8,169 matches
-
inspecția de grad, de pildă, m-am spălat pe mâini bine, nici nu concepeam s-o ating dacă nu aveam porii curați, m-am dus la bucătărie, cu fața spre fereastră, știi, la bucătărie, ferestrele dau spre răsărit, am luat cuțitul de tăiat pâine și am strecurat lama metalică între paginile cărții. În timp ce povestea, Nina avea figura toată transfigurată, pleoapele roșiatice plecate, buzele foarte voluntare, glasul voalat, gesticula cu mâinile ei cu degete subțiri, cu unghiile tăiate din carne, mișcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
facă să-l îngurgităm pe nemestecate pe unul care reușește să deruteze pe mulți prin felul lui de a fi, o face pe drăcosul, mușcă în dreapta și-n stânga, atacă, se zvârcolește, aruncă venin, face echilibristică pe o muchie de cuțit, se leagă de unul, de altul, nimic nu-i convine, nimic nu-i priește, face o mie de coțcării, fără răsunet, cu gândul că nu-l știe nimeni, împroașcă, lansează fel de fel de zvonuri despre unul și altul, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se știa fără de pată... Îi era apropiat acel colectiv, în majoritate format din tineri, îi înțelegea, se afla la vârsta când îi privea cu detașare, nici aliindu-se cu ei, nici acceptând micile lor jonglerii, sau demersuri pe muchie de cuțit, dar nici judecându-i cu asprime, despotic, orbește, fără a le lăsa măcar o portiță de scăpare, un dram de încredere, un pic de înțelegere în fața alunecărilor către viciu. Cunoscuse odată pe tatăl unui băiat care abia își făcuse formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
baie ca să nu-l mai vadă când o fi să treacă înapoi spre camera lui. Femeia de serviciu veni abia către seară, când Sidonia era așa de frântă și pietrificată în ea, încât dacă cineva ar fi împuns-o cu cuțitul nici n-ar fi curs sânge. Își revărsă o parte din nervii zilei pe biata femeie, nu prea mulți, doar era conștientă, se temea să n-o supere și să nu mai calce în casă la ea, doar așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
masă, se comporta nefiresc, vocea nu-i mai era melodioasă, parcă făcea eforturi să mențină conversația. Arunca dese priviri iscoditoare Carminei, lui Dimitrie, lui Ovidiu, evident, se lupta cu ea însăși. Ela ridicată pe două perne, mânuia corect furculița și cuțitul, privea serioasă în farfurie, mesteca domol, cu gura închisă. Părea deosebită, separată de ei... Carmina încercă să recompună în minte figura mamei, o văzu blondă, slăbuță, cu pielea albă, lucioasă, o figură fragilă, timidă ce părea că plutește ușurel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urletul câinelui, de visele nopții, de imaginea sa reflectată în oglindă ce părea că se dizolvă și piere... Dimitrie avea un meșteșug aparte atunci când mânca pește, spunea că-l învățase cândva un lipovean, în tinerețe. Făcea o incizie cu lama cuțitului de-a lungul spinării, îl despica în două, trăgea apoi șirul de osișoare ușor, fără să rupă vreunul. Fana încerca și ea dar nu reușea de fiecare dată, se înciuda și-l întreba, unde anume greșise? Ovidiu făcea un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un loc cu paharul gradat pentru măsurat diferite cantități de zahăr, făină, orez, apă. Strecurătoarea trebuia așezată pe un raft mai la îndemână, împreună cu storcătorul de lămâi, chiseaua de usturoi și mașina de tocat universală. În sertar stăteau lingurile, furculițele, cuțitele, șervetele de bucătărie, jos în dulap, cratițe, tigăi, o strecurătoare pentru roșii. Toate acele mișcări îi creau o dispoziție grozavă, ce plăcut era să fie omul din umbră care se gândește la toate, asta-i crea sentimentul de prospețime, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe jumătate plecați. Da, da, vă rog. Omul așeză tava în mijlocul mesei de răchită, fără nici o ceremonie, se îndreptă de șale. Nu-i prea plăcea să fie trezit din somn noaptea. Vă doresc poftă bună. Le adusese două conserve, un cuțit, o lămâie, câteva felioare de costiță, ridichi de lună și bere. O cină pe cinste, se entuziasmă Ovidiu la vederea bucatelor. Chiar îmi era foame. Reveniră acasă a doua zi, spre seară. Intrară în apartament braț la braț. Carmina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sabinica, tot actriță și ea, Nenematei, soțul ei, tot actor, mirosul casei, de Germania, mai aerisit, mai curat, mai a spălat cu un anume detergent light, vest, fulgii cu scorțișoară de dimineață cu lapte, asfaltul curat de plastilină îndreptat cu cuțitul și ochii de pisică pe margine tot timpul, noaptea, din mașină, nu ești singur, și soțul care mă plăcea și mă cerceta tot timpul din albastrul ochilor lui deschis de neamț, o scânteie ghidușă de băiețel avea, deși 60, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fuți aiurea, ai grijă ce faci la mare, cu cine și ce, de ce te-ai îndrăgostit de mine, sper să nu te îndrăgostești, când voi juca în următoarea distribuție va fi altcineva și tu ai să te trezești cu un cuțit în spinare, dar eu acum nu mai simt nimic, e demult asta, am luat Postinor, Fetele mi-au adus pastilă, doar am luat-o cu degetele și am înghițit-o și altceva n-am făcut nimic, doar pipi, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
iei Postinor, să nu-mi vii cu vreun copil la anul, și ai grijă, când te-mbeți, te fuți aiurea, ți-ai făcut testul HIV, la următoarea distribuție de spectacol o să fie altcineva, iar tu te vei trezi cu un cuțit în spinare, să nu te îndrăgostești de mine, hei?! mi-ai dat telefon? ți-o fi dor de mine, sper că nu ești de-aia de lipește afișe cu mine prin cameră, am venit pentru că m-ai chemat, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de fragilitatea ei se Îndoia doar În rare momente de disperare. Iolanda Începuse să mănânce fără să-l mai aștepte. Un amănunt la fel de curios ca și eleganța ei vestimentară. Pentru a nu mai vorbi de distincția ostentativă cu care mânuia cuțitul și furculița. Își Înfășură mai strâns halatul de baie și se așeză și el pe un scaun cu multă băgare de seamă, doar doar va trece neobservat. Nu reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de distincția ostentativă cu care mânuia cuțitul și furculița. Își Înfășură mai strâns halatul de baie și se așeză și el pe un scaun cu multă băgare de seamă, doar doar va trece neobservat. Nu reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și bărbia În tăblia mesei. În drum spre cuțit, degetele sale Întâlniră piciorul Iolandei, glezna ei divină. Astâmpără-te! șuieră Iolanda. Petru simți că se pierde. Recuperă cuțitul, Îl șterse prelung cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și se așeză și el pe un scaun cu multă băgare de seamă, doar doar va trece neobservat. Nu reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și bărbia În tăblia mesei. În drum spre cuțit, degetele sale Întâlniră piciorul Iolandei, glezna ei divină. Astâmpără-te! șuieră Iolanda. Petru simți că se pierde. Recuperă cuțitul, Îl șterse prelung cu un șervețel creponat, apoi reveni la poziția cerută la masă de o bună creștere. Altceva n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și bărbia În tăblia mesei. În drum spre cuțit, degetele sale Întâlniră piciorul Iolandei, glezna ei divină. Astâmpără-te! șuieră Iolanda. Petru simți că se pierde. Recuperă cuțitul, Îl șterse prelung cu un șervețel creponat, apoi reveni la poziția cerută la masă de o bună creștere. Altceva n-avem! Observație de prisos. Pe el Îl irita tonul ei. Și privirea obosită. Și tăcerea. Și tremurul mâinii care ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din care a doua zi se turna o singură dată În pahare scurte și pântecoase, puțin Înainte de ora șapte. La ora șapte domnul Húsvágó ieșea În curte. Într-o mână ținea funia cu laț la un capăt, iar În cealaltă cuțitul cu lamă lungă și bine ascuțită pe care Îl ascundea În tureacul Înalt al cizmei de iuft. Pe la șapte și un sfert, porcul zăcea sub câteva furci de paie. Doamna Moduna aducea oala cu vin fiert și cănile de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a lăsa loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și nu toți aveau parte de piept sau pulpe. Atmosfera se destinse din nou abia când se observă cu Încântare că nașul nu folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu vulpe polară. Sub jachetă simțea căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și Cei trei mușchetari și Mitrea Cocor și Desfășurarea și Luceafărul și Ultima noapte de dragoste și Sărmanul Dionis și Frații Jderi și O Scrisoare pierdută și Cetatea de foc și La cea mai Înaltă tensiune și Pe muchie de cuțit și Moromeții și Crimă și pedeapsă și Muntele vrăjit și Sub trei dictaturi... Da de unde știți, doamnă, ce a citit Cain? Cum să nu știu dacă am fost bibliotecar treizeci de ani la Biblioteca județeană? Cain a văzut și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
niciodată. Cerul era senin. Urma o noapte geroasă. 21. Mânca În grabă, Înecându-se. Hăpăia. Mâinile rigide păreau gheare uriașe făcute să Înhațe cu graba și crisparea ultimei șanse. Își pierduse siguranța și distincția cu care mânuise o viață Întreagă cuțitul și furculița. În timp, lăcomia de animal Înlocuise strălucirea ochilor săi albaștri. Deschidea gura asemenea unui pește carnivor decis să nu rateze prada care venea oricum spre el fascinată parcă de sclipirea Înșelătoare a protezei care imita de minune argintul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
luminii și a umbrei, violența Întâlnirii și rezolvarea sa picturală, atât În peisajele sale În plein air cât și În atelierul său cu lumină din vest. În această natură statică, recuzita este modestă: o cutie pentru tutun, o călimară, un cuțit, câteva obiecte mici rezolvate prin pete informe, un vas albastru predominant, cu contraste puternice de umbra și lumină, toate așezate pe pervazul unei ferestre. Putem citi ușor dialogul compozițional al ferestrei cu linia descendentă a pervazului. Prin fereastră pătrunde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putea ști. Cam aceasta era starea noastră de spirit atunci din pricina țuicii care nu lipsește la nici o tăiere de porc. Când a căzut Tovarășul, mai mult din funcție, căci altfel era tot sus, În elicopterul lui, șvabul a aruncat un cuțit, Întocmai ca ăla din „Cei șapte magnifici”, de la șold. Cuțitul s-a Înfipt Într-un prun. Și n-o să mă credeți dar din prun a Început să picure țuică cum curge cauciucul din copacii plantați În acest scop. Apoi șvabul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din pricina țuicii care nu lipsește la nici o tăiere de porc. Când a căzut Tovarășul, mai mult din funcție, căci altfel era tot sus, În elicopterul lui, șvabul a aruncat un cuțit, Întocmai ca ăla din „Cei șapte magnifici”, de la șold. Cuțitul s-a Înfipt Într-un prun. Și n-o să mă credeți dar din prun a Început să picure țuică cum curge cauciucul din copacii plantați În acest scop. Apoi șvabul și-a terminat lucrul și s-a dus acasă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din bourbon și aruncă sticla. Și totuși, cineva trebuie să plătească, zise el tăios, amenințător, după ce timp de câteva clipe păru Împăcat cu soarta. Grijania cui l-o făcut! Duse mâna la carâmbul Înalt al bocancilor săi și scoase un cuțit de vânătoare. Privi Înspre balconul lui Grațian care urmărea atent dialogul lor neobișnuit de calm până atunci pentru grozăvia Întâmplării. Obosit de teoria cinică a supraviețuirii la români dezvoltată minute de Flavius-Tiberius, primi cu bucurie hotărârea lui de a supraveghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
coboare și el, mai ales că el fusese cel care acceptase propunerea deșucheată a vecinului său de a păzi pe rând porcul În noaptea de revelion. Liftul era blocat, iar automatul de scară nu funcționa. Văzându-și prietenul amenințat cu cuțitul, Flavius-Tiberius zise: El nu are nici o vină. Nu? Omulețul Îl privea neîncrezător și bucuros chiar să afle că domnul Grațian nu are nici un amestec În toată nebunia aia. Flavius-Tiberius se așeză și el În zăpadă lângă omuleț. Acesta mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
versuri. Căci versuri erau, Și Îi plăcuseră. Folclor autentic. Minunatul nostru folclor În care ne-am Îngropat de bună voie. Uneori, chiar de vii. Pentru că n-am avut piramide. Ca să vezi lipsa lor nu trebuia să fii poet. Deoarece acest cuțit, inoxidabil precum Înțelepciunea milenară a poporului român, tocmai fusese ascuțit, anume pentru el, tăietura nu avea cum să doară. În mai puțin decât ar spune Tatăl Nostru, va fi teaca lui de carne și de sânge. Era pregătit să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]