13,249 matches
-
ei făcuse "menazul" la palatul Elisabeta. Folcloristul Brebenel Chiriac, uitînd de amplul studiu Înjurătura ca revoltă socială, cu trimiteri dese la Marx-Engels, se considerase cel puțin frustrat cînd dăduse Hora lui Carol drept Hora lui Cuza ("un muieratic"!). "Hora nouă, culeasă de mine la Vîrfu-Cîmpului, e contrafacere. Am fost nevoit să contrafac o horă boierească. Toată arhiva institutului e viciată și trebuie revizuită". Mă folosesc de imaginea Magdei U., cea cu Institutul arenă de circ, ca să-i plasez pe toți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pentru că se instaurase gravitația Lunii. De altfel, băboiul plutea. Nu părea să o deranjeze vidul care năvălise în rezervă, ci faptul că nu putea să coasă. Ținea acul de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că bătrâna inaugurase cea mai ecologică mâncare din Univers. Mioara Alimentară strângea cu fărașul microbii vagabonzi, îi vâra în plicuri, pe care Doctorul Talancă îi și trimitea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
1 și Mama 1 alegeau cu ochii pălăriile de soare și costumele de plajă expuse pe umerașe, în timp ce Mioara 2 și Mama 2 asistau la momentul rapace al gunoierilor care, cu urlete și fluiere, dirijau cuirasatul cu tocător, printre tarabe, culegând bătrânii morți atârnați în cârligele inoxidabile pe care fuseseră pălăriile de paie pentru damele sensibile la soare, pentru domni eleganți care nu pridideau să-și gâtuie nevestele cu cravatele și să le predea gunoierilor. Grăbiți, aceștia ecologizau piața, mai apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ai adus numai câteva amintiri? O bucată măruntă dintr-o viață lipsită de mine. Trebuia să aduni tot, tot, toată viața! Da, Mitică, dar viața pare atât de lungă, încât tot aduni și nu mai termini! Ce să-ți mai culeg, peste trei sferturi din singurătatea mea o păstrez împachetată cu grijă, printre ele am strecurat câteva parfumuri care-ți plac ție, despre oameni și locuri, o, sigur, esența, dar am să mă străduiesc să strâng cât mai multe, le voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adăugăm câte un amănunt pentru a-l face mai aproape de real, ca atunci când ai dori un al 5-lea anotimp, ca o încununare apoteotică a timpului astronomic, dar nu vreau să te plictisesc. Cum, vrei și plictiseala mea să o culeg pentru tine? La ce supliciu mă supui? E mult de muncă, semănătorul e atât de harnic și lacom și avar de a-mi oferi cât mai multe și a-mi lua totul pentru ca eu cu Mica Marie, păpușa mea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Îmbrăcată în rochie de mireasă, devenea soția fiecărui bărbat după un ceremonial frugal pentru că voiam să te simt, Mitică, de la fiecare și tot nu reușeam să te întregesc, să te simt întru totul, nu aveam puteri atât de mari, te culegeam bucată cu bucată, tu erai mirele meu format din fiecare amant în parte. Mama dorește, așa cum e mumificată de mine în piramida vie pe care eu o oferisem ca ecran al libertății mele, să fie asemenea mie sau se închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
privit, rudele noastre moarte demult. Aplecați, fie la săpat într-un pământ imaginar, fie atârnând rufe imaginare pe o sârmă invizibilă, ceea ce însemna că rămăseseră obiceiurile, iar ideea de acțiune transla spre rezultatul ei, iar cel ce prășise răsadul acum culegea imaginarul fruct sau prezumția de legumă, cea care atârnase rufele așeza imaginea lor împăturită într-un coș imaginar, gonind cu piciorul imaginea unui câine care se gudura la picioarele imaginii gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că mușcă și mestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la care mă aflu. Așa că să dăm drumul aberațiilor Mioarei să zburde... Eram singură, casa mi-o smulseseră gunoierii în toiul luptei și mi-o aduseseră la locul ei de baștină. Mama mă aștepta urmărindu-mă cu binoclul. În fundul grădinii culegeam dudele care mai rămăseseră pe ramuri. Vino, Autorule, las-o pe Mama! Ți-aud prezența, cum scrii! Vino cu mine! Jurnalul se scrie singur, Autorule! Ne aflam în câmpia care parcă era câmpia Bărăganului. E așa cum vreau eu! îmi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca o șosea, stârnind o ploaie de cuvinte peste noi. Și am fugit cu toții care încotro... D a, spuse Satelitu, în coliba improvizată din coceni uriași la lumina de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tavan sau dintre cărți. Ochii s-au mutat în podele, în tronul toaletei, în oglinda de la baie. Când am întors pendula, în limba de bronz clipea un ochi. Nu apăreau când străbăteam străzile împreună cu Mama. Nici atunci când, ținută în lesă, culegeam coacăze. De fapt, căutam ochi să-i străpung cu acul de păr. De spaimă, am străpuns odată un tablou: erau ochii mei din tinerețe. Am lăsat în pace privirile care începuseră să nu mai fie agresive. Cu timpul, au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înciudat că viața e atât de scurtă și moartea atât de lungă. Cum să nu fie nebuni de fericire gunoierii? Notele proaste din carnetele școlare sau transmise prin e-mail-uri, lacrimile care se scurg prin undele telefoniei, prelingându-se până la cot, culese cu grijă, strigătele care se lovesc de boltă, ecoul vine înapoi, dizidentul urlă în peștera goală, tavanul cerului e un gong uriaș, răsună cercurile sunetului, se duc până se pierd în propriul lor trup, obosite de monotonie, întorcându-se tăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
influența marelui R infestase totul. Prilej pentru turistul englez să se dumirească și să transmită prin e-mail conaționalilor săi: Trecutul muncește, prezentul stă cu musca la nas. Formularea în engleză suna mai literar, dar mai scurt: Aici se muncește, prezentul culege roadele. Și în Scoția: Munca trecutului a ridicat prezentul, iar în Țara Galilor: Morții învie, prezentul moare. Regina a supus populația, inclusiv pe cea din dominioanele de peste mări și din colonii, precum și locuitorii din Shambala, Atlantida și continentul Mu, unui referendum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceasornic, cu artileria gândurilor tuturor bărbaților țintită spre gândurile lor, fără doborârea voluptuosului inamic, masculii își trimiteau corpul eteric amușinându-le gândul și sărutându-l, mângâindu-le brațele și trupul și sărutându-le, răsfirându-le pletele și înfășurându-se cu ele, culegând cu palmele mirosurile teilor de pe brațe, de pe pulpe, de pe gât și umeri, mângâindu-și cu ele fața și buzele, și ochii, și părul, ca să ne miroasă toată ziua frumusețea, ele neștiind că sunt frumoase, parfumate, îmbrățișate, sărutate și dorite. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asta. -Cam așa stau lucrurile. Fratele meu era dealer de droguri. Ca să știe dacă marfa pe care o vindea era bună, o testa pe mine. Eram degustătoarea lui de heroină. Nu mă puteam mulțumi doar să gust. Când m-a cules Olaf, eram inconștientă, supradoză completă. M-am trezit aici. -Nu știam că Olaf flirta cu acest tip de mediu, mă hazardai. -Cu siguranță nu. Condiția ca să rămân aici a fost să nu mă mai ating niciodată de drog. Olaf are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
duse în bucătărie, desfăcu o cutie de pateu pentru pisicile de lux pe care o goli într-o farfurie adâncă. O puse pe podea. Ne terminarăm sticla de șampanie privindu-l pe Biscuit cum își devorează tainul. -Eu l-am cules pe Biscuit acum doi ani, la fel cum m-a cules Olaf pe mine. Era un motănel slab și speriat. -S-a schimbat. -Vrei să spui că s-a îngrășat? -Da. Și nu mai pare deloc speriat. Râse. Îmi era foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
lux pe care o goli într-o farfurie adâncă. O puse pe podea. Ne terminarăm sticla de șampanie privindu-l pe Biscuit cum își devorează tainul. -Eu l-am cules pe Biscuit acum doi ani, la fel cum m-a cules Olaf pe mine. Era un motănel slab și speriat. -S-a schimbat. -Vrei să spui că s-a îngrășat? -Da. Și nu mai pare deloc speriat. Râse. Îmi era foame. Aș fi vrut să pot cere de mâncare așa cum făcuse Biscuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
deja rădăcini pe-aici de ani de zile, spune Roja, de fraieri pică întotdeauna cei mici. — Ăstora nu li se întîmplă niciodată nimic, constată Curistul cu amărăciune. Dacă ar fi după mine, aș face o razie generală și i-aș culege pe toți de pe străzi și de prin localuri ca ăsta în doi timpi și trei mișcări. — Ești naiv, îi răspunde Roja, dacă ăștia n-ar trafica valută, unde și-ar mai schimba leii în verzișori securiștii și politicienii noștri? — Despre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de pictorul Nicolae Grigorescu, nici cum reiese din cuvîntările pompoase ale regelui, că de fapt Parlamentul n-a făcut altceva cînd a trimis armata la luptă în sudul Dunării decît să asigure carne de tun armatei ruse, care urma să culeagă după aceea aplauzele europenilor. Monarhia salvează România, își amintește ce se strigă pe străzi, uite încă un motiv pentru care îi vine să-și arunce cît colo scaunul cu rotile, să sară din nou în uniforma de colonel și să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar fi pretat la așa ceva, chiar așa de urît se vedea totul din exterior? Ca un Flower Power resuscitat, saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix dintr-un pick-up vechi cules de la gunoi, femei care nu purtau chiloți, haine care puțeau, un du-te vino care făcea să-ți vîjîie capul, să te apuce greața, să faci și tu ce făceau ei. Nu puteai să te lași mai prejos, Părințele, pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
situează pe poziția celui care spune "trebuie". Ei își iau angajamente în public și, la un moment dat, declară: "Vedeți prăpastia asta? După ce voi coborî, fie mă veți vedea făcîndu-vă semne cu mîna din partea cealaltă a ei, fie mă veți culege mort de pe fundul ei". Oamenii care au acumulat mari averi nu sînt exemple perfecte de disciplină. Ei fac numai ce li se pare necesar la un moment dat. Nici nu ar putea face altfel. Pur și simplu, ei nu ar
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
dornici să îi ajute pe cei care au mai puțin dar, pentru asta, ar trebui să devină mai întîi ei înșiși bogați. Ei ar trebui să se ajute mai întîi pe sine, deoarece, din păcate, acesta este mecanismul. Nu poți culege roadele, dacă nu cultivi mai întîi pămîntul. A fost odată un țăran care a cumpărat o bucată de pămînt. Înainte de orice, el a vrut să se asigure că investiția va merita efortul. El s-a postat pe respectiva parcelă și
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
spus: Dacă a da recoltă bună anul ăsta, oi semăna și eu ceva la anu', dar trebuie mai întîi să văd dacă se merită." Bineînțeles că dezamăgirea țăranului a fost cruntă. În agricultură există următoarea regulă: seamănă și după aceea culege. Această ordine a lucrurilor este cea care ne-a transformat din simpli culegători în fermieri. Orice persoană trece prin aceeași experiență în cadrul evoluției sale. El are de ales între a consuma totul și a economisi. Poate să cheltuiască totul pentru
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
provocat. Îți pot spune doar ce va urma dacă vei dona o zecine din veniturile tale. Vei fi bogat și fericit. Vei obține ce vei vrea și te vei bucura de rezultatele tale. Încearcă! "Mulți caută rădăcini, dar numai cîțiva culeg fructele." Nu vei descoperi niciodată care este sursa acestui miracol. Totuși, dacă vei dona 10 % din venituri vei culege fructele. REȚINE! • Donează regulat o sumă fixă. • Te vei convinge că banii sînt un lucru bun și că se află pe
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
și fericit. Vei obține ce vei vrea și te vei bucura de rezultatele tale. Încearcă! "Mulți caută rădăcini, dar numai cîțiva culeg fructele." Nu vei descoperi niciodată care este sursa acestui miracol. Totuși, dacă vei dona 10 % din venituri vei culege fructele. REȚINE! • Donează regulat o sumă fixă. • Te vei convinge că banii sînt un lucru bun și că se află pe mîini bune. Dacă te vei decide să faci asta, notează-ți și motivele. • Întocmește un plan de întrebuințare cu
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
din România, multi dintre ei reciclându-și competențele profesionale într-un fel de jurnalism generalist care a acreditat eticheta de „analist”, aplicat... tuturor celor ce-și exprim... de fapt doar opiniile, susținute în cel mai bun caz de informații privilegiate culese prin frecventarea celor ce ne fac istoria în ultima jum...țațe de generație, dar prezentate cu sigurant... apodictic..., cu aplomb moftologic și cu zâmbet mefistofelic de apartenent... la „cercuri bine informate”. Megamașina mediatic... româneasc..., la fel ca oricare alta, are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]