8,716 matches
-
de partea ta. În Sinaia, nu prea era multă mișcare. Au mers la hotel, au luat două camere, s-au spălat, s-au aranjat. Seara au cinat la restaurantul hotelului, au ieșit puțin la plimbare, apoi au mers să se culce după obișnuita îmbrățișare și obișnuitul sărut. —Noapte bună, imprevizibilule romantic. —Plăcută va fi. Voi adormi cu tine-n gând ca să visez cu tine. Au adormit repede fiind obosiți de pe drum. Cu toate acestea Matei s-a sculat cu noaptea în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aibă un sprijin politic. —Matei, dacă vrei să mănânci ceva, ia-ți din frigider ce—ți place, că văd că fata asta a noastră încă doarme. —Las-o unchiule să doarmă cât vrea. Este și ea obosită. Aseară s-a culcat târziu. Trăsesem eu un somn bun și când am venit să beau puțină apă, ea încă făcea curățenie în bucătărie. —O înțeleg că are mult de lucru și de învățat. Citește și scrie până seara târziu, dar îi place. De
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
numai către fleacuri fără vreo însemnătate oarecare. Am constatat că ei toți nu știu altceva să facă, decât să ia parte la distracții ieftine și de prost gust, apoi să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să se culce! Se umplu de beția bucuriei pentru mărunțișuri materiale și găsesc fericire doar în tot ceea ce este trecător și putrezește. Și, atunci când nu le fac pe toate acestea, stau și își povestesc unii altora când și în ce fel le-au
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să-i mai spun și despre asta, oare cui?! Deja mi s-a făcut mult prea lehamite de viața asta, așa cum este ea acum! Ah, destinule, uite ce te rog, uită-mă! Asta-i toată rugăciunea mea. Am să mă culc acum. Amin!” Istorisiri nesănătoase fericirii 161 Și așa meditase, plin de ură, de durere și de ambiții proprii, Șerban. Iar aceste gânduri ale sale reuniseră în el toate bolile, insomniile și viciile, de care încă nu se vindecase și care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acum la fel; totul se schimbase într-o singură clipă; parcă și camera era mai întunecată acum, ca și cum, afară, soarele de pe cer ar fi intrat după niște nori grei și fără seamăn de denși. Mai toată vremea, atât cât stătu culcată pe pat, Victoria își duse, pe rând, ambele mâini la ceafă și o masă, semn că o durea grozav de tare locul acela; fără îndoială că i se trăgea de la sângele ce-i galopa atât de anormal, atunci, prin vene
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
durere în pat sub niște zdrențe; abia își mai ținea respirația. Focul s-a stins și era frig în încăpere. Atunci Norocel a tăiat lemne, a făcut focul și, numai după ce aerul din cocioabă s-a mai dezmorțit, s-a culcat și el. În vis s-a întâlnit cu omul lepros, care se chinuia de data asta să urce niște scări. Imediat ce l-a văzut Norocel l-a ajutat și au reușit amândoi să ajungă sus unde era, spre mirarea lui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cârciumă să se cinstească. După ce a frunzărit prin grădina stăpânului, calul a dărâmat gardul și a intrat în grădina vecinului unde era o iarbă verde, bună și grasă. După ce a păscut de i s-a umflat burta, calul s-a culcat. Cum nu prea avea ce să mai facă prin ogradă, cățelul vecinului s-a gândit să meargă și în grădină, să dea o raită și pe acolo. Când ajunse în grădină, ce să vadă, calul vecinului a păscut în grădina
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să-l caute pe adversar și pentru asta se învârtea în cerc. A făcut câteva cercuri dar câinele nu mai era pe acolo, și pentru că îl durea rana, sărea odată cu picioarele în față, odată pe cele din spate până a culcat toată iarba la pământ. După ce cățelul s-a răzbunat, s-a dus în ogradă lătrând, pentru a anunța stăpânul de cele întâmplate. Vecinii au auzit tărăboiul din grădină și au anunțat pe ambii stăpâni, ai calului și a cățelului. Când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un miros specific de animal foarte greu și fioros, a răspuns de data asta Trotinel, care se apropiase de Căiță între timp. -De unde știi că este greu și fioros? -Că sunt animale grele, mi-am dat seama după cum au culcat iarba; că sunt fioroase, mi-am putut dat seama după mirosul adânc primit de plantele pe unde au călcat pentru că unele au murit, iar altele au imprimat în structura lor mirosul greu de suportat din cauza căruia abia respiră. -De la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
informații asupra locului unde a fost repartizat soldatul respectiv, s-au deplasat într-acolo și au primit informația de la un bătrân care păștea niște bivolițe, precum că soldatul în cauză a băut niște lapte de bivolițe după care s-a culcat, arătând și locul unde dormea. Așa acei doi plecați în misiune l-au găsit dormind sub umbra unor tufișuri. Camarazii au hotărât să-l trezească și, după ce acesta deschise ochii, încercă să se ridice dar nu reuși și rămase în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lumea perfectă a păcii între animal și animal, între om și animal. Nu trăim în Împărăția lui Dumnezeu de la sfârșitul timpurilor, pe care profetul Isaia a descris-o în Biblie (11, 6), unde lupul trăiește împreună cu mielul, iar leopardul se culcă lângă căprioară, unde vițelul și puiul de leu vor mânca împreună și un copil îi va paște. Așadar nu îmi fac iluzii, ființele vii, oricând și oriunde, pot supraviețui numai în dauna altor ființe vii și doar distrugându-le. Noi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nimic altceva decât o aparență în orice caz, o aparență fără adevăr și fără valoare și totuși continuând să trăiască din această viață care nu este nimic, să mănânce și să bea, să râdă și să cânte și să se culce în patul femeilor. Asemenea lui Tartuffe, spune un lucru, dar face opusul. Contradicția științei nu este cu toate acestea o contradicție exterioară, așa cum s-ar putea crede, atâta vreme cât ea capătă forma unei opoziții între știință și savant. Savantul nu este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aveam cum să străbat În fugă, fără să fiu văzut, cei vreo treizeci de pași care mă despărțeau de casa de unde tot nu ieșea căpitanul. Neștiind exact ce să fac, am desfăcut cu grijă capa cu armele și mi-am culcat pe genunchi unul din pistoale. Folosirea lor era interzisă de sancțiuni pragmatice semnate de regele stăpânul nostru și știam bine că, dacă Justiția le-ar fi găsit asupra mea, m-ar fi condamnat la ani grei de galere, fără ca vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și eu afară -, urmărisem careta În care alguazilii locotenentului Saldaña Îl duseseră la Alcázar și Îl introduseseră pe o poartă laterală. Nu pusesem nimic În gură de noaptea trecută, când don Francisco de Quevedo, Înainte de a se duce să se culce - Își oblojise Întâi o rană ușoară primită În Încăierare -, trecuse pe la Închisoare ca să se intereseze de căpitan; și Întâlnindu-mă la ieșire Îmi cumpărase de la o bodegă mizerabilă ceva pâine și slănină. Adevărul e că asta părea să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
poată gândi: Acum sunt zdrobit. Dar nu înțelegeam nimic, i-am spus. Și nimic nu mă ferea de acele imagini. Nu puteam să mă apăr acolo, în leagăn. Eram pârjolit de ele. Nu erai în leagăn, a zis mama. Erai culcat într-un pat cu lăteți verzi. Și când o să înveți să citești, o să înțelegi. Când o să învăț să citesc? am întrebat-o. Ar fi vremea, mi-a răspuns. în curând vei avea șapte ani. Da, am spus. E de necrezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
apei îl poți vedea deslușit pe August Strindberg. Este îmbrăcat într-o haină de ploaie lucioasă și are pe cap o căciuliță nostimă. E în trecere. Sperase s-o poată întâlni pe tânăra scriitoare Marika Stiernstedt, poate chiar să se culce cu ea. Dar n-a fost așa. Capul ei îl întrezărești la o fereastră, lângă piața Kornhamn. VIGNETĂ Tocmai în felul acesta priveam eu nodul de pe capacul băncii din fața mea în acea primă zi de școală. Și așa, pătrunzător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
trei asemenea saloane. Paturile erau așezate pe lângă pereți. Pe fiecare pat erau o saltea, un cearșaf, o pernă, două pături cu dungi albastre și un needucabil. Era ora de somn. După ce mi s-a arătat locul meu și m-am culcat, numărul paturilor și al needucabililor a devenit egal. Deasupra ușii atârna stema Västerbottenului, făcută din gips colorat: un ren măreț, cu coroană și copite roșii, gonind printre stelele Căii Lactee. Cine eram noi? Ca să fiu sincer, nu știu sau, mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
precaută la rugăciunea mea de seară. Preaiubite Doamne, spuneam eu, dă-mi-o totuși pe cea adevărată înapoi! Nu era nevoie să lămuresc ce voiam să spun. Dumnezeu știa. Această rugăciune era și mai autentică decât opera vieții mele. Stau culcat pe spate și spun asemenea lucruri. La izvoarele râului Ava au înflorit sălciile. Salcia este un arbore nobil. Nu rar, dar nobil. Ca să-mi limpezesc gândurile, mă tot întreb: Oare chiar erau sonatele lui Brahms cele pe care mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
goi? Explicația e simplă: și-au golit conținutul, precipitațiile propriu-zise, peste zona muntoasă din Västerbotten, peste munții înalți din nord, Sulo, muntele Ammar și Nasa. Când ajung aici, nu le-au mai rămas decât învelișurile umede și lăbărțate. Așadar stau culcat pe spate, iar dictafonul mi se odihnește pe piept. Mă simt mult mai sigur când stau culcat decât când sunt așezat. Este important să te simți în siguranță. Ceea ce trebuie să spun acum nu face parte din lucrurile care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din camera ei de hotel. Patul era destul de îngust, dar noi doi aveam totuși loc. Avea stâlpi groși, băițuiți în maro, și tăblia îi era împodobită cu ghirlande sculptate. N-a fost așa de greu cum îmi închipuisem să mă culc cu ea. Da, ea se ocupa de mine cu adevărat, exact așa cum promisese când a vorbit în piața din fața autogării. Aici, desigur, nu trebuie făcută nici un fel de descriere amănunțită a vieții noastre comune în anii care au urmat. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ea își scărpina cu mâna liberă o parte sau alta a trupului, iar unghiile ei boante produceau un râcâit neregulat și vulgar. Tot așa obișnuiau mulți să se scarpine demult, la Casă. De aceea eu închideam ochii, stând pe jumătate culcat în fotoliul meu. Nu voiam să văd mâna care se mișca între genunchi, pliul pântecelui și subsuori. Nimic nu trebuia să-mi abată atenția. Probabil din cauza scărpinatului, adesea ea nu înțelegea deloc ori nu putea să-și amintească ce cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
adică de primul, de următorul și de cel actual. Ea vine din două în două săptămâni și rămâne câte două zile. Nu știu cum o cheamă. în noaptea pe care o petrece aici, sus, în casa care poartă numele tatălui meu, se culcă într-un sac de dormit, lângă sobă. Are părul tuns scurt, deci nu poate fi răsucit într-un rulou, își aduce mâncare cu ea în rucsac, pantofii solizi și-i lasă întotdeauna la ușa de la intrare, iar pe obrazul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu ea. Își iubea sora și îi plăcea să se joace cu ea, de când o aduseseră de la leagăn. E drept că și Mădă o adora și era un copil foarte cuminte. Intră în cameră și își privi sora. Mădălina își culca păpușile. Câtă seriozitate! Pe Crăița o amuza teribil cu câtă aplicațiune se juca Mădălina, cum vorbea cu păpușile, cum le alinta și le hrănea... Zozo vrea să o pupe pe Crăița de noapte bună, spuse ea serioasă întinzând uruslețul spre
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ei. Un foc care nu se stinge Bart deschise încet ochii. Privi femeia de lângă el și-și dădu seama că visase. Închise din nou ochii, încercând să rămână în starea de vis, dar nu, nu era Arm cea care stătea culcată lângă el. Rămase dezamăgit. În vis, Arm stătea întinsă lângă el, cu brațele sub cap, în iarba necosită. Revăzu cu claritate visul. Aerul părea material, cerul de un albastru azuriu, intens. În iarba înaltă, necosită, plină de flori, stătea întins
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ceas cum n-a mai fost!” au decretat, ironici, cei ce iscodiseră prin atelier și vestea s-a întins, zglobie, peste târg. „O să facă o pendulă de-o să meargă de-a-ndăratelea. Când te scoli, o să vezi că e timpul să te culci!” „O să facă un ceas cu pitpalac. Pitpalac! Pitpalac!” Unii chiar așa începuseră a-i zice meșterului: Pitpalacul. Un client l-a întrebat dacă nu are trebuință de o astfel de pasăre și, spre mirarea acestuia, Ceasornicarul i-a spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]