germania, Franța și Spania, care nu s-ar fi putut stabili aici în timpul dominației cruciate. Dar cu toate acestea în scurt timp comunitățile acestea s-au dizolvat. În anul 1217 orașul a suportat un atac al cruciaților din Cruciada a V-a. Cetatea a fost serios deteriorată de loviturile cruciaților maghiari. care nu au reușit să-și consolideze stăpânirea asupra ei. În anul 1240 sultanul ayubit al Damascului As-Salah Ismail a predat Tiberias comandantului cruciat Thibaut de
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
putut stabili aici în timpul dominației cruciate. Dar cu toate acestea în scurt timp comunitățile acestea s-au dizolvat. În anul 1217 orașul a suportat un atac al cruciaților din Cruciada a V-a. Cetatea a fost serios deteriorată de loviturile cruciaților maghiari. care nu au reușit să-și consolideze stăpânirea asupra ei. În anul 1240 sultanul ayubit al Damascului As-Salah Ismail a predat Tiberias comandantului cruciat Thibaut de Champagne , conducătorul Cruciadei Baronilor, în cadrul unui pact care trebuia să întărească puterea lui
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
atac al cruciaților din Cruciada a V-a. Cetatea a fost serios deteriorată de loviturile cruciaților maghiari. care nu au reușit să-și consolideze stăpânirea asupra ei. În anul 1240 sultanul ayubit al Damascului As-Salah Ismail a predat Tiberias comandantului cruciat Thibaut de Champagne , conducătorul Cruciadei Baronilor, în cadrul unui pact care trebuia să întărească puterea lui As-Salah Ismail în fața rivalilor săi din cadrul dinastiei ayubite. Thibaut, la rândul său, a predat cetatea prințului Udo de Montbeliard, care a început să întărească zidurile
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
la Cezarea, Saladin dădea propriile dispoziții. El plănuise să iși poziționeze armata lângă vechile drumuri române din interior, permițându-i să atace în orice direcție dacă se va ivi o astfel de ocazie. Dar înaintarea de-a lungul coastei a cruciaților l-a forțat să îi urmeze pe o direcție paralelă. Deoarece primele atacuri ușoare de hărțuire nu au avut efectul dorit, ele au crescut în intensitate, devenind astfel niște mini-bătălii. Pe când armata lui Richard se apropia de Cezarea pe 30
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
a reușit să își adune trupele, în timp ce întreaga armata strigă "Sanctum Sepulchrum adjuva" ("Ajută-ne, Sfanțule Mormânt!"). Saladin, analizând linia de înaintare a inamicului, a decis să opună rezistență la Arsuf, lângă Jaffa, cu armata să îndreptată către vest, înspre cruciați și spre mare. Flancul sau nordic era protejat de către Pădurea Arsuf, cu râul mlăștinos Rochetaillée din față. Înspre sud, flancul sau stâng era asigurat de către o serie de dealuri împădurite, care se continuau până la ruinele orașului Arsuf însuși. Planul era
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
sau nordic era protejat de către Pădurea Arsuf, cu râul mlăștinos Rochetaillée din față. Înspre sud, flancul sau stâng era asigurat de către o serie de dealuri împădurite, care se continuau până la ruinele orașului Arsuf însuși. Planul era să îi atragă pe cruciați printr-o serie de înaintări urmate de retrageri simulate și să îi distrugă prin atacuri susținute odată ce rândurile lor erau rupte. Între dealurile Arsuf și mare era numai un spațiu gol de două mile (3 km), lăsându-i lui Richard
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
restul armatei lui Richard. Incursiunile urmăreau același model: beduinii și nubienii lansau săgeți și sulițe înspre linia inamica, înainte de a le permite arcașilor calări să înainteze, să atace și apoi să se retragă, o tactică bine pusă în aplicare. Arbaletierii cruciați răspundeau ori de câte ori acest lucru era posibil, desi principala misiune printre cruciați era doar de a păstra formația în față provocărilor continue. În câteva puncte de-a lungul liniei, cele două armate erau angajate în lupta corp la corp. Saladin, îi
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
lansau săgeți și sulițe înspre linia inamica, înainte de a le permite arcașilor calări să înainteze, să atace și apoi să se retragă, o tactică bine pusă în aplicare. Arbaletierii cruciați răspundeau ori de câte ori acest lucru era posibil, desi principala misiune printre cruciați era doar de a păstra formația în față provocărilor continue. În câteva puncte de-a lungul liniei, cele două armate erau angajate în lupta corp la corp. Saladin, îi îndemna pe soldații săi să se mențină în lupta strânsă,ceea ce
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
ospitalieri din spate au fost nevoii să încarce și să tragă cu săgețile drept înapoi. Inevitabil, ei au pierdut coeziunea, iar inamicii,pentru a profita rapid de această oportunitate, se deplasează în orice decalaj înarmați cu săbii și bate. Pentru cruciații, a intrat acum într-o etapă critică. Garnier de Nablus în mod repetat i-a pledat lui Richard să-i permită să atace. El a fost refuzat, stăpânul obligându-l să își mențină poziția și să aștepte semnalul pentru un
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
spate credeau inițial că vor fi copleșiți de numărul superior ale inamicilor. Infanteria francilor a rupt rândurile inamicilor pentru că cavalerii să treacă. Pentru soldații armatei lui Saladin, cum Baha al-Din a remarcat, schimbarea bruscă de la pasivitate la activitate feroce din partea cruciaților a fost deconcertanta, și părea să fie rezultatul unui plan preconceput. Fiind în lupta strânsă cu aripa din spate a coloanei cruciade, aripa dreapta a armatei Ayyubide a fost în formație compactă și prea aproape de dușmanul lor, pentru a evita
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
ei. Fiind conștienți de faptul că o urmărire ar fi fost un mai mare pericol atunci în lupta cu musulmanii mai instruiți, Richarda oprit urmărirea de după aproximativ 1 milă (1,6 km) a fost acoperită. Unitățile din aripa dreapta a cruciaților, care au format o avangardă a coloanei, incluzandu-i pe englezi și normanzii care nu au fost încă puternic angajați în lupta strânsă și erau menținuți că întăriri pentru restul regrupat. Eliberat de presiunea de a fi continuată în mod
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
mai mult de 700. Arsuf a fost o victorie importantă. Armata musulmană nu a fost distrusă, în ciuda numărului mare de victime considerabile suferite, dar armata cruciata a imprastiat-o, acest lucru fiind considerat rușinos de musulmani și stimulativ pentru moralul cruciaților. Arsuf a afectat reputația lui Saladin că un războinic invincibil,iar Richard și-a demonstrat curajul că soldat și priceperea lui că un comandant strateg . Richard a fost în măsură să apere și să preia Jaffa - o mișcare strategică crucială
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]