81,230 matches
-
lacrimile cu geamătul, Nea Mârâilă cu bastonul în aer apărând la colțul străzii în brațele lui Roque Paracliseru, Mafalda Claponăreasa alergând după găini, Zeca Trampa căutând calamari și sborși printre verzele lui Hipólito, Un-Metru-Jumate vomând tot soiul de materii în culori ciudate, verzui și liliachii, Celestino înjurându-l pe Piept-ca-Scândura, Tonecas Arenă cerând ajutor ca să poată coborî de pe schelă, Joca Înțolitu cu haina în mână zicându-le mama mă-tii tuturor celor din jur, Gil Frezatu căutându-și dintele de aur
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
-l (postum!) de camuflaj intenționat. Mircea Eliade a simțit „teroarea istoriei” în propria-i biografie. A mai avut rost să mai desfacă firul în patru? Și să se oblige, măcar pentru zăbavă de o clipă, să-și mai aleagă și culorile? Ba, pentru urzeală, ba, pentru băteală? Așa că formula jurnalului prin implicare (fie și fictivă - camuflare, nu?!) - personagială, de atmosferă, de spațiu, i-a dat posibilitatea să rămână tot el ordonator, atât de viziune, cât și de limbaj, derivând și fragmente
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
absolvit Facultatea de Litere "Babeș-Bolyai" din Cluj și Facultatea de Litere de la Universitatea Artois; în plus, ca orice studentă cu veleități literare de la Facultatea de Litere din Cluj, este o fostă membră a redacției revistei "Echinox") emană forță și combină culoare, sensibilitate, imaginație, inteligență a construcției, într-un puzzle liric de mare originalitate. Discreția poetei în viața literară românească are și o explicație obiectivă: Roxana Sicoe-Tirea s-a stabilit de câțiva ani în Franța, unde și-a întemeiat o familie. În
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
un baston cu o măciulie ce întruchipează un cap de pudel, la gât îi atârnă scarabeul sacru, are "mâna grea, ca de piatră, fierbinte ca focul", unul din ochii săi e negru aidoma morții și pustiului, altul verde asemeni vieții, culorile lor valpurgice inversându-se în cursul nopții. Rolul său e de necromant, psihopomp, specialist în știința decapitărilor și repunerilor capului. Azazello și Behemoth își dezvăluie adevăratul chip, cel dintâi ca demon al pustiei, cel de-al doilea ca demon-paj. Figura
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
dându-și jos masca ludică, rămâne cu o altă mască, gravă. După ce și-a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-un "cavaler violet, sumbru, cu chipul mohorât care nu zâmbea niciodată". Violetul, ne atrage atenția dl Vartic, e culoarea cristică din timpul Patimilor și, concomitent, semnifică misterul nevăzut al reîncarnării. Așadar "paiața", "arlechinul", "Cadrilatul Coroviev" rămâne un depozitar al secretului nedecriptat. Cât privește maestrul, acesta e, până la un punct, un autoportret al lui Bulgakov însuși, ceea ce autorul ține a
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
împotriva fumătorilor, acei incurabili vicioși, paria ai societății ce înaintează în formație strânsă spre țarcurile unde-și vor sfârși zilele între nori de fum și maldăre de mucuri, tușind, expectorând... Un patron care refuză angajarea unui petent pe motive de culoare a pielii sau anumite preferințe sexuale este numaidecât sancționat, rușinea prin care trece îl va urmări toată viața, va pierde licența odată cu obrazul. Dar dacă un fumător se prezintă, fie și părinte de cinci copii înfometați, patronul e liber să
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
De atunci mă tot gândesc cum aș fi putut să-l fac să Înțeleagă că nu trebuie să ai Încredere-n oameni. HALLOWEEN Spre noiembrie Întâi, Lume multă, agitată. Într-un val de bucurie E Canada prinsă toată. Vălmășaguri de culori - Zi de joc și sărbătoare: Halloweenu-i nebunie Pentru mic și pentru mare. Peste tot, Dracula-n frunte - Măști din lumea cu strigoi, Cu stafii și cu vedenii Ce-și arată dinții goi. Zarvă, zarvă și iar zarvă - Cete de copii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
popoarelor pe care Dumnezeu le-a lăsat să aibă grijă de ea și de afluenții ei. „Fluviul cu unde frumoase”, cum Îl numea Hesiod, va continua să fie slăvit de cântăreți, cu flautul și cu lira, cu verbul și cu culoarea, imortalizând În versuri, imnuri, cantate și pe pânze ipostazele de măreție ale acestei ape-rege a continentului Europa. (Din volumul „ARBORELE DE APĂ”,În pregătire pentru tipar.) (Fotografii realizate de Valentin Pițigoi) DANUBIUM NOSTRUM curge-n vecie - cântec de mamă. ea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
toate vrăbiile pe care Domnul le Îngroapă În ramuri ca să Încolțească la primăvară. Copilăria, neînvinsa copilărie! Care cu sabia ei de lemn scurtează de cap balaurii nopții. Care mă ia și-acum de mână prin crâng: sunt fluturele, sunt toate culorile care bat din aripi spre tine. Sunt albina care bate cu aripa ei la poarta narciselor. Copilăria! Care se ascunde seara În brațele mele. Care țipă În somn. Pesemne coroana de spini i se arată În vis, coroana de spini
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
este același. Dar eu nu mai sunt aceeași, mâncarea nu mai este aceeași. Nu mai este aceeași nici farfuria și nici covorul pe care stăteam. Acum sunt cioburi pe jos. Eu sunt flămândă, aproape să leșin și am În mine culoarea urii. Da, Dumnezeul meu, urăsc!!!!! IMAGINEA A TREIA Leșin și visez o scară pe care trebuie să urc. Simt că dacă o pot urca, ajung la prima imagine și voi putea schimba această trăire a dezastrului și a foamei. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nu pot ajunge la ea, poate că nu pot să lupt pentru ea, mam gândit eu. El vine spre mine așa cum Îl știu. Dar eu știu acum că acest zâmbet, că acest glas cald și frumos care poartă În el culorile dragostei, acest zâmbet e gata să ucidă. Mă uit la omul hoț care vrea să și Însușească ceea ce nu este al lui, știu ce va urma și atunci Îi dăruiesc lui mâncarea mea. I-o dau lui să o mănânce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
n t ă Î n n o a p t e a Întunecată fără să se gândească la urmări sau la oboseală. Se anunță Încă o noapte lungă... Valencia noaptea - În jurul meu lumea dansează pe străzi Oamenii sunt de toate culorile. Asiatici, negri, albi ca laptele. Însă nimeni nu are o problemă cu cineva, cu toții zâmbesc, cu toții sunt uniți de un singur gând, cel al distracției. Se face schimb de țigări, se face schimb de sticle, lumea glumește, fiecare Învață puțin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
profesorul prezintă o serie de alte materiale inedite, precum: un aforism al poetului, citit În cercul „Junimii” din București, in 1888, poezia Veronicăi Micle, Închinată actriței Aristița Manolescu, În 29 iunie 1885, la Iași, scrisă, in original, cu cerneală de culoare violetă, cerneala preferată a poetei. Tot cu această ocazie au fost prezentate facsimile după caseta de anunț a morții poetului, În ziarul bucureștean „Românul” din 16 iunie 1889 și după dosarul Înmormântării „din mila publică oficială”. Manifestările au avut loc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ca să ne arată, În cimitirul orașului, mormântul mezinului familiei Eminescu, Matei Eminescu, căpitan și erou În Războiul de Independență 187778, care a sfârșit ca subprefect de Bistrița. Mormântul Îngrijit de elevii liceului, mai sus amintit, era Împresurat cu flori În culorile drapelului României (roșu, galben și albastru). Am făcut multe poze la acest mormânt, pe care, Împreună cu profesorul, le-am trimis colonelului Gheorghe Eminescu, fiul lui Matei și ultimul nepot de frate, pe linie bărbătească, al poetului, care trăia În București
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și să-l împlînt în soartă ca-ntr-un pîntec." Toată impetuozitatea în imagini a unui Vinea de mijloc de drum (sîntem în 1930) și sintaxa doar ușor, imperceptibil deraiată, sînt de găsit aici. Un decor de griuri tînjind la culori tari, și la precizia de-altădată a conturilor care, îmbătrînind, se lasă. Ceea ce, oricît te-ai fi îndepărtat, citind, de manierisme delicate, ca acest început de confesiune - "Mi-e veche inima: un menuet/ închis în ceasul unei jucării", sau ca
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
cu sconcși al lui lowell/ mi-am amintit că prima noapte în care am descoperit/ că sunt singur/ s-a petrecut într-un bloc de patru etaje/ într-o baie/ atunci s-a pornit mașinăria/ pe întuneric/ sub/ luna de culoarea urinei"; "acum facem curățenie/ ștergem măturăm spălăm/ frecăm dușumelele dăm cu soluție de dezinfectat/ dăm cu clor până când/ încăperile vor străluci ca bucile unui nou-născut/ și vor țipa de atâta strălucire/ din prag cu mâinile în șolduri vom admira și
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
minore, precum și orizontalitatea tangajului de la corzile grave; o lumină ce sclipește atunci când se aprind focurile alămurilor și pălește grație sufocării lemnelor în registrul acut. Una peste alta se poate spune că am întrezărit umbra lui Zeus. Sau poate a reginei culorilor și volumelor groase, masive. Clevetitorii ar invoca probabil moara de măcinat sunete. Binevoitorii, dimpotrivă, ar motiva că este un mijloc eficient de a convinge masele ce nu cugetă destul. Iar eu vin și spun că aduce oarecum cu a te
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
singur personaj inventat, nu întâmplător contabilul ospiciului, martor și grefier al vieții lui Sade, de felul lui Serenus Zeitblom din Doktor Faustus de Th. Mann. Celălalt narator este Sade însuși, încă seducător și lacom să scrie, prezentat verosimil, cu multă culoare și neașteptată gingășie. Directorul ospiciului, Dl. de Coulmiers, doctorii, ultima amantă a lui Sade sunt personaje care au existat și în realitate. Mottoul este dintr-un roman al eroului principal: "O, cât de frumoasă poate fi natura coruptă, cu toate
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
și Juliette continuă să se tipărească la Paris, știu bine. Justine se vinde cu trei sute de franci. Vânzarea a zece exemplare ar fi de ajuns pentru plata pensiunii mele pe un an la acest ospiciu, dar nu voi vedea niciodată culoarea acestor bani. Până și de ei am fost deposedat. Mi-au fost luate viața și tinerețea, dar nu a fost de ajuns. Trebuia să fiu prădat și de rodul muncii mele. Când mica mea avere s-a evaporat, soacră-mea
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
simplă berlină acoperită, erau lac de sudoare. A trebuit să-i frecționăm toată seara, de teamă să nu moară. Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanță bizară de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruș. Privirea îi era moartă, ca și cum ar fi trăit toate umilințele unei vieți departe de ea însăși. În secunda
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
să nu moară. Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanță bizară de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruș. Privirea îi era moartă, ca și cum ar fi trăit toate umilințele unei vieți departe de ea însăși. În secunda următoare însă, a exprimat furie, poruncă, blândețe mângâietoare - toate la un loc - și am simțit, în
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
forță, voință, tensiune care mi-au fost transmise, trecându-mi din piciorul scurt în piept, ca un fel de înțepătură. Stătea foarte drept, cu mâinile sprijinite pe baston, cu buzele strânse. Mi s-a părut că ochii lui aveau o culoare spălăcită, așa cum au adesea oamenii în vârstă, ceva între albastru și gri. Apoi focul din privire i s-a stins și s-a supus cu o curtoazie perfectă, dar total indiferentă, formalităților de intrare. Fratele Pierre-Paul i-a scris numele
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
reumatice, dar și de știrile teve dinspre Guvern și agențiile de turism cum că se vor reduce tarifele în stațiunile de odihnă și tratament, iar spațiile de cazare vor fi pe măsură... Nu ne îndoim. Încep să cadă frunze de culoarea fețelor unor demnitari intrând sau ieșind de la CNSAS în timp ce trec prin transfocatoarele camerelor de filmat ale reporterilor de televiziune - adevărate și indecente furci caudine... Mă rog... Așadar, e toamnă! Începe anul școlar, iar ministrul Mihail Hărdău constată cu uimire în fața
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
Cristian Teodorescu Descopăr pe listele cu turnători din presă, făcute chiar de Securitate, ziariști pe care i-am cunoscut și cu care discutam pe culoare, la Casa Scînteii. Cu unii eram în relații de încredere, astfel că pe la zile festive, cum era 23 August, mai spuneam una, alta despre Ceaușescu. Iar ei supărați: ce cult al personalității deșănțat, ce mizerie! Acum cîțiva ani, măcar de
Ce securitate mai by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10337_a_11662]
-
cu frică pe la spatele profesorului scorțos". Consistent și inteligent mi s-a părut în schimb eseul Cine se teme de globalizare?, în care, într-un limbaj agreabil și cu explicații bine găsite și furnizate, lumea de mâine e prezentată în culori mai calde. E totuși cam puțin pentru un întreg volum de publicistică, dorit provocator și aparținând, nu-i așa?, unui scriitor strălucit. Dorind să ne smulgă din încleiala clișeelor patriotice, Radu Pavel Gheo nu face altceva decât să ne împingă
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]