3,093 matches
-
Operatorul statistic, numit și operator densitate sau matrice densitate, este instrumentul matematic al mecanicii statistice cuantice. El reunește într-o tratare unitară o dublă statistică: descrierea statistică a stărilor microscopice ale unui sistem (proprie mecanicii cuantice) și statistica rezultată din cunoașterea incompletă a acestor stări (existentă și în mecanica statistică clasică). Conform mecanicii cuantice, starea dinamică a unui sistem atomic este descrisă de funcția de stare. Această descriere are caracter statistic: funcția de stare se referă
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
mecanicii statistice cuantice. El reunește într-o tratare unitară o dublă statistică: descrierea statistică a stărilor microscopice ale unui sistem (proprie mecanicii cuantice) și statistica rezultată din cunoașterea incompletă a acestor stări (existentă și în mecanica statistică clasică). Conform mecanicii cuantice, starea dinamică a unui sistem atomic este descrisă de funcția de stare. Această descriere are caracter statistic: funcția de stare se referă la un "colectiv statistic" alcătuit dintr-un număr mare de exemplare identice ale sistemului, care evoluează în timp
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
operatorului statistic, corespunzătoare valorii proprii 1, celelalte valori proprii fiind 0: În baza care diagonalizează matricea densitate, aceasta va avea forma În această situație particulară se vorbește despre un colectiv statistic "pur", în care, conform unui principiu general al mecanicii cuantice, statistica observabilelor este complet determinată de funcția de stare. Cazul general este cel al unui colectiv statistic "mixt", în care operatorul statistic are mai multe valori proprii diferite de zero. În baza de vectori proprii, matricea densitate este diagonală și
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
din cazul pur nu poate fi atribuită unei cunoașteri incomplete a sistemului atomic considerat: operatorul statistic având o unică valoare proprie egală cu 1, respectiv funcția proprie corespunzătoare acestei valori proprii, reprezintă informația maximă despre starea sistemului, în contextul mecanicii cuantice. Operatorul statistic își dovedește utilitatea mai ales în cazul sistemelor compuse dintr-un număr mare de particule, de exemplu când se cercetează proprietățile corpurilor macroscopice pe baza structurii lor atomice; dar el este folosit și în sisteme cu un număr
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
în formă operatorială este Întrucât operatorul statistic pentru un amestec este o combinație liniară de operatori statistici pentru cazuri pure, această ecuație rămâne valabilă și în cazul mixt. Se vede că "operatorul statistic" în spațiul Hilbert joacă, în mecanica statistică cuantică, un rol similar cu "densitatea de probabilitate" în spațiul fazelor din mecanica statistică clasică (de unde și denumirea alternativă de operator sau matrice "densitate"). Tabelul de mai jos, care rezumă paralelismul dintre cele două teorii, este totodată o exemplificare a principiului
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
de Saint-Exupéry sunt: "„Lettre à un otage“" („Scrisori către un ostatec“, 1943), "„Un sens à la vie“" („Să dai un sens vieții“, postum 1956). Toți biografii săi arată că aviatorul și scriitorul Saint-Exupéry era pasionat și de știință. Aprofunda teoria cuantică, principiile entropiei. Citea filosofie, cu sentimentul că este învecinată cu știința. În 2008, editura Gallimard a editat "Lettre a l'inconnue", publicată în România la editura RAO în anul 2009, în traducerea Ilenei Cantuniari. "„Un individ trebuie să se sacrifice
Antoine de Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/298367_a_299696]
-
a se vedea Tabelul de mai jos). T și T sunt perioadele parțiale de înjumătățire ale nucleului părinte față de dezintegrarea alfa și respectiv radoactivitatea cluster. Cele două procese, ca și fisiunea nucleară sunt fenomene care au loc prin efectul tunel cuantic: clusterul pătrunde bariera de potențial. Teoretic orice nucleu cu Z > 40 a cărui energie eliberată, Q, este pozitivă, poate fi un emițător spontan de clusteri. In practică, însă, observarea experimentală este limitată de către stadiul actual al tehnicii care cere ca
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris calcule care indică posibilitatea unui nou tip de
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris calcule care indică posibilitatea unui nou tip de dezintegrare a nucleelor grele intermediară între dezintegrarea alfa și fisiunea
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
Ra, Th, U, Pu, Cm, Cf, Fm și No. Primul experiment a fost raportat în 1984, când fizicienii de la Universitatea din Oxford au descoperit că Ra emite spontan câte un nucleu de C la fiecare miliard de dezintegrări alfa. Tunelarea cuantică se poate calcula fie ca mai sus prin extinderea teoriei fisiunii nucleare la o asimetrie de masă mai mare sau a teoriei dezintegrării alfa la particule emise mai grele. Ambele abordări (fisiune alfa) pot exprima constanta de dezintegrare formula 4 = ln
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
Institutuele Internaționale Solvay pentru Fizică și Chimie, care fac astăzi parte din Université Libre de Bruxelles. În 1911, el a demarat o serie de conferințe, Conferințele Solvay despre Fizică și Chimie, care au avut un profund impact asupra evoluției fizicii cuantice și chimiei. O mare contribuție în știința fundamentală se datorează unui belgian, Georges Lemaître (Universitatea Catolică din Leuven), creditat cu propunerea teoriei Big Bangului pentru originea universului, în 1927. Trei Premii Nobel pentru Fiziologie sau Medicină au fost acordate unor
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
conductivitatea scade cu temperatura, iar în cazul semiconductorilor conductivitatea crește cu temperatura. Pe intervale de temperatură mici în general această dependență se poate aproxima printr-o relație liniară. La temperaturi foarte joase, apropiate de 0 K, unele materiale prezintă fenomenul cuantic de supraconducție, în care conductivitatea are valoare infinită (rezistivitatea este exact zero). În aceste materiale curentul electric poate curge la infinit. Fiecare material supraconductor are propria sa temperatură critică sub care prezintă aceste proprietăți; unele materiale precum cuprul și argintul
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
pentru Studii Avansate din Princeton, New Jersey și a studiat acolo. S-a mutat apoi la Universitatea Chicago, unde a devenit profesor în 1958. Nambu este cunoscut ca fiind cel care a propus fenomenul de „schimbare a culorii” din cromodinamica cuantică, pentru lucrările sale preliminare ce tratau ruperea spontană a simetriei în fizica particulelor, și pentru că a descoperit că modelul de rezonanță duală poate fi explicat ca o teorie a corzilor în mecanica cuantică. Este considerat unul din fondatorii teoriei corzilor
Yoichiro Nambu () [Corola-website/Science/313899_a_315228]
-
fenomenul de „schimbare a culorii” din cromodinamica cuantică, pentru lucrările sale preliminare ce tratau ruperea spontană a simetriei în fizica particulelor, și pentru că a descoperit că modelul de rezonanță duală poate fi explicat ca o teorie a corzilor în mecanica cuantică. Este considerat unul din fondatorii teoriei corzilor. A primit numeroase premii, printre care și Premiul J. Robert Oppenheimer, Medalia Națională pentru Științe în SUA, Ordinul Culturii în Japonia, Medalia Max Planck, Premiul Wolf pentru Fizică, Medalia Franklin, Medalia Dirac și
Yoichiro Nambu () [Corola-website/Science/313899_a_315228]
-
numără Ludwig Boltzmann, Ernst Mach, Victor Franz Hess și Christian Doppler, mari oameni de știință ai secolului al XIX-lea. În secolul al XX-lea, contribuțiile aduse de Lise Meitner, Erwin Schrödinger și Wolfgang Pauli în fizica nucleară și mecanica cuantică au fost esențiale în dezvoltarea acestor ramuri în deceniile 1920 și 1930. Un celebru fizician contemporan este Anton Zeilinger, primul om de știință care a demonstrat teleportarea cuantică. În Austria s-au născut și doi mari filosofi ai secolului al
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
Lise Meitner, Erwin Schrödinger și Wolfgang Pauli în fizica nucleară și mecanica cuantică au fost esențiale în dezvoltarea acestor ramuri în deceniile 1920 și 1930. Un celebru fizician contemporan este Anton Zeilinger, primul om de știință care a demonstrat teleportarea cuantică. În Austria s-au născut și doi mari filosofi ai secolului al XX-lea, Ludwig Wittgenstein și Karl Popper. Austrieci erau și biologii Gregor Mendel și Konrad Lorenz, matematicianul Kurt Gödel și inginerii Ferdinand Porsche și Siegfried Marcus. Medicina și
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
de Fizică Kaiser Wilhelm din Berlin-Dahlem. În 1920, Franck devine profesor de fizică experimentală și director al celui de-al doilea Institut pentru Fizică Experimentală la Universitatea din Göttingen. Între anii 1920-1933, când Göttingen devine un important centru pentru fizică cuantică, Franck a cooperat îndeaproape cu Max Born, care a și condus Institutul pentru Fizică Teoretică. S-a întâmplat în Göttingen atunci când Franck și-a dat seama că este un profesor foarte talentat, adunând în jurul lui și oferind inspirație unui cerc
James Franck () [Corola-website/Science/310978_a_312307]
-
poate fi "cuantificată", a dus la noțiunea de "cuantizare". Asta înseamnă că o proprietate poate lua doar anumite valori numerice discrete, în loc de a lua orice valoare dintr-un anumit domeniu de valori. De aici se naște un termen înrudit: număr cuantic. Un foton este uneori referit sub termenul de "cuantă de lumină." Energia unui electron aflat într-un atom se spune că este cuantificată, ceea ce are ca efect stabilitatea atomilor și a materiei în general. Dar acești termeni pot fi interpretați
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
în general. Dar acești termeni pot fi interpretați greșit, deoarece ceea ce este de fapt cuantificat este valoarea constantei lui Plank al cărei multiplii pot fi înțeleși atât ca energia multiplicată cu timpul cât și ca momentul multiplicat cu distanța. Mecanica cuantică, ramura fizicii care se bazează pe cuantificare, a luat ființă la începutul secolului 20 când Max Planck ș-a publicat teoria explicând emisia spectrală a unui corp absolut negru. În acea lucrare Planck a utilizat "unitățile de măsură Planck" pe
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
ș-a publicat teoria explicând emisia spectrală a unui corp absolut negru. În acea lucrare Planck a utilizat "unitățile de măsură Planck" pe care le-a inventat cu un an mai devreme. Consecințele diferențelor existente între mecanica clasică și mecanica cuantică au devenit rapid foarte evidente. Dar abia în 1926, prin lucrările lui Werner Heisenberg, Erwin Schrödinger și alții, mecanica cuantică este descrisă matematic complet și corect. În ciuda succeselor experimentale uriașe, interpretările filozofice ale teoriei cuantice sunt încă aprig dezbătute. Planck
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
măsură Planck" pe care le-a inventat cu un an mai devreme. Consecințele diferențelor existente între mecanica clasică și mecanica cuantică au devenit rapid foarte evidente. Dar abia în 1926, prin lucrările lui Werner Heisenberg, Erwin Schrödinger și alții, mecanica cuantică este descrisă matematic complet și corect. În ciuda succeselor experimentale uriașe, interpretările filozofice ale teoriei cuantice sunt încă aprig dezbătute. Planck a fost nehotărât în a accepta noua idee a cuantificării, ca mulți alții. Dar, neexistând o alternativă acceptabilă, a continuat
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
între mecanica clasică și mecanica cuantică au devenit rapid foarte evidente. Dar abia în 1926, prin lucrările lui Werner Heisenberg, Erwin Schrödinger și alții, mecanica cuantică este descrisă matematic complet și corect. În ciuda succeselor experimentale uriașe, interpretările filozofice ale teoriei cuantice sunt încă aprig dezbătute. Planck a fost nehotărât în a accepta noua idee a cuantificării, ca mulți alții. Dar, neexistând o alternativă acceptabilă, a continuat să folosească această idee, efortul său fiind mai târziu foarte bine răsplătit. Optisprezece ani mai
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
zona infraroșu s-a putut realiza doar după ce au fost puse la punct tehnici experimentale noi. Până atunci, marea parte a spectrului electromagnetic nu era măsurabil și de aceea emisia corpurilor negre nu a putut fi descrisă în detaliu. Formula cuantică a radiației corpului negru, reprezentând prima piesă a mecanicii cuantice, a fost scrisă în seara zilei de Duminică 7 Octombrie 1900, în contextul unor calcule efectuate de Planck. El se baza pe informațiile furnizate de Heinrich Rubens (aflat în vizită
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
puse la punct tehnici experimentale noi. Până atunci, marea parte a spectrului electromagnetic nu era măsurabil și de aceea emisia corpurilor negre nu a putut fi descrisă în detaliu. Formula cuantică a radiației corpului negru, reprezentând prima piesă a mecanicii cuantice, a fost scrisă în seara zilei de Duminică 7 Octombrie 1900, în contextul unor calcule efectuate de Planck. El se baza pe informațiile furnizate de Heinrich Rubens (aflat în vizită cu soția sa) referitoare la concluziile unui experiment foarte recent
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
prima dată, valori pentru numărul lui Avogadro, care reprezintă numărul moleculelor dintr-un mol precum și valoarea unei unități de sarcină electrică, care erau mult mai precise decât ceea ce se știa până atunci. Acest eveniment este azi referit ca "nașterea mecanicii cuantice".
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]