1,631 matches
-
Dacă s-ar fi uitat mai atent, ar fi văzut prin despicătură Poarta Raiului. Își făcu o cruce, poate că nu-i de ea. Se așeză pe scaun lângă plită așa cum mama ei era în acea noapte. Dreaptă ca o cucoană, care stă la poză cu bărbatul ei zâmbind greoi cât să facă pe placul celui care plătește poza. Sfințenia și cumințenia nu au fost însă deajuns pentru Ion. A intrat fără să spună nimic. Polixenia a trecut nevăzută în camera
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
un colț de masă. Mă așez, privesc. Tablouri. Mobile. Cam înghesuit. Un fel de garsonieră. Am vorbit câte vrei. Poezie, curaj, revoluție, boală. Mai priveam în jur. Pictură modernă. Mobilă veche. Scaune înalte. Birou greoi. Ne tot întrerupea telefonul. Prieteni, cucoane, tot felul de viitori debutanți... Pot continua, în locul tânărului. Aș găsi glasul său terorizat de nerăbdare, rupt în fiece moment și reîn nodat... pot povesti ce a urmat convorbirii din garsonieră, drumul pe străzi, cum privea poetul minijupele și orice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pelerina cu borurile largi. Doamna este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-un baston. Ne lasă un circular și îngroșat „bună seara“. Mulți invitați nici nu știu unii de alții. Se recunosc abia pe peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și doamna. Pe dracu’, doamne !... trecute doar prin Politehnică. Politehnica, pensionul parvenitelor !... înghesuindu-se în jurul ei să afle cum se aranjează o masă pentru musafiri sau adresa vreunei croitorese de lux sau care sunt mărcile de parfumuri demne de o cucoană. Sufocând-o cu neroziile lor muierești, cu măruntele nemulțumiri și viclenii de mahala înnobilată. Le știe secretele, bugetul, minciunile. Fără a divulga, bineînțeles, informațiile, gata să le predea, acolo sus, când nu mai are încotro. S-a obișnuit și cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai bine să le spun la ăștia s-o Înfigă direct În sufragerie, ca să ia semnalu’ prin geam? Așa n-o mai zboară vântul dacă se lasă cu intemperii neprevăzute. Mănânc și eu liniștit din brînza aia cât se uită cucoana la telenovele. Bună brânză, a zis că mai aduce. Hai, pa! 03.06.2009 De-ale chefliilor - După votare Bă, eu spun și-n culcare și-n sculare că lumea trebuia să meargă la vot. Aia trebuia să facă. Să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu putea să-mi zică nimic, că munceam. Uite-așa roteam de volan, uite-așa Înghițeam kilometrii patriei noastre dragi, uite-așa săltam pe transfăgărășan cu remorca după mine... Și-mi cânta azurul la ureche și făceam cu ochiul la cucoanele de pe margine... Gore și Sandu ciocnesc paharele În semn de Împăcare, apoi se uită curioși la Gicu. Da’ ce căutai tu pe transfăgărășan, duceai legumele la Înaltă altitudine? Că legume cărai... Și aveai cucoane pe marginea transfăgărășanului? Gicule, ai Încurcat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ureche și făceam cu ochiul la cucoanele de pe margine... Gore și Sandu ciocnesc paharele În semn de Împăcare, apoi se uită curioși la Gicu. Da’ ce căutai tu pe transfăgărășan, duceai legumele la Înaltă altitudine? Că legume cărai... Și aveai cucoane pe marginea transfăgărășanului? Gicule, ai Încurcat transfăgărășanul cu centura și cucoanele alea cu fătucile de la margine de București... Sandu mai comandă o sticlă de Tămâioasă, În vreme ce Gicu face pe bosumflatul... Hai, Gicuță, tată, că-ți trece, Îl punem pe Ploieșteanu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandu ciocnesc paharele În semn de Împăcare, apoi se uită curioși la Gicu. Da’ ce căutai tu pe transfăgărășan, duceai legumele la Înaltă altitudine? Că legume cărai... Și aveai cucoane pe marginea transfăgărășanului? Gicule, ai Încurcat transfăgărășanul cu centura și cucoanele alea cu fătucile de la margine de București... Sandu mai comandă o sticlă de Tămâioasă, În vreme ce Gicu face pe bosumflatul... Hai, Gicuță, tată, că-ți trece, Îl punem pe Ploieșteanu să cânte vânzătoare de plăceri te mai calmezi. Gore, ia fă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că-ți trece, Îl punem pe Ploieșteanu să cânte vânzătoare de plăceri te mai calmezi. Gore, ia fă-i o poză, și să scrii pe spatele ei două mii nouă, atunci când ne era bine nouă, iar Gicu visa la transfăgărășan și cucoane autostopiste... Blițul lui Gore Îl orbește temporar pe Gicu, iar acesta duce mâna la ochi și oftează. Habar nu aveți, nici tu și nici Gore. De un’ să știți voi cum e cu transfăgărășanu’ dacă ați avut muncă de birou
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
clasa muncitoare, las’ că știu eu, alții la șaibă, volan și strung, voi la cafele și tras mâța de coadă... Și secretarele... Ia să fi luptat ca mine, cu volanul, o viață Întreagă, acu’ povesteați și voi despre serpentine și cucoane... Mai bem sau ardem gazul de pomană? Gore, dă un rând, până nu-ți vând aparatul peun kil de ulei de măsline, că nevastă-mea a renunțat la bunica, cică nu mai are gustul de altădată... Așa o fi, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Palaghia Crăciuneasa din târgul din Iași” la 12 iunie 1685 (7193): „De a mea bună voie, am dat a mea dreaptă ocină și moșie,... o vie în Dealul Călugărițelor... Aceasta o am dat danie hinu-mieu, lui Pavăl, și Nastasii și cucoanelor dumnelorsale,... să fie volnici a-și face dres domnescu de pe acest zapis,... iară după moartea mea să aibă a mă griji”. Dar... după 22 de ani, adică la 25 mai 1707 (7215), căpitanul Pavăl scrie: „Adecă eu, Pavăl biv căpitan
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acoperiș și picturii interioare. Atunci a dispărut și turnul clopotniță, cu tot cu ceas. Acum ai să afli despre o danie mai puțin obișnuită. Despre ce minune este vorba și când se petrecea asta, vere? Fericita primitoare a daniei a fost Nastasica “Cucoana dumisale păharnicului Chiriac Sturdzii”. Binefăcătoarea era Anghelușe Isăroaie, care la 18 martie 1678 (7186) a dăruit Nastasicăi “O falce și giumătate de vie... în Urșulea, cu livadă și cu loc de cramă”. Ca să nu zici că nu ți-am spus
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și parțial cheală, pe care Edy imediat și-a agățat-o cu mândrie la butonieră. Felinarele pe bulevard luminau spasmodic refugiul, unde ne adăpostisem. Așteptam nerăbdători fetele în colțul rotund, vineții, rebegiți de frig, clănțănind din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină cu prietena și .. au apărut amândouă! Au ajuns direct de la serviciu la ora aceea târzie, grăbite, țopăind vesele, fiind cam fomiste, după
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și ușor sașie, dar nu mi-o puteam imagina la Sfat cu mine, e drept doar pentru obținerea pașaportului. ! Cu Agnes m-am întîlnit după mulți ani. Ne-am întîlnit din întimplare prin oraș. Arăta foarte bine. Avea ceva de cucoană așa îmbrăcată executive, într-un deux pieces crem, cu o fustă prea scurtă care-i dezvăluia picioarele alea, foste bulănoase, acurm subțiri și elegante. Și machiajul era cam tare pentru zi, oricum surpriza a fost enormă. Imediat m-am gândit
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mine. Am dat înapoi, am deschis geamul și am întrebat-o: "Nu vă supărați, ăsta-i drumul spre Constanța?" Zâmbet sarcastic și ochi peste cap am primit drept răspuns, exact când din partea cealaltă aud: "Vorbiți românește, domnu'", mă întreba o cucoană care prins momentul, "că vă arăt eu unde e Constanța dacă mă luați și pe mine." Cum să-i explic babei ca "bronzeta" mă interesa, nu sacoșele ei de plajă și nici plodul cu lumânări la nas pe care-l
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Poate vi se potrivește și 36 dumneavoastră. Un bun amic, vizitându-mă la ora cafelei, mi-a tratat oferta cu refuz. Explicația? Nu mai bea nici cafea de când a abandonat fumatul. Pentru că, fără țigară, nu mai are gust, spune el. Cucoana Cele ce urmează s-au petrecut în urmă cu mai mult de două decenii într-un sat izolat, așezat pe versantele a două dealuri, în care principalele instituții erau biserica, școala, grădinița, magazinul și nelipsitul bufet. Mai marii vremii de la
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
școală. Într-una din zile a sosit în control la grădiniță o inspectoare, considerată, pe atunci, cea mai exigentă, căreia nu-i scăpa nici un detaliu. Educatoare era soția preotului din sat și de aceea toată lumea, ca peste tot, îi spunea „cucoana preoteasă”, iar copiii știau, de la părinții lor, că la grădiniță îi învață cucoana. Când inspectoarea i-a întrebat pe copii cum se numește educatoarea lor, ei au răspuns candid: cucoana - apelativ interzis în societatea socialistă multilateral dezvoltată. Aruncându-i educatoarei
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
considerată, pe atunci, cea mai exigentă, căreia nu-i scăpa nici un detaliu. Educatoare era soția preotului din sat și de aceea toată lumea, ca peste tot, îi spunea „cucoana preoteasă”, iar copiii știau, de la părinții lor, că la grădiniță îi învață cucoana. Când inspectoarea i-a întrebat pe copii cum se numește educatoarea lor, ei au răspuns candid: cucoana - apelativ interzis în societatea socialistă multilateral dezvoltată. Aruncându-i educatoarei o privire încărcată de reproșuri, inspectoarea, cu un ton oficial, s-a adresat
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
sat și de aceea toată lumea, ca peste tot, îi spunea „cucoana preoteasă”, iar copiii știau, de la părinții lor, că la grădiniță îi învață cucoana. Când inspectoarea i-a întrebat pe copii cum se numește educatoarea lor, ei au răspuns candid: cucoana - apelativ interzis în societatea socialistă multilateral dezvoltată. Aruncându-i educatoarei o privire încărcată de reproșuri, inspectoarea, cu un ton oficial, s-a adresat copiilor: - Să țineți minte, copii, educatoarea voastră se numește tovarășa Mariana Ciocoiu. După ce, potrivit canoanelor didactice a
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
La încheierea activităților, înainte de plecarea copiilor acasă, inspectoarea a dorit să se convingă dacă aceștia au reținut corect numele educatoarei și i-a întrebat, din nou, cum se numește ea. Același copil a răspuns, la fel de candid: Nu v- am spus? - Cucoana... Tovarășa inspectoare uitase un lucru elementar: la preșcolari, deprinderile se formează greu și se destramă și mai anevoie. Una din recomandările din procesul-verbal de inspecție era aceea ca educatoarea să-i oblige pe copii să i se adreseze cu formula
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
conota pozitiv termeni din sfera semantică a masculinului (barbar, vigoare, război, valah, luptă etc.) și de a devaloriza idei sau concepte prin asocierea cu atribute cel puțin în intervalul temporal de care vorbim ale vulnerabilității feminine (fard parfumat, cosmetică, confort, cucoană etc.), precum și tonul rece sau, dimpotrivă, imperativ al expunerii reflectă intenția autorului de a-și etala virilitatea structurală ca principiu de ființare estetică. Din acest punct de vedere, comparația polemică ar merita ceva mai multă atenție, și asta pentru că intră
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca la noi.“ Ce cauză a avut această schimbare radicală? Influența occidentală, paradoxal stimulată de cea rusească, începând chiar din timpul ocupației Principatelor de către armatele țariste, între anii 1806 și 1812. Tot Radu Rosetti își amintește că în acea perioadă „cucoanele adoptaseră aproape toate costumul european“. Această influență era vizibilă și în rândurile micii boierimi, chiar a celei parvenite, așa cum afirmă Nicolae Filimon, care scrie despre ciocoiul ajuns sofragiu: „se obișnuiește atât de mult cu mâncările delicate, încât nu mai poate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
din ciclul Post-restant. Toate aceste texte savuroase dau impresia că sunt "culese" și reproduse întocmai de către un autor a cărui contribuție se reduce la selectarea mostrelor de "comunicare" scrisă. Hipotextul caragialian (Raport către șeful gării..., Proces-verbal, vorbăria fără frâu a cucoanei din Art. 214, etc.) se cristalizează prin identificarea agramatismelor și a paralogismelor care asezonează un stil prolix, cultivat cu ingenuitate de personajele cu funcția de expeditori sau subsemnatari, lesne încadrabili în tipologia semidocților caragialieni. Scrisoarea Dezidei, de pildă, are conformația
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel mai pur stil caragialesc, agramat și prolix. Într-o astfel de scrisorică de amor intertextualități caragialiene reies din aluziile la situația lui Rică Venturiano și a Ziței care se temea de atacul fostului soț, la debitul verbal nestăvilit al cucoanelor ajunse în fața judecătorilor, din amintitele schițe caragialiene, la "dilema" lui Farfuridi etc.: Scumpo să nu zici căț scriu prea repede [...] Nu mai plec în illinois și nici în Missouri da nici nu rămân pe loc întro oră o șterg în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
substantive comune desemnând categoria socială, activitatea sau apartenența la o anumită clasă de vârstă. Astfel, în Căldură mare actanții sunt numiți simplu: Domnul, Feciorul, Baba, Sergentul, Birjarul. În același mod sunt lăsați neidentificați Domnul, Impegatul și Aprodul din Petițiune sau Cucoana, Popa, Avocatul din Articolul 214. Similar va proceda Eugen Ionescu în antipiesele sale în care distribuie roluri unor personaje ca El și Ea (Delir în doi), Domnul și Doamna (O fată de măritat), Profesorul, Eleva, Servitoarea (Lecția), Bătrânul, Bătrâna, Oratorul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]