KorAP: Find »[drukola/base=cultivator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...72 >

1,799 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337

sunt de preferat policulturile, În ceea ce privește durabilitatea și, implicit, producția pe termen lung, ele sunt foarte recomandabile. În discuția noastră privind culturile mixte ne-am ocupat doar de chestiunile limitate ale randamentului și conservării solului, fără să ne oprim asupra problemei cultivatorilor și a diverselor scopuri pe care le urmăresc ei folosind asemenea tehnici. După părerea lui Paul Richards, cel mai important avantaj al culturilor intercalate Îl reprezintă marea lor flexibilitate, „faptul că se pretează la o Întreagă serie de combinații care

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
agricultorii recurg la policultură este evitarea lipsei de forță de muncă la momentul Însămânțării și recoltei. Cultivarea mai multor specii diferite este, În mod evident, și un mijloc de a dispersa riscurile și de a asigura mai bine hrana necesară. Cultivatorii pot atenua pericolul foametei dacă, În loc să se ocupe de doar unul sau două soiuri, plantează culturi cu maturizare rapidă și altele cu maturizare lentă, culturi rezistente la secetă și altele cărora le place umiditatea, culturi rezistente la paraziți și boli

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
prin butași, și nu prin semințe. Strict obiectiv vorbind, mai mulți specialiști ar fi tras concluzia că existau multe motive de a considera fiecare fermă africană un fel de stațiune experimentală la scară redusă. Este evident că o comunitate de cultivatori care trebuie să Își ducă traiul Într-un mediu sărac și capricios nu va prea rata ocaziile de a-și Îmbunătăți siguranța și rezervele de hrană. Dar trebuie să punem În evidență și limitele cunoștințelor locale. Cultivatorii indigeni Își cunoșteau

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
o comunitate de cultivatori care trebuie să Își ducă traiul Într-un mediu sărac și capricios nu va prea rata ocaziile de a-și Îmbunătăți siguranța și rezervele de hrană. Dar trebuie să punem În evidență și limitele cunoștințelor locale. Cultivatorii indigeni Își cunoșteau foarte bine propriul mediu și știau ce posibilități oferă, Însă, desigur, le lipseau informațiile pe care li le puteau oferi instrumente ale științei moderne precum microscopul, imaginile aeriene și selecția științifică a plantelor. Asemenea multor agricultori din

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
s-ar fi năruit Însăși temelia statutului și a puterii instituționale a autorităților. Logica nedeclarată de la baza majorității proiectelor de stat din sfera modernizării agricole era una a consolidării puterii instituțiilor centrale și a diminuării autonomiei de care se bucurau cultivatorii și comunitățile În raport cu acele organisme. Fiecare nouă practică materială schimba Într-un fel sau altul distribuția puterii, gradul de bunăstare și statutul deja existente, iar pretențiile specialiștilor În agricultură, cum că ar fi tehnicieni neutri, fără nici un interes instituțional În ceea ce privește

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
cercetarea agricolă, controlarea tuturor variabilelor posibile, cu excepția celor monitorizate În cadrul experimentelor, necesita anumite prezumpții normalizatoare privind, de pildă, condițiile meteorologice, solurile și peisajul, ca să nu mai vorbim de cele, adesea implicite, cu privire la mărimea fermelor, disponibilitatea forței de muncă și dorințele cultivatorilor. „Experimentele În eprubetă” sunt, desigur, cel mai aproape de ideal din punct de vedere al controlului. Însă chiar și parcelele experimentale dintr-o stațiune de cercetare reprezentau o simplificare radicală, maximizând gradul de control „În cadrul unui spațiu redus și foarte simplificat

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
studiu complex. Aceasta nu este, trebuie să o spun din nou, o pledoarie Împotriva tehnicilor experimentale ale cercetării științifice moderne. Un studiu amplu, desfășurat pe teren și care nu ar reduce complexitatea interacțiunilor observate ar putea demonstra, așa cum pot și cultivatorii, că o anumită serie de practici dă „rezultate bune”, adică, de pildă, permite obținerea unei producții bune. Însă el nu ar putea izola factorii esențiali necesari atingerii acestui rezultat. În schimb, vreau să subliniez puterea și utilitatea activității științifice În

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
teren mlăștinos de pe care nu s-au strâns buruienile. Mediile și normalizările pe care le presupune activitatea experimentală ascund faptul că starea meteorologică medie sau solul standard sunt niște ficțiuni statistice. După cum afirmă Wendell Berry: „Conform versiunii industriale de agricultură, cultivatorul se confruntă an de an cu aceeași gamă de probleme, pentru fiecare dintre ele existând Întotdeauna aceeași soluție generică și, prin urmare, soluția oferită de industrie o poate Înlocui simplu și fără riscuri pe cea găsită de agricultor. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
ar Însemna doar pleavă În plus după treierare. Raționamentul țăranilor era acela că mustața spicelor și bracteele lungi Împiedică păsările să mănânce boabele Înainte de vremea treieratului. Aceste detalii legate de microirigații și de daunele cauzate de păsări sunt vitale pentru cultivatorii locali, Însă nu apar - și nici nu pot apărea - În schemele generale elaborate În cadrul procesului de planificare agricolă modernă. Mulți critici ai agriculturii științifice susțin nu doar că aceasta a favorizat sistematic monocultura În scop comercial și la scară largă

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
redus la rezultate cantitative de aceeași precizie ca cele matematice?”. După părerea lui Howard, pericolul este posibilitatea ca abordarea experimentală Îngustă și pur cantitativă să reușească să elimine toate sistemele de cunoaștere și toate raționamentele pe care se bazează majoritatea cultivatorilor locali. Mi se pare, Însă, că Howard și alții nu au observat cea mai importantă abstracțiune pe care o presupune munca experimentală În domeniul agriculturii științifice. Cum putem spune cât de utilă este această actvititate de cercetare, până când nu știm

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
de utilă este această actvititate de cercetare, până când nu știm În ce scop o vor folosi agricultorii? Utilă pentru ce? Cea mai mare generalizare pe care o creează agricultura științifică privește agentul uman: este vorba despre schițarea unui personaj reprezentativ, Cultivatorul Obișnuit, interesat doar de obținerea unor profituri maxime cu minime costuri. Agricultorii fictivi și agricultorii reali Variabilitatea și complexitatea nu caracterizează doar vremea, culturile și solurile, ci și agricultorii. Anotimp după anotimp și, adesea, zi după zi, milioane de cultivatori

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
Cultivatorul Obișnuit, interesat doar de obținerea unor profituri maxime cu minime costuri. Agricultorii fictivi și agricultorii reali Variabilitatea și complexitatea nu caracterizează doar vremea, culturile și solurile, ci și agricultorii. Anotimp după anotimp și, adesea, zi după zi, milioane de cultivatori urmăresc o imensă varietate de obiective complicate. Acestea, precum și combinațiile fluctuante care se creează Între ele, sunt imposibil de surprins Într-un model sau printr-o descriere simplă. Obținerea unei producții profitabile În cazul uneia sau mai multor culturi majore

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
care se creează Între ele, sunt imposibil de surprins Într-un model sau printr-o descriere simplă. Obținerea unei producții profitabile În cazul uneia sau mai multor culturi majore - standardul obișnuit În cercetarea agricolă - este, evident, un scop comun majorității cultivatorilor. Cu toate acestea, este interesant de remarcat cât de puternic influențat, sau chiar total subminat, este el de alte obiective. Aspectele complexe pe care le voi menționa mai jos nu sunt decât vârful aisbergului. Fiecare familie de agricultori dispune de

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
niciodată că analiza pe care o face este În conformitate cu planurile și interesele sale. După cum complexitatea și flexibilitatea amețitoare ale practicilor funciare cutumiare nu pot fi redate În mod satisfăcător În corsetul legii funciare moderne, nici motivele și obiectivele complexe ale cultivatorilor și nici pământul lor nu pot fi descrise eficient cu ajutorul standardelor din agricultura științifică. Reprezentările schematice, atât de importante pentru activitatea experimentală, pot să producă - și au și făcut-o deja - cunoștințe noi care, corespunzător adaptate, au fost integrate În

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
centralizatoare și uniformizatoare. Grație muncii de pionierat a lui Jan Douwe van der Ploeg, putem vedea cum funcționează această logică În cazul cultivării cartofului În Anzi. Van der Ploeg numește activitatea de cultivare a cartofului În această regiune un „meșteșug”. Cultivatorul pornește de la niște condiții naturale locale excepțional de diverse și Își propune nu doar să reușească să se adapteze la ele, cât și să le Îmbunătățească. Priceperea le-a permis țăranilor din acești munți să obțină rezultate destul de bune din

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
asigurat decât printr-un sistem de irigare. Momentul efectuării fiecărei operațiuni pentru respectivul genotip (plantare, cultivare, pulverizarea Îngrășămintelor și așa mai departe) este atent calculat. Logica procesului - nici pe departe verificată În practică - este aceea ce a-i transforma pe cultivatori În agricultori „standard”, care cultivă genotipul cerut pe terenuri nivelate și cu sol similar, conform instrucțiunilor imprimate pe pachetele cu semințe și folosind aceleași Îngrășăminte, pesticide și cantități de apă. Este o logică a omogenizării și eliminării cunoștințelor locale. Dacă

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
și productive. Dacă mediul poate fi simplificat până la un punct la care regulile explică În mare măsură situația, atunci aceia care elaborează regulile și tehnicile și-au sporit și ei substanțial puterea, diminuând-o, proporțional, pe a celorlalți. Dacă reușesc, cultivatorii cu un Înalt grad de autonomie, pricepere, experiență, Încredere În sine și adaptabilitate sunt Înlocuiți de agricultori ce urmează, pur și simplu, niște instrucțiuni. Această atenuare a diversității, mișcării și vieții reprezintă, dacă e să folosim termenii lui Jane Jacobs

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
experimentează În permanență diferite tipuri de rotații, de calendare ale lucrărilor și de tehnici de prășit. Însă, tocmai din cauza particularității lor și a lipsei intenționate de atenție din partea specialiștilor, mii de „experimente pe teren” sunt ilizibile sau chiar invizibile cercetătorilor. Cultivatorii - politeiști atunci când vine vorba de practici agricole - adoptă foarte repede orice li se pare util din activitatea epistemică a științei formale. Însă cercetătorii, educați ca monoteiști, par aproape incapabili să absoarbă rezultatele experimentale informale din practică. Concluzie Marea Încredere pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
de ceea ce s-ar fi putut Învăța de la ei. În vreme ce un spirit științific ar fi recomandat o atitudine de scepticism și o analiză obiectivă a acestor practici, agricultura modernă, asemenea oricărei credințe oarbe, a predicat disprețul și respingerea fără preaviz. Cultivatorii din Africa de Vest și din alte părți ar fi fost mai bine Înțeleși dacă erau priviți ca persoane ce experimentează pe teren În fiecare sezon, de-a lungul Întregii vieți, și care Încorporează rezultatele noi În repertoriul lor de practici mereu

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
agricultorul știe mai mult, cu atât specialistul și instituțiile sale au mai puțină importanță. Cel de-al doilea este simplul reflex al modernismului extrem de a disprețui istoria și cunoștințele dobândite În trecut. Cum cercetătorul este Întotdeauna asociat cu modernul, iar cultivatorul indigen cu trecutul respins de modernism, omul de știință simte Întotdeauna că nu are multe de Învățat de la celălalt. Cel de-al treilea motiv se referă la cunoștințele practice, care sunt reprezentate și codificate Într-o formă incompatibilă cu agricultura

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
răstălmăcim vorbele lui Squanto. Tot ceea ce știm despre cunoștințele tehnice ale băștinașilor sugerează că ele se bazează pe o acumulare de numeroase indicii, parțial redundante. Dacă semnalul dat de mărimea frunzelor de stejar nu era confirmat de alte indicii, un cultivator prudent putea amâna Însămânțarea. Să comparăm sfatul indienilor cu unul bazat pe unități de măsură mai generale. Exemplul tipic Îl constituie o ediție locală a The Farmer’s Almanac șAlmanahul fermieruluiț. În aceasta se s-ar putea sugera ca porumbul

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
propriilor concluzii. Țăranul nu are alți specialiști pe care să conteze decât vecinii cu experiență - spre deosebire de agricultorul modern tipic - și trebuie să ia hotărârile pe baza a ceea ce știe. În al doilea rând, sărăcia sau statutul economic marginal al acestor cultivatori reprezintă, aș spune, un puternic impuls pentru observare atentă și experimentare. Să luăm cazul ipotetic a doi pescari, amândoi siliți să Își câștige traiul pescuind dintr-un râu. Primul locuiește pe malul unui curs de apă cu un stoc de

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
să pună la punct noi tehnici de pescuit, să observe Îndeaproape obiceiurile peștelui, să instaleze atent năvoade și baraje, să remarce perioadele și indiciile ciclurilor de evoluție a diferitelor specii și așa mai departe. Să nu uităm nici că țăranul cultivator sau păstor Își petrece Întreg anul Într-o permanentă observație, deci sunt șanse mari să știe lucruri pe care nici un agricultor absent și nici un cercetător nu le va remarca vreodată. În sfârșit, după cum spuneam În capitolul precedent, un asemenea agricultor

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
universalitate și, de aceea, este pluralist. Desigur, anumite condiții structurale pot duce la respingerea acestui imperialism al pretențiilor epistemice. Uneori, presiunile de ordin democratic sau comercial Îi obligă pe cercetătorii din agricultură să se ocupe de probleme practice definite de cultivatori. În timpul revoluției Meiji, echipe tehnice formate din câte trei persoane au Început să inventarieze inovațiile agricultorilor, pentru ca acestea să fie studiate apoi În laborator și perfecționate. Muncitorii din domeniul construcțiilor care au refuzat să părăsească Brasília (așa cum fusese prevăzut) sau

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
analiza istorică deosebit de valoroasă pe care o fac Roger J.P. Kain și Elizabeth Baigent În The Cadastral Map in the Service of the State: A History of Property Mapping, University of Chicago Press, Chicago, 1992, p. 116. Eficiența deosebită a cultivatorilor de cereale huteriți din marile câmpii centrale americane și Canada este doar una din numeroasele dovezi contrare. Pentru alte exemple, vezi George Yaney, The Urge ot Mobilize: Agrarian Reform in Rusia, University of Illinois Press, Urbana, 1982, pp. 165-169. Un

[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]