2,675 matches
-
de meșterul Luca, stăpânit de forța lăuntrică ce se împrăștie imperceptibil în jurul său când vorbește, Totul începe de la cupolă și de la absida principală, aici n-avem însă cupolă, unde l-am pictat pe Iisus Pantocrator ar fi trebuit să fie cupola, absența cupolei îl face profund nefericit pe meșter, Știi, o cupolă cu pandantivi e adevărata încercare pentru zugrav, mi-ar fi plăcut să avem aici cupolă ca să te convingi, și eu zâmbesc nepotolit drept orice răspuns la cuvintele sale, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Luca, stăpânit de forța lăuntrică ce se împrăștie imperceptibil în jurul său când vorbește, Totul începe de la cupolă și de la absida principală, aici n-avem însă cupolă, unde l-am pictat pe Iisus Pantocrator ar fi trebuit să fie cupola, absența cupolei îl face profund nefericit pe meșter, Știi, o cupolă cu pandantivi e adevărata încercare pentru zugrav, mi-ar fi plăcut să avem aici cupolă ca să te convingi, și eu zâmbesc nepotolit drept orice răspuns la cuvintele sale, amintindu-mi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în jurul său când vorbește, Totul începe de la cupolă și de la absida principală, aici n-avem însă cupolă, unde l-am pictat pe Iisus Pantocrator ar fi trebuit să fie cupola, absența cupolei îl face profund nefericit pe meșter, Știi, o cupolă cu pandantivi e adevărata încercare pentru zugrav, mi-ar fi plăcut să avem aici cupolă ca să te convingi, și eu zâmbesc nepotolit drept orice răspuns la cuvintele sale, amintindu-mi de cupola din casa de cultură, ce-o fi pictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
însă cupolă, unde l-am pictat pe Iisus Pantocrator ar fi trebuit să fie cupola, absența cupolei îl face profund nefericit pe meșter, Știi, o cupolă cu pandantivi e adevărata încercare pentru zugrav, mi-ar fi plăcut să avem aici cupolă ca să te convingi, și eu zâmbesc nepotolit drept orice răspuns la cuvintele sale, amintindu-mi de cupola din casa de cultură, ce-o fi pictat acolo meșterul?! Mâna lui dreaptă urmează cursul firesc de la absenta cupolă spre altar și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îl face profund nefericit pe meșter, Știi, o cupolă cu pandantivi e adevărata încercare pentru zugrav, mi-ar fi plăcut să avem aici cupolă ca să te convingi, și eu zâmbesc nepotolit drept orice răspuns la cuvintele sale, amintindu-mi de cupola din casa de cultură, ce-o fi pictat acolo meșterul?! Mâna lui dreaptă urmează cursul firesc de la absenta cupolă spre altar și se-ntoarce apoi la bolta și pereții naosului, calotele laterale, Pereții încep, îi explică meșterul ucenicului său neascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
plăcut să avem aici cupolă ca să te convingi, și eu zâmbesc nepotolit drept orice răspuns la cuvintele sale, amintindu-mi de cupola din casa de cultură, ce-o fi pictat acolo meșterul?! Mâna lui dreaptă urmează cursul firesc de la absenta cupolă spre altar și se-ntoarce apoi la bolta și pereții naosului, calotele laterale, Pereții încep, îi explică meșterul ucenicului său neascultător din fire, încep de la miazăzi, se continuă cu apusul și apoi miazănoapte, în felul în care se rotesc acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și la următoarea problemă, ochii mei văzători și neștiutori se uită în direcția privirii meșterului, dar, spre deosebire de ochii lui deprinși a dibui problemele de dincolo de lumea informă a tencuielii zgrunțuroase, ochii mei bâjbâind încă, Aici unde se presupune a fi cupola îl avem pe Iisus Pantocrator, și firul rar al cuvintelor sale urmează înceata depanare a gândului, liturghia îngerească, în conca absidei o avem pe Maria mijlocitoare cu pruncul Iisus și-mi rămâne un spațiu gol chiar deasupra tâmplei, problema e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din coasta lui Adam somnolentă. (acum) Flory (acesta e numele ce i-am dat) a Înflorit azi; e o floare ciudată, Într-o glastră minusculă cât pumnul, are frunze foarte verzi, aproape rotunde; mă privește prin ochii aceștia deschiși, patru cupole alungite: par niște tije fragile, Întinse spre mine ca patru guri de mitralieră; ea varsă un foc concentrat, doar-doar m-o răni prin acele gloanțe invizibile ce le aruncă spre spinarea mea Încovoiată; florile au pe marginea exterioară zimții a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
amenajat. Nu era unul din acelea cu tot felul de obiecte Fisher Price din plastic viu colorat; părea mai degrabă lucrat manual, din lemn de mahon, și avea un perete pentru alpinism, o căsuță în copac, un umbrar ca o cupolă, groapă cu nisip, măsuță de picnic pentru copii și două balansoare. Leigh rămase o clipă surprinsă. Știa că Jesse avea o soție (deși el îi dăduse impresia că nu era în Hamptons), dar nu și-l imaginase niciodată cu copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
harta, dar acesta stătea pe un colac de fir de telefon, discutînd cu doi soldați care Își pregăteau masa de amiază. Sunetul vocilor lor și al lemnului care ardea era dus tot mai departe peste șinele de fier, amplificate de cupola de lumină care Îi Înconjura. Jim se foia la locul lui pentru că soarele Îi Înțepa pielea. Observa cele mai mici detalii din jurul lui, petele de rugină de pe șinele de cale ferată, dinții de fierăstrău ai urzicilor de lîngă camion, pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de sud de Lunghua. Casele mizere cu un singur etaj se Înghesuiau lîngă zidurile unei fabrici de ceramică, la fel ca așezările medievale pe care Jim le văzuse În enciclopediile din copilăria sa, adunate În jurul unei catedrale gotice. Cuptoarele avînd cupole și coșuri de cărămidă, atrăgeau spre ele ultimele raze ale soarelui, de parcă făceau reclamă căldurii și binelui pe care comunismul le-a adus acestei colecții de cocioabe. — Bine, Jim, fără vorbă multă. Tu mergi Înainte. Înainte ca Jim să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lumina policromă a proiectoarelor. Privea peste capota mașinii, căutând un punct incert, probabil undeva În trecut, căci mișcarea sprâncenelor Îi trăda o amintire tristă Îngropată În timpuri care Îi rămăseseră fixe, În urmă, imobile, nesortite nici unui viitor, nesprijinite de nici o cupolă. În fața aparatului de filmat, un Dyonisopolis de mucava. Pelicula Înregistrând cohorte romane. Istoria față În față cu istoria. Distanța: 2050 de ani! Îngerii dreptății vroiau cu orice preț să meargă la Cannes și au mers. „Noi suntem Îngerii dreptății și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
minerul. Mai furase el un clasor nenorocit, cu timbre vechi, de la un țigan, timbrele cu Aviația Română, dar bani, niciodată. Cu minerul și-a cumpărat bilet la circ, s-a ținut În fața unui domn ca să pară copilul lui, și sub cupolă a apărut acrobatul zburător. Sus, cu mantia roșie, așteptând fără teamă saltul spre trapez, fără plasă. Vata de zahăr, broasca de tablă cu smoală, mingiuța cu rumeguș atârnată de elastic, femeia șarpe, nevasta faraonului, bărci, lanțuri, zidul morții și Încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Rumoarea sălii. Țipetele copiilor, ca și cum dintr-o dată și-ar fi pierdut părinții. Caii speriați. Orchestra care cântă un marș vesel În timp ce trupul este scos pe targă. Acest zeu cu manta roșie, acrobatul aerului, bucuria și primejdia zburând deasupra lumii, sub cupolă. Pentru el a furat bani, hârtia roză foșnitoare, cu chipul minerului, pentru el a furat banii ascunși Între rufele scrobite. Adu-l Înapoi, dacă poți! Degeaba plânge el. După Gerilă, câinele doamnei Lulu, tot așa a plâns, dar doamna Lulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca și cum ai mânca. Lacom, precum odinioară copilul care acum moare Încet, dizolvându-și snaga În fiecare fibră de bărbat a adolescentului ce pășește majestuos, cu paltonul pe umeri, prin inima verii, care este chiar sufletul tău. Peste voi se așază, cupolă perfectă, albastrul unui cer de iarnă, căci sus, În tării, unde soarele arde, frigul veșnic pândește cu osânda iernii pe oricare ar cuteza să Îl Înfrunte. Cu foc sau blasfemie și trufie. Deocamdată, Dumnezeu te ocrotește chiar dacă, spre seară, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de lumină plicromă a proiectoarelor. Privea peste capota mașinii căutând un punct incert, probabil undeva În trecut, căci mișcarea sprâncenelor Îi trăda o amintire tristă Îngropată În timpuri care rămăseseră fixe, În urmă, imobile, nesortite nici unui viitor, nesprijinite de nici o cupolă. Petru Îi privi multă vreme cămașa albă cu mâneci scurte și și-l imagină coborând dealurile dinspre păduri, cu o coasă pe umăr, Întorcându-se acasă, unde Îl aștepta o ciorbă de fasole verde acrită cu mere. Dar el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
îmi făcuse o favoare iar acum, cu coatele pe masă, își pișca bărbia cu o mână, nedorindu-și altceva decât să plece. Îi simțeam stânjeneala chiar și de la distanța aceea. Chelnerul se aplecă spre ea ridicând capacul în formă de cupolă care ținea caldă mâncarea. Italia folosi lingura, poate ca să mânânce o supă. M-am întors către Manlio care o fixa. Ea își dăduse probabil seama, încetase să mai mănânce, se juca cu un capăt al șervetului. Își ridică privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care duce acasă pe cineva. O caut pe ea. Nu știu dacă o caut pentru că îmi lipsește sau pentru că mă tem că s-a postat aici dedesubt și că ne pândește. Privesc în direcția în care locuiește ea: acoperișurile, antenele, cupolele, dincolo de bulevardul acela populat cu figuri nocturne, care apar în lumina farurilor unui automobil, până la barul care ne-a văzut de prea multe ori și cine știe dacă la ora asta mai este încă deschis. Prea multe lucruri îngrămădite ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu cine nu trebuie să mă Întâlnesc. Dacă eu sunt cel chemat sau, dimpotrivă, unul dintre vecini. Dacă este sau nu este ceva Înăuntrul acestui Întuneric. În clipa aceea, Fima simți toată apăsarea beznei asupra Ierusalimului. Întuneric peste turle și cupole, Întuneric peste ziduri și turnuri, Întuneric peste curțile de piatră și peste păduricile antice de pini, peste mânăstiri și peste livezile de măslini, peste moschei, cripte și peșteri, peste mormintele regilor și ale profeților adevărați sau mincinoși, Întuneric pe străduțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să nu o deranjăm și s-o lăsăm să continue, în timp ce mama arăta emoționată roabele primitive, cerșetorii, țăranii pe tarla, se extazia privind zarea și cerul care nu era doar o fâșie îngustă, ci se arcuia, în sfârșit, ca o cupolă deasupra ei. Vorbea de parcă o dogoare i-ar fi topit tot vocabularul - și tot ea a fost cea care a întrebat pe ce drum s-o luăm, ea s-a tocmit cu un țăran să-i dea pepenele mai ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
împrăștiam acolo jos, de unde am plecat de cu seară, peste cerul din vale, înstelat cu becuri electrice, ca niște mingi de argint. Cu cât urcam, însă, mai sus, glasurile lor căpătau o rezonanță serafică. Deodată tăcurăm cu toții impresionați de uriașa cupolă neagră, adâncit tot mai mult dedesubtul capetelor noastre și înălțarăm frunțile către același firmament spre care cei dintâi oameni se ridicaseră în două picioare, copleșiți și ei de armonia creației. Dar după un minut de tăcere, am suit o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca laptele crud și cald încă în hârdăul înspumat, ca iuțeala bălegarului și acreala pișălăului proaspăt căzut de sub rădăcina cozii. Când Peppa se lăsă pe spate, ridicându-și piciorul gol ca să-l sprijine în călcâi de rama patului, îi sărutai cupola țuguiată a pântecului și, ca să-i simt bătaia inimii, apăsai buzele sub urechea ei stângă, acolo unde simt că-mi zvâcnesc și mie venele când mă apropii de femeia care-mi place mult. Ea se ridică ă zăvorască ușa, înaintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ar fi de mare folos. — Desigur, pentru mine ar fi un privilegiu, spuse ea. După prânz făcură o plimbare pe domeniul Pittville, până la uriașul pavilion În stil neoclasic din capătul parcului, sorbind puțin din apa ușor sărată care curgea sub cupola cu ecou. Apoi, când se lăsă amurgul, se Întoarseră În salonul intim, traseră draperiile, se așezară În fotolii de o parte și de alta a căminului și Henry citi Întreaga piesă, Doamna Vibert. Intriga era vag inspirată dintr-o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
soarelui, care vede tot și se ascunde În spatele propriei sale străluciri, Tai An Își continua, loial și tenace, căutarea implacabilă, cerceta deprinderile tututor celor din anturajul său, care Îl ignorau. Vai de slăbiciunile omului! Nici măcar broasca-țestoasă, care adastă meditând sub cupola sa din baga, nu este fără cusur. Tot astfel, prudența magului a dat greș Într-un punct. Într-o noapte din iarna anului 1927, pe sub arcadele Oborului din mahalaua Unșpe, a zărit o ceată de vagabonzi și cerșetori care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pachetile; ceru liber, opera lu Le Parc, dădea amețeli și chiar frica să nu cazi În sus; dușameaua iera oglindă dă marmolina, care mi te arăta foarte clar, cu hibe cu tot. Mulamentu lu Mercur se perdea În susu la cupolă și mărea misticismu propiu dân distribuția dă răvașe; ghișeele te ducea cu mintea la confesionale; după tejghea, fonționarii făcea schimb dă povești cu papagali și fete bătrâne sau juca ludo. Nici un suflender În sectoru poblic. Sute dă vizuali și biciclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]