3,235 matches
-
Face o plecăciune în direcția ei. — Cel mai bine e ca vara să te ridici de la cină cât mai e încă lumină pe cer, iar iarna, cel târziu în timpul primei ore a nopții, ca să apuci să faci puțină mișcare înainte de culcare. O plimbare, de exemplu... — Sau o tăvăleală bună prin așternuturi, chicotește Augustus. — Cu cine? îl repede Livia, oțărâtă. Sau - mai degrabă - cu ce? Că a ta e bună de tăiat și de dat la rațe. Bătrânul se împurpurează la față
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Capitolul patru Dependență de droguri, dependență de mâncare, de alcool, de țigări. Ciudat e că nimeni nu vorbește despre dependența de internet. Iar dependența de internet este năpasta anilor nouăzeci. Peste tot în lume, bărbați și femei se duc la culcare singuri, ghemuindu-se-se nefericiți în așternut, în timp ce partenerii lor se închid în birourile lor și tot tastează până la primele ore ale dimineții. Internetul e o altă lume, unde oamenii pot fi oricine își doresc; chiar în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un interval înfricoșător de scurt, și va ajunge moderator de emisiune mulțumită gropițelor sale și a dinților săi albi. La un anumit moment din viitorul nu foarte îndepărtat, orice femeie din țară, inclusiv Sophie și Lisa, se va duce la culcare visând să-l întâlnească pe Benjamin Williams; până atunci, firește că el va fi Benjamin, și va avea un aer solemn atașat fizicului său devastator de frumos și vulnerabilității sale de băiețel. ― Deci, haide, cum e? Acum e rândul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Williams, dar chiar și fanteziile astea au fost atât de banale, încât nici nu merită repetate. Ne interesează? Bun, atunci hai să aruncăm o privire prin visele pe care le are Jemima cu ochii deschiși. Când Jemima Jones merge la culcare și închide ochii, iată ce vede: se închipuie lovită de gastroenterită, care este o boală urâtă - nu pe-atât de urâtă încât să fie cu adevărat amenințătoare, însă suficent de urâtă încât s-o facă să piardă cantități imense de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ajuns vreodată să te simți singură, copil fiind? Nu ți-ai fi dorit frați și surori? Nu numai că eram singură când eram copil, dar lucrul ăsta mă și făcea să sufăr, eram dureros de singură. Mă duceam noaptea la culcare rugându-mă la Dumnezeu să mai trimită un copil. Nu prea înțelegeam eu că fără un tată, șansele să se petreacă asta erau foarte mici, dacă nu chiar nule. Așa că, deși am dezvăluit deja mai mult decât am plănuit, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sinceră să fiu, nu cred că pot să mai vorbesc. Oricum, alcoolul și oboseala ar crea niște replici nepotrivite. ― Nu vrei să fac niște cafea fără cofeină? Să stăm lângă foc cât o bei, și apoi te poți duce la culcare. Dau din nou din cap, de data asta a recunoștință, și merg lângă foc pe niște picioare surprinzător (sau poate nu) de instabile, după care aproape că mă prăbușesc în fața șemineului. Brad se duce să facă cafeaua, și când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
publicul știe ce-i place și ce nu. Dar cinstit vorbind, nimeni nu-l cunoaște cu adevărat. Nu știe nimeni că are simțul umorului, nimeni nu știe ce-l mișcă sau la ce se gândește când se duce noaptea la culcare. Jurnalistul din Ben a desăvârșit arta de a-și arăta o anumită față presei: e fermecător în fața celorlalți jurnaliști care se îngrămădesc să-l intervieveze, dar nu le arată niciodată cine este el în realitate. Numai prietenii lui adevărați îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și se lăsă pe spate în scaunul ei, pentru că Ben stricase clipa. Clipa ei. Ben n-a mai luat budincă, ceea ce a încântat-o pe Diana, pentru că hotărâse deja că Ben avea să vină la ea să bea ceva înainte de culcare. Totul ar fi fost perfect apoi - pur și simplu perfect. ― Stau chiar la colț, spuse ea când ieșiră din restaurant. Plătise ea, pentru că Diana Macpherson are probabil cel mai mare decont din țară. ― Bun. Mersi pentru o seară minunată, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
luat de braț, Ben a rezistat instinctului de a tresări. La naiba, se gândi el. La naiba. Când ajunseră la ușă, Diana se întoarse spre el cu un zâmbet poznaș pe buze. ― Și acum ce zici de un pahar înainte de culcare? spuse ea. Ben se rugă în gând. Dacă mă ajuți acum, Doamne, promit să merg la biserică. Auzi imediat un zgomot de motor, iar când se întoarse văzu lumina portocalie a unui taxi negru, care era liber. ― Taxi, strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
plecat. ― Cum a rămas? îl întreabă Simon pe Ben. Mai vrei să mergi în localul ăla al lui Schwarzenegger? ― Nu prea cred, spune Ben, care s-a molipsit de la căscatul cameramanului. Cred că și eu mă pregătesc să merg la culcare. ― Ei, haide, Ben, îi spune Simon. Nu mă poți lăsa tocmai acum. ― Bine, spune Ben fără tragere de inimă. Dar numai un pahar, și rapid. Chiar că e vorba de un pahar rapid, pentru că nici Simon nu se simte prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
afla în vârful golfului, destul de departe de barăcile dulgherilor și ale clăcașilor. La fel ca și celelalte colibe, nu era decât o mână de bârne stivuite una peste alta. Cămăruța ca un șopron era în același timp și loc de culcare, și loc de rugăciune solitară pentru misionar. Încă de pe când era elev la seminar, avea obiceiul să-și lege încheieturile mâinilor înainte de a se culca pentru a nu cădea pradă poftelor trupești care îi asaltau cu înverșunare trupul vânjos. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
străine. Desigur, samuraiul știa și el că pe domeniile Stăpânului existau mine de aur și depozite de minereu, dar era pentru prima oară când auzea că se vor îmbarca și astfel de oameni. În seara aceea, samuraiul se duse la culcare zicându-și în sinea lui că însărcinarea sa n-avea nici o legătură cu toate acestea, fiindcă el trebuia să trimită scrisorile Stăpânului către mai marii Nuevei España. Nu prea reuși să doarmă din cauza valurilor tumultuoase și a inimii zbuciumate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
amețeli. După masă (pesemne că mâncarea spaniolă nu era pe placul lor, fiindcă au dat la o parte carnea, de la care sunt opriți de budism, și au mâncat doar legumele și peștele) s-au retras repede în camerele lor de culcare. Istovirea se citea limpede și pe chipurile solilor. După cină aceștia își înclinară capetele în semn de recunoștință în fața starețului Guadalcázar și a celorlalți frați ai noștri și se duseră și ei în odăile lor. De cum au ieșit japonezii, starețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sfătui în șoaptă cu ceilalți oameni de vază. Printre ei nu era nici unul care să știe unde se afla Japonia și ce fel de țară era. Samuraiul, la fel ca și ceilalți soli, ar fi vrut să se ducă la culcare mai devreme în loc să stea la masă. Cu excepția lui Nishi, nici samuraiul, nici Tanaka nu se dădeau în vânt după mâncarea spaniolilor. Fără să țină cont de sentimentele lor, Velasco zise: Sunt încredințat că solii vor veni bucuroși. Doar supușii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la flacăra sfeșnicului din mâna lui. Flacăra se zbătea în mâna lui Hasekura. „Facă-se voia Ta.” Însă, acum această voie era de o cruzime mai înghețată decât gheața însăși. Fără nici un cuvânt, Hasekura m-a dus în camera de culcare a lui Tanaka. Pe coridor era întuneric beznă și pe perete se înfiripau două umbre, dar și eu, și Hasekura tăceam. Doar în încăperea din fund ardea o lumină. În fața ușii stăteau câțiva supuși împreună cu Nishi. Am pășit înăuntru. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
focului Îi juca pe fața cu trăsături plăcute; se vedea că-i e somn. Auzi hiena, nu departe de foc. Am scris, zise el. Da’ am obosit. Crezi c-o să poți dormi? — Da, sunt sigur. De ce nu te duci la culcare? Îmi place să stau aici cu tine. Nu simți ceva ciudat? — Nu, mi-e doar somn. — Eu simt. Tocmai simțise din nou cum vine moartea. — Știi, singurul lucru pe care nu mi l-am pierdut e curiozitatea. — N-ai pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
masă după ce aduse mâncarea și mâncă Împreună cu ei. Fu o masă pe cinste. Bărbații mâncară serios. După aceea se-ntoarseră din nou În camera din față, iar Liz și cu doamna Smith strânseră masa. Apoi doamna Smith se duse la culcare și Smith o urmă și el În curând. Jim și Charley erau tot În camera din față. Liz rămase În bucătărie, lângă sobă, prefăcându-se că citește dintr-o carte și gândindu-se la Jim. Nu voia să se culce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i mai taie o felie. Nu. — Hai, mai ia o bucată. — Nu, nu mai vreau. Taică-su strânse masa. — Și unde erau, În pădure? — Pe dealurile din spatele satului. Nick se uita-n farfurie. Ar fi cazul să te duci la culcare, Nick, Îi spuse taică-su. — Bine. Nick se duse-n camera lui, se dezbrăcă și se băgă-n pat. Îl auzi pe taică-su umblând prin sufragerie. Stătea Întins În pat, cu fața Înfundată-n pernă. „Mi-a frânt inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și nici tânăr nu mai sunt. — Hai, lasă. Încuie și termină cu prostiile. — Și eu sunt genu’ căruia-i place să stea până târziu la cafenea, spuse chelnerul mai În vârstă. Sunt ca ăia care nu vor să meargă la culcare. Care au nevoie de o lumină pe timpul nopții. — Eu vreau să merg acasă și să mă bag În pat. — Suntem din specii diferite, spuse chelnerul mai bătrân, care Între timp Își Îmbrăcase hainele de stradă. Nu ține numai de tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gata și, după aceea, tata s-a așezat în fotoliu, în fața televizorului, mama s-a dus în bibliotecă și a început să citească ceva, iar copiii, în camera lor, s-au mai jucat un pic. Când a sosit ora de culcare, și-au făcut pătucurile și, țuști! Sub pătură. Sorina se simțea tare obosită. Când puse căpșorul pe pernuță, i se păru că începe să plutească, mai întâi, prin cameră, după aceea prin tot apartamentul iar, mai apoi, pătuțul seamănă cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
știți - spune mama - că broscuțele stau, mai ales, acolo unde prin apropiere, există un lac, un râu sau unde-i un loc mai umbros și răcoros. Aici, la noi, nu cred că le-ar plăcea. Și acum, din nou la culcare! Somn ușor! La grădiniță După ce au fost afară, în curte și au jucat tot felul de jocuri, s-au dat în scrânciob, au lunecat pe spinarea albă a toboganului, au încins un meci de fotbal ori s-au întrecut la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
așa în fața învățătoarei? Iar când Sorina spunea să facă amândoi o vizită pădurii din apropierea satului, Sorin o refuza, fără să-i spună de ce. Auzindu-i cum se ciondăneau, bunica intră în vorbă: Ce-ar fi dacă ați merge voi la culcare? Dar nu ne este somn, bunică, nu suntem obosiți! au fost de părere într-un glas cei doi frați. Vi se pare că nu sunteți obosiți, dar o să vedeți ce repede veți adormi. Căci somnul o să vină când nici nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
plecați voi de aici! la joacă, să creșteți mari! Prinși cu munca, nimeni n-a observat când s-a lăsat seara iar, după ea, o noapte frumoasă, cu lună plină și multe stele, a coborât peste sat. Toată lumea merge la culcare. Luna și stelele vor porni din casă-n casă, vor privi prin ferestre, iar dacă vor vedea copii care nu dorm, ori și mai rău! care plâng sau îi necăjesc în vreun fel pe părinți ori pe bunici se vor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Spre seară, dacă ninsoarea o să stea, vor pune să facă un om de zăpadă. Ar încerca ei și acum, dar cu bunica nu-i de glumit! E ora prânzului, uite acum o să le pună pe masă și, pe urmă, la culcare! Degeaba încearcă Sorin și Sorina să-i spună că... ea știe una și bună: întâi la masă, apoi la ohihnă. După ciorba cea gustoasă și aromată și după tocănița pe care nimeni altcineva nu poate s o facă mai bună
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fulgul. Îi dă, apoi, drumul, iar îl prinde, pe urmă-l împinge cu o labă, iar cu cealaltă-l apucă din nou. Ca un copil care se joacă pe trotuar cu o bilă ori cu o minge. Gata! Toată lumea la culcare! spune bunica asemenea unui comandant de oști. După somn, o să vă zbenguiți pe săturate. Dar matale, bunică, nu vii să dormi cu noi? Nu pot, am treabă! Și ce-ai să faci cât timp noi o să dormim? Păi, cum zice
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]