2,938 matches
-
acesta le stăpânește. Puterea cuvântului magic este activată În numeroasele rituri verbale de propițiere, cum ar fi urările cu diferite ocazii festive, urările formalizate din textele Plugușorului sau ale Orațiilor de nuntă, cele cuprinse În colinde sau În cântecele de cunună sau, pe un palier simbolic mai complex, cele implicate În acțiunea ursitoarelor de a defini, prin formule magice, destinul nou-născuților (vezi V. Bălteanu, 2001, pp. 188-189; P. Caraman, 1983, pp. 33-48 etc.). Incantația este Înrudită cu alte forme de acțiune
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Că nu-i mai pune beteală,/ Nici la coadă floricele,/ Nici În degete inele,/ Și nici În urechi cercei,/ Nici nu-i ședea cu flăcăi./ Cununița ta cea verde,/ Cum te scoate dintre fete,/ Și te dă Între neveste./ Și cununa cea de flori,/ Te pune-ntre nurori./ Cântați fete și horiți,/ Până sunteți la părinți,/ Cântați fete horile,/ Și vă purtați florile./ După ce vă veți mărita,/ Horile n-oți mai juca,/ Florile n-oți mai purta./ Copiliță cu părinți,/ La
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
când, prin formule protocolare tradiționale, fiecare familie invitată prezintă darurile aduse, Însoțindu-le de urări și promisiuni de Întrajutorare. Spre miezul nopții, mirele și mireasa părăsesc nunta și intră În casă. Nașii și rudele apropiate ajută mireasa să Își scoată cununa și beteala, Îi despletesc părul și Îi pun broboada (semn al intrării În rândul nevestelor). Nuntașii continuă petrecerea, iar dimineața lăutarii și nuntașii se Îndreaptă spre fereastra camerei mirilor și le cântă „zorile”. Riturile funerare Asemenea riturilor de naștere, trecerea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În Philosophical Transactions of The Royal Society of London (seria B), vol. 251, nr. 772 Ihl, Olivier, 1996, La fête républicaine, Gallimard, Paris Ionescu, Anca Irina, 1978, Lingvistică și mitologie, Litera, București Ionică, Ion, 1996, Dealul Mohului: ceremonia agrară a cununii În Țara Oltului, Minerva, București Isambert, François-André, 1982, Le sens du sacre, Éditions du Minuit, Paris Isambert, François-André, 1989, „La fête”, În Encyclopedia Universalis, vol. IX, Paris Jarman, Neil, 1997, Material Conflicts: Parades and Visual Display in Northern Ireland, Berg
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
El (creștinul) se roagă (rogatio)-rugăciune, rugă-îngenunchind, este binecuvântat, se cuminecă (comunicare), după mărturisirea păcatelor-dar spovedanie este slavon-opera celui rău (diabolus), iartă (iertare), are mustrare de cuget, de conștiință, ajunează (ajun, ajunare), postește-postul este slavon-dar fruptul latin, blăstămul se împărtășește, cunună (nuntă), mire, cumătru, înmormântează, mormânt, cimitir-țintirim, în Moldova-altar (popular, oltar), sfânta masă, antimisul, clopotul (slavon), toaca (italian). Sărbătorile (latinul "servatoria") sunt latine, în general, dar Crăciunul provine din creationem și (sau) calationem, păresimi (Paștile), Învierea, Înălțarea, dar Rusaliile (slav), sfinții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacia, în amalgamul etnic slavo-romanic, au numericește o importanță mereu mai mică. În Grecia, regrecizarea s-a făcut din orașele mai mari de pe coasta de răsărit spre interior și apus. În Dacia, reromanizarea s-a înfățișat ca o coborâre din cununa de munți spre interiorul Transilvaniei și, apoi, spre câmpiile și podișurile care înconjoară cetatea muntoasă a Daciei. La venirea ungurilor, românii erau coborâți în văile Transilvaniei și erau, de pe atunci, numeroși (majoritari), căci Anonymus îi amintește întâi pe români".37
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pagini de antologie: V. Voiculescu (O turmă și-un păstor, Colindul ninsorii, Floarea piscurilor, Comoara), Lucian Blaga (Înviere, Ce se schimbă-n poezie, inedită, Psalm), Tudor Arghezi (Moștenire), Nichifor Crainic (Eu), Nicu Caranica (Sfânta Sofia), Valeriu Anania (Marea, Noapte liniștită, Cununa, Simeon Cireneanul, Agonie, Lauda albinei, ), Virgil Carianopol, George Alexe, Dumitru Ichim, Lidia Stăniloae, Cristina Tacoi, Radu Cârneci, Agatha Grigorescu-Bacovia. Proza este semnată de Victor Papilian și Patricia Pâslaru. Eseurile de literatură și teologie dogmatică îi au ca autori pe Teodor
CREDINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286481_a_287810]
-
elaborând lucrări de istorie literară. Continuă să scrie versuri, din care puține îi apar în timpul vieții și mai multe postum, în „Ramuri”, „Transilvania”, „Albina”, „Familia”, „Manuscriptum” ș.a. Cele trei plachete - Răsărit (1927), Pământul luminilor mele (1940), premiate de Academia Română, și Cununa soarelui (1942) - îl definesc pe C. drept un tradiționalist de expresie oltenească, vizibil influențat de „Gândirea” din prima fază (în speță de Lucian Blaga). Așadar, el acordă prioritate elementului originar, arhaic, ca factor regenerator și de autenticitate, cultivând tentația vieții
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
de neliniști și dorințe nedeslușite, acesta debordează de bucuria de a trăi, de vitalitate, de setea împlinirii, extrapolându-și trăirile, într-o frenetică celebrare a forțelor telurice. Erosul, abia presimțit, abia sugerat în primele culegeri, ocupă un loc central în Cununa soarelui. Iubirea este o chemare imperioasă, năvalnică, o supunere în fața unei legi inexorabile. Protagoniștii sunt făpturi ale naturii, dar intens poetizate, ca și decorul puternic luminat, fierbinte, foarte viu. Odată săvârșită uniunea între tineri, totul se armonizează, tensiunile dispar, începe
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
spre meditativ, spre interogație și alegoria filosofică, în repetate încercări de reprezentare poetică a adevărurilor vieții umane, atât în relația individului cu ceilalți, cât și cu divinitatea (De profundis..., Inelul minunilor). SCRIERI: Răsărit, Craiova, 1927; Pământul luminilor mele, București, 1940; Cununa soarelui, București, 1942; ed. îngr. Al. Piru, București, 1971. Traduceri: Al. Kuprin, Iama, București, 1924. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, II, 282-297; Ralea, Scrieri, II, 203-206; Al. Bădăuță, „Răsărit”, G, 1928, 1; Eugen Ionescu, „Răsărit”, „Vlăstarul”, 1928, 3; Adrian Maniu, Un
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
luminilor mele”, UVR, 1940, 32; Petru Comarnescu, „Pământul luminilor mele”, RFR, 1940, 10; Ion Șiugariu, „Pământul luminilor mele”, MMN, 1940, 10; Ștefan Baciu, „Pământul luminilor mele” G, 1941, 1; Călinescu, Ist. lit. (1982), 868-869; Streinu, Pagini, II, 121-125; Dan Petrașincu, „Cununa soarelui” VAA, 1942, 436; Dim. Caracostea, „Pământul luminilor mele”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. LXII, 1941-1942; Manolescu, Metamorfozele, 34-35; Crohmălniceanu, Literatura, 162-165; Micu, „Gândirea”, 558-570; Dorin Teodorescu, Poezia lui D. Ciurezu, în Unele contribuții la istoria mișcării literare din
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
ACT. 1 Marea ce-a înecat jumătate ruina bisericei dace (or tatare); un stâlp în mijloc, de care-i atîrnat-o liră. Petru doarme SCENA 1 PETRU (dormind) SCENA II MAIO, PETRU SCENA 3 PETRU singur SCENA 4 PETRU, MIRA (cu cununa de laur ) SCENA 5 PETRU (singur, se suie-n barcă) ACT. II (sala domnească cu masa-ntinsă) SC[ENA] I ȘTEFAN, MAIO SC[ENA] II MAIO (singur) 3. MAIO, ARBORE (cu hârtiile de la Direptate) 4. PRECEDENȚII, BOIERII, DOMNUL 5. ARBORE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe ea, s-o ia-n brațe, ea scoate pumnalul, se repede la el, dar, limpezită, îl scapă și se repede c-un țipăt pe sânul lui." Eu nu te-am iubit [decît] pe tine". Ea cade moartă. - Lira și cununa de lauri - În momentul ce intră solii cu perina cu ornatele, el pune mâna dreaptă pe sceptru și scapă din mâna stângă cununa uscată de lauri pe cadavrul Mirei. Adaos la plan Chiar când Mira moare... ea rămâne în inima
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țipăt pe sânul lui." Eu nu te-am iubit [decît] pe tine". Ea cade moartă. - Lira și cununa de lauri - În momentul ce intră solii cu perina cu ornatele, el pune mâna dreaptă pe sceptru și scapă din mâna stângă cununa uscată de lauri pe cadavrul Mirei. Adaos la plan Chiar când Mira moare... ea rămâne în inima lui Petru ca suvenirea unui vis frumos ce, nemplinit, îi va luci în toată viața - căci într-adevăr nu fusese altceva decât un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zice legea Moldovei într-un caz c-acesta? EPISC[OPUL] M[ăria] Ta acuzatul - moartea... Dar daca vrea să ia pe rușinată Atunci se iartă... {EminescuOpVIII 213} LĂPUȘ[NEANU] Eu țin la drep[ta]te... Dreptul Moldovei fie: Mergi de cunună pe acești doi oameni:.... [FEMEIA] Cum poți, tirane, ca să-mi spui să iau Pe ucigașul părintelui fiilor mei [LĂPUȘNEANU] Așa se-mpacă lucrurile. Haide-mbracă-te în haine strălucite de serbare Și peteală pune-n păru-ți, pune flori azi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acești doi oameni:.... [FEMEIA] Cum poți, tirane, ca să-mi spui să iau Pe ucigașul părintelui fiilor mei [LĂPUȘNEANU] Așa se-mpacă lucrurile. Haide-mbracă-te în haine strălucite de serbare Și peteală pune-n păru-ți, pune flori azi în cunună * Vreau să râd... Că-mi râd de dușman...; Chiar nu caut răzbunare... [VISTIERUL] Dar, M[ăria] Ta, se poate?... [LĂPUȘNEANU] Taci!... a-ți vinde pe-un prieten Și a-i amăgi nevasta pe când e în închisoare Se putea... Totul se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un copil... Îngerul muri... Satana rămase... Satana-i etern... Sufletul ieșit din crimă și virtute, din moarte și viață... ești tu... * 2258 Dracu-și trage pielița de sărbătoare. * 2254 Frineea beată de vin și vânătă de desfrânare și-a pus cununa unei sânte pe fruntea pătată, cununa virtuții murinde - și la astă nuntă - la care și Satana trebuie să se-mpielițe din nou - a ieșit masca iadului: fățărnicia - și fățărnicia întrupată ești tu. Diamantele ce strălucesc pe fruntea desfrânări încoronate sunt luminile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Satana-i etern... Sufletul ieșit din crimă și virtute, din moarte și viață... ești tu... * 2258 Dracu-și trage pielița de sărbătoare. * 2254 Frineea beată de vin și vânătă de desfrânare și-a pus cununa unei sânte pe fruntea pătată, cununa virtuții murinde - și la astă nuntă - la care și Satana trebuie să se-mpielițe din nou - a ieșit masca iadului: fățărnicia - și fățărnicia întrupată ești tu. Diamantele ce strălucesc pe fruntea desfrânări încoronate sunt luminile de mormânt a virtuții murinde. 2258
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curiozității... Nu sunt In tentationem. VULTUREANU Ascultă... Drăguța mea-i făgăduită altuia... îi mireasa altuia. INTENT [ATIONEM] St! Au! ce-i de făcut? VULTUREANU Îi mireasa unui gogoman care se potrivește cu dânsa ca sarea-n ochi sau ca o cunună de laur pe o frunte de măgar. INTEMT[ATIONEM] Ei și... Ce iese de acolo?... VULTUREA[NU] E! taci... nu-i de-acelea ea... Odată măritată... nu mai e... nix... Nu se află... O știu eu, și de aceea mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care totul arată o mizerie adâncă. în fund o ușă, un scrin dinainte, în dreapta un cămin, în stânga o fereastră și o masă pe care se văd risipite în dezordine o mulțime de cărți vechi; pe părete deasupra mesei atârnă o cunună de lauri uscată a cărei panglică învechită și-a pierdut culoarea. ) SCENA I HISTRIO (în haine învechite și proaste stă în picioare lângă ușă, cugetă câtva și declamă) Cu plânsul meu ei nu pot nimica ca să aibă - Nu-s eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alta decât aceea ce sunt; și totuși e o plăcere deosebită de a privi la laurul veștejit și, după atâtea vijelii de aplaude de mult uitate, a întreba pe martorul uscat însă unic daca mai merit a-l purta. (ia cununa din perete) Din ce în ce mai gol, din ce în ce mai uscat; te rog mai ține încă puțin, prea puțin, căci în curând sunt gata, în curând voi sfârși rolul, în curând comediantul va părăsi scena vieței. (cătră cunună) Mai știi tu încă cum te-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
daca mai merit a-l purta. (ia cununa din perete) Din ce în ce mai gol, din ce în ce mai uscat; te rog mai ține încă puțin, prea puțin, căci în curând sunt gata, în curând voi sfârși rolul, în curând comediantul va părăsi scena vieței. (cătră cunună) Mai știi tu încă cum te-am căpătat pe tine? Sărmana mumă era bolnavă, eu jucam, cântam, râdeam, săream pe când ea murea de foame și de frig. în ziua aceea [de] multă glorie și onoare te purtam pe tine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
glorie și onoare te purtam pe tine, ah! eram fericit, și cât îmi bătea inima de bucurie când intrai în casă la mama, în casă întuneric și tăcere, o-ntrebai ce șade prin întuneric, ce nu-mi răspunde, îi pun cununa în mână, voi s-aprind luminarea, luna aruncă o rază palidă în cămăruța întunecoasă: O, Doamne! mamă, ce ești așa de palidă, mâna ta înlemnită... rece, așteaptă... îndată fac foc, aprind lumină... (pauză) Am făcut foc, am aprins lumină, dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în mână, voi s-aprind luminarea, luna aruncă o rază palidă în cămăruța întunecoasă: O, Doamne! mamă, ce ești așa de palidă, mâna ta înlemnită... rece, așteaptă... îndată fac foc, aprind lumină... (pauză) Am făcut foc, am aprins lumină, dar cununa mea o ținea - o mână moartă. (stă pe gânduri, apasă cununa pe buzele sale, trece. mâna peste ochi, aruncă cununa pe masă. ) Mergi, mergi! îmi faci inima așa de grea, așa de posomorâtă. 2v SCENA II HISTRIO, UN SERVITOR DE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în cămăruța întunecoasă: O, Doamne! mamă, ce ești așa de palidă, mâna ta înlemnită... rece, așteaptă... îndată fac foc, aprind lumină... (pauză) Am făcut foc, am aprins lumină, dar cununa mea o ținea - o mână moartă. (stă pe gânduri, apasă cununa pe buzele sale, trece. mâna peste ochi, aruncă cununa pe masă. ) Mergi, mergi! îmi faci inima așa de grea, așa de posomorâtă. 2v SCENA II HISTRIO, UN SERVITOR DE TEATRU SERV[ITORUL] (îi dă o epistolă) Poftim de la d. director
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]