1,698 matches
-
fel de șură căreia nu-i vedeam nici păreții, nici podelele ori grinzile. [...] Toată șura aceea era plină de copii mici, de țâță. Erau atâția, de n-aveai unde pune piciorul. Văzui umbra aceea aplecându-se peste copii". Experiența se curmă brusc, prin obnubilarea conștiinței eroului, plonjat într-o transă onirică: Când și cum am ieșit de acolo, nu știu. Parcă am mai auzit o dată ușa trântindu-se. Numai ca prin vis mi-aduc aminte". În cele din urmă, este descoperit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dispare în mod misterios, fiind văzută, ultima oară, "seara, înainte de apusul soarelui, cu barca și cu o carabină militară" (tânăra are aptitudini cinegetice dovedite). În sfârșit, în 1926, moare și Andor, odată cu care arborele genealogic direct al familiei Kemény se curmă. Odată închisă această indigestă paranteză diegetică, narațiunea se animă brusc: cei doi călători ajung pe domeniul părăsit. Îi întâmpină un peisaj care i-ar fi stârnit invidia unei Emily Brontë, primă sursă a terifiantului epic: "amestec de fertilitate și de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ustura de tăieturile săbiilor de papură și poate de mușcăturile animalelor băloase, dar nimic nu mă oprea". Însă urmărirea încetează la fel de brusc precum a început: "alba fantomă s-a oprit. A fost atât de neașteptat, încât nu mi-am putut curma goana și am trecut prin imaterialul veșmânt". Protagonistul este doborât în mlaștină de o lovitură puternică: "Ceva s-a prăbușit în creștet, tosnindu-mi țeasta; [...] am căzut cu fața în glodul vâscos". Universul acvatic mustește de viață elementară, iar insolitul explorator
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a-i asigura lui Cezar Petrescu un loc în galeria de vedete ale scriiturii terifiantului. În literatura română însă, destinul ei a fost retezat de enunțul de o suficiență exegetică manifestă al lui G. Călinescu, care opinează că "nuvela se curmă prin spaima inoportună a eroului vizitator, care află prea devreme un lucru pentru care se cerea o mare desfășurare epică". Am fi avut nevoie de intuiția unui Lovecraft, aptă să realizeze că acest dénouement anticlimactic este semnul unei ironii auctoriale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atunci nu numai că au fost izolate, dar au fost și slab sprijinite din afară, invocându-se anumite convenții semnate la încheierea războiului sau marile dificultăți de plasare a comando-urilor. Autoritățile statului de dictatură a proletariatului credeau că pot curma asemenea manifestări prin condamnarea la moarte și alte pedepse foarte aspre celor care îi ajutau pe opozanți. Deși au fost puțin difuzate în firavele mijloace mass-media socialiste, atât acțiunile de rezistență, cât și pedepsele au prejudiciat încrederea oamenilor. Așa s-
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a femininului, de la iubita devotată la femeia fatală, malefică. "Vampirul revine de numeroase ori în opera lui Munch. Ceea ce a pornit ca imagine a unei femei îmbrățișând tandru gâtul iubitului ei, a fost progresiv transformat în viziunea unei malefice, vampirice, curmând viața"356. În mod evident, ceva s-a schimbat în tratarea unor personaje precum Salomeea sau Judith, prima emblematică pentru instrumentalizarea seducției în vederea uciderii Sfântului Ioan, asociată exercițiului propriei sexualități opuse spiritului și sfințeniei, pe care le incarnează Sfântul Ioan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în sinistra pușcărie comunistă de la Aiud), continua astfel: „... chiar dacă parte din scrisorile anonime procură unele date exacte, totuși folosul lor este în general minim față de răul imens pe care îl fac (subl.ns.), discreditând aproape întotdeauna persoane onorabile”. Pentru a curma acest obicei păgubos și inuman, ministrul transmitea unele recomandări celor vizați, adică noilor responsabili de la prefecturi, primării, etc.: „...pentru aceste motive, nici o scrisoare anonimă nu va fi luată în considerare (...). Adaug, de asemenea, că este cu totul condamnabil și trebuie
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în turmă ca animalele să scandeze osanale marilor criminali ai perioadei comuniste. Ați spus în finalul articolului că cine mai are povești asemănătoare, să vi le împărtășească în scris sau verbal pentru a fi publicate. (...) Suferințele nu mi s-au curmat nici astăzi deoarece nici după 20 de ani de la așa-zisa revoluție, sau ce-o mai fi fost ea, nu am intrat în posesia drepturilor legitime, adică a pământului părintesc confiscat abuziv de către comuniști”. După acest preambul, corespondentul nostru și-
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mormânt din rudele apropiate. Mort de aceeași moarte căci l-au frânt și pe el roatele ca pe Pupăză tânărul bogătan se stinge având-o alături pe femeia iubită a cărei principală grijă va fi ca, odată ce i se va curma suflarea, să ceară cu glas așezat și deschis o lumânare. Nu credem că în economia lucrării e o întâmplare faptul că nuvela se încheie cu rostirea acestei cereri a cărei semnificație trimite, întâi de toate, la ideea împăcării. Slavici, moralistul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Gafton care funcționează ca dascăl timp de cincisprezece ani, după care este dus de autoritățile maghiare la muncă silnică În Budapesta (1910 - 1919). Întors acasă prin anul 1919, sfârșește ca un apostol În anul 1921, când o boală nemiloasă Îi curmă viața. A murit la catedră cum mor marii actori pe scenă. Gălăuțenii, având mulți dintre ei rude În Subcetate, Își dădeau copiii la școală acolo, la frații sau la surorile lor. Un rol important În zonă Îl are Mănăstirea Doamnei
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, se reabilitează memoria diaconului Ion Creangă și se reprimește în rândul clericilor bisericești. O vorbă românească spune că „niciodată nu e prea târziu”. Se pare, totuși, că în cazul lui Ion Creangă a fost prea târziu, curmându-se un drum și un har. Să sperăm că rugăciunile diaconului Ion ne vor aduce luminarea sufletelor și a minților și mai ales iertarea noastră, urmași nedemni ai celor care i-au ucis visurile preoțești. „Vino, frate Mihai, vino, căci
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cel puțin jumătate de secol. Cele trei femei nu sunt niște „grații”, precum cele imaginate de Botticelli, dar sigur, zămislitoare de tainice revelații, răscolitoare fațete ale unor destine, amprentări de proletcultism și de postdecembrism, deopotrivă. Un suspect accident de automobil curmă viața Irinei care, involuntar, va frânge evoluția în plan artistic (cooptarea în trupa de dans a renumitului Michael Flatley) al fiicei sale, Anca, dar care va dezlega misterul vieții mamei sale adoptive, Vitoria, în postumitate. Interesantă este abordarea naratologicului, simbioză
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
este complicată iar adevărul greu de găsit. Nedreptă ți strigătoare la cer se întâmplă în fiecare zi, ticăloși care nu-și primesc pedeapsa, oameni sacrificați fără nici o vină. De ce este făcută astfel lumea și de ce nu intervine Dumnezeu pentru a curma această stare de lucrur i? De ce este viața atât de complicată când Cel de Sus ar putea s-o facă mult mai simplă? Oamenii întreabă preoții de ce au parte de atât a s uferință, iar aceștia spun că noi, acum
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
alt exemplu preluat din Balzac: (54) Angoulême este un oraș vechi, clădit pe creasta unei stînci de forma unei căpățîni de zahăr, străjuind cîmpiile printre care șerpuiește rîul Charente. Stînca se leagă înspre Perigord cu o colină lungă ce se curmă brusc în șoseaua Paris-Bordeaux, alcătuind un fel de promontoriu mărginit de trei văi pitorești. Întăriturile, porțile și ruinele unei fortărețe așezate pe vîrful stîncii dovedesc importanța pe care orașul a avut-o pe vremea războaielor religioase. Într-adevăr, poziția lui
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
drept un model, drept singurul mod corect de a scrie. Ea este, pe rînd, calificată drept descriere "dramatizată" sau "narativizată". Dacă este adevărat că "descrierea homerică" este un mijloc de a introduce descriptivul în narativ, fără ca pentru acesta să fie curmat cursul în diegeză, termenul de "narativizare" poate duce la confuzii. Pare că ar fi de preferat să fie rezervat cazului în care apare o structură secvențială narativă. Or, în "descrierea homerică", structura rămîne descriptivă; sînt utilizate doar unele mărci lingvistice
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe legi care să fie în favoarea celor care vor stăpâni aceste teritorii. Acest plan măreț al regilor unguri a îngrădit și libertățile locuitorilor din Cuvin. Totuși acest plan nu a fost dus la îndeplinire de regii unguri deoarece a fost curmat de o nouă năvălire a turcilor . 2.2.3. Satul Cuvin în perioada Ocupației Otomane (1550 - 1687 d.Hr.) Imperiul Otoman a reușit să ocupe zona Transilvaniei treptat. Pasul decisiv a fost înfrângerea armatelor ungurești în dezastrul de la Mohacs în
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
de orientare republicană 249. Mai mult, M. Junius Brutus își construise o genealogie care, pe de o parte îl făcea urmaș al primului Brutus, care pusese capăt guvernării regilor, iar pe de altă parte urmaș al lui Servilius care a curmat viața lui Spurius Melius, suspectat de aspirații la tron. Episodul alungării regilor și rolul deosebit de important jucat de Brutus în timpul acestuia sunt descrise pe larg de Ovidiu în Fasti (II, 685-852: 24 februarie), și, fără îndoială, merită să amintim aici
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și pe bătrânul Plutarh, proprietarul cârciumei, care le povestește cumplita tragedie a morții propriului fiu. Bătrânul e copleșit de o tristețe întreținută prin cultul față de niște obiecte fetiș și mai cu seamă față de portretul băiatului, tristețe ce așteaptă să fie curmată cât mai grabnic, o dată cu obștescul sfârșit. Copleșit de atmosfera apăsătoare ("simțeam alături de mine bătaia aripei morții ce mă lovise cu aringerea ei aspră"), naratorul observă totuși că hoțul de Zenon trăiește pe ascuns cu Aglae, trecând peste orice scrupul moral
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
proiecție a unui "subiect" exaltat, ca în acest fragment "liric" presărat cu reflecții în genul celor ce frământau mintea lui Dionis, eroul eminescian: "De ce era însă noaptea atât de frumoasă, tocmai când se simțea pierdut, când se hotărâse să-și curme firul vieții? [...] Natură, rămâi pururi aceeași. Tu nu ești decât pentru că sunt și eu. Nu ești frumoasă, ispititoare decât în ochii mei. Privighetoarea nu cântă în pădurile tale, ci în sufletul meu (s.n.)". Starea sufletească modelează peisajul, cadrul exterior, nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lui Traian. Se retrăgea în munți, tot mai în adîncuri, cu gîndul disperat că bătălia era pierdută; opunea rezistență din cetate în cetate, dar salvarea o vedea prin intrarea cu ai săi în incinta sacră. Se spune că „și-a curmat firul vieții tăindu-și gîtul cu o sabie încovoiată”. Documentele sigure lipsesc. Cele două imagini de pe Columna romană sunt discutabile în autenticitatea lor. Așa cum, pentru Osiris, izvorul cel mai credibil îl constituie lucrarea citată a lui Plutarh, pentru Decebal depune
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
transformată în „frică” a celor rămași în viață, ea se plasează într-o sferă colaterală, fără putința rezolvării; nici a „esenței”, nici a „genezei”. Se cuvine făcută distincție între modul cum întîmpină moartea cel marcat de destin să i se curme firul existenței pămîntești la un anume soroc și ceilalți, rămași „dincoace”, avînd obligația de a conserva memoria dispărutului. Primul mod este reprezentat în oralitate de imaginea convențională a păstorului, interpretată în mai multe chipuri. Interesează aici măsura în care el
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
față de boală și foame și ceanuzați, așa arătau acești îngerași care plecaseră în altă lume, poate mai bună! Eu i-am văzut și câteodată îi visez. Mă trezesc scuturând din cap și-mi pare nespus de rău pentru ei. Vieți curmate din frageda lor viață amară, copiii care n-au avut copilărie! Într-o zi își făcuse apariția pe toloaca din fața casei, cam pe lângă știoalna în care ne scăldam noi, o șatră de țigani nomazi. Au pus căruțele cu coviltir în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la lumina lumânărilor, i-a citit slujba de înmormântare, ca să nu-l vadă nimeni. L-au îngropat la marginea cimitirului. Le era frică c-o să se afle... c-au aflat. Ce aflaseră, domnia ta? Că Nicos al meu nu și-a curmat singur șirul zilelor, că l-au omorât când îl băteau, ca să spună cine a fost în locul lui la exaporit? Și ce mare lucru era asta? Oare nu ei îl pârâseră, tata și cu unchiul Nicos? Oare nu știau că o să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care-l desfăcuse era actul prin care doamna Ilinca îl ierta pe Leurdeanu. L-a citit atunci și apoi de multe, multe ori... Și acum? Barbule, Barbule, ce caut eu aci, era locul tău, de ce muriși? Depănarea gândurilor fu curmată când egumenul Ștefan încheie lectura testamentului, ridicând vocea ca într-o litanie. — Sfinția ta ai scris cele ce au fost rostite aici? bubui Șerban Vodă, fixându-l pe egumen. Ca să răspundă, acesta începu să-și dreagă glasul și să ceară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau firele de mătase și boabele de mărgăritar pentru a fi prinse în broderia celor patru doamne de la masă. La intrarea lui, șoaptele întâlnindu-se din toate părțile ca zumzăitul unui stup se curmară brusc și în tăcerea nefirească Ștefan salută, apoi își plimbă zâmbind ochii prin toată încăperea (știa că de un an a devenit o partidă și că toate neamurile boierești își trimit fetele la curte să-și completeze educația, chipurile, în jurul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]