85,550 matches
-
calce pragul. Nimeni nu știa ce face. Nici mătușa Rarița, maică-sa, nu putea intra în odaia lui, să-i aducă de mâncare. Toată mâncarea lui pe săptămâna ceea cât o stat acasă o fost o pâine neagră și o cutie cu fasole pe care le-o primit de la spital pentru drum. Atâta și nimic altceva...De la maică-sa cerea doar apă. Când o ieșit din casă înaintea plecării la regiment, nu-l mai putea recunoaște nimeni. Era ca o scândură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Batem palma? — Fără contracte, nu pot. Faci pe nebunul cu noi? Știi că șantierele mai iau și foc... Grișa se sprijină în cotul stâng de birou și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu mâna stângă, înalță canistra la nivelul biroului și o înclină periculos peste planuri. Cad câteva picături de benzină
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai repede la gară. Trec pe lângă un teren viran. Mai exact, pe lângă un teren pe care-l știau viran. Acum, pe el se așezase o tabără de nomazi - într-o exprimare politically correct. Câteva corturi, câteva căruțe cu coviltir, multe cutii de carton și focuri de vreascuri, ici și colo. Din mijlocul taberei se aud niște viori vesele și câte un nechezat de cal, neliniștitor. Și lătrat de câini înfometați. — Țigani români, își dă Lionel cu presupusul. — Și dacă sunt țigani
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în sfârșit, ceva. Lionel iese și devine chițibușar: — Pantalonii trebuie puțin scurtați. Și haina mă ține aici, sub braț. — Ajustăm totul imediat, zice directorul, pe care-l trec toate transpirațiile. Antoinette! Numita Antoinette se prezintă în pas alergător cu o cutie de ace. Directorul pune, cu ajutorul acelor, semnele pentru retușuri. Când o să fie gata? întreabă Lionel, lăsând impresia că e presat de timp. — Mâine vi-l trimitem acasă. — Mâine vi-l plătesc. — Nu cred în ziua de mâine. Îl plătiți acum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îi explică Gérard. — Ce interes prezint eu pentru publicul dumneavoastră? — Publicul nostru adoră să prindă o moarte în direct. Nici un reality-show n-a reușit asta până acum. Ce vă face să credeți c-o să mor? Sunt sănătos tun. Scoate din cutia de carton analizele medicale și i le întinde. Gérard refuză să le ia. Scoate, în schimb, din buzunar un carnețel din care citește: — Din informațiile noastre, o să muriți pe 13 mai. — Sursa Liliane, comentează trist Lionel. — Într-o duminică. Vă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
unui băiat să-mi aducă o Coca-Cola? Și un bol pentru Robespierre, că n-o să-l ținem pe uscat. În timp ce cățelușul dă din coadă fericit, Gustave înmărmurește. Când își revine, îi face semn unui picolo să se prezintă cu o cutie de Coca Cola. În restaurant se lasă o liniște mormântală, anticipând sacrilegiul pe cale să se comită. În ușa bucătăriei s-a strâns tot personalul, în frunte cu maestrul bucătar. Lionel desface cutia, împroșcând toată masa cu lichid. Toarnă puțină Coca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
semn unui picolo să se prezintă cu o cutie de Coca Cola. În restaurant se lasă o liniște mormântală, anticipând sacrilegiul pe cale să se comită. În ușa bucătăriei s-a strâns tot personalul, în frunte cu maestrul bucătar. Lionel desface cutia, împroșcând toată masa cu lichid. Toarnă puțină Coca peste vinul din pahar și gustă combinația. Strâmbă din nas și mai toarnă puțină Coca. Mai gustă o dată. Satisfăcut, se întoarce spre Gustave și-i spune: — Abia acum e perfect. Mie-mi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din plic. Sper c-ai rămas în câștig? întreabă grijuliu Lionel. Cu 4 000 pe Château Pétrus... — Nu vă faceți probleme: a fost Côte du Rhône, de la Carrefour, cinci euro sticla. — Pentru bețivi, intervine Liliane, pe fază. — Când ați cerut cutia de Coca-Cola, am crezut că v-ați prins. — Ți-am zis că nu mă pricep la vinuri. Și eticheta? — Am păstrat o sticlă goală, de pe vremea lui Mitterrand, pentru cazuri speciale. Atunci înseamnă că poți să-mi dai și cinci
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
știrile de dimineață. A început fraza la ora 10.00 și acum, la 10.08, încă n-a terminat-o. Martinichezii - sau cum li s-o zice - îl ignoră complet, fiind preocupați să mai detecteze un ultim strop pe fundul cutiilor de bere. Reporterul vorbește românește (perfect): — Dragi telespectatori, așa cum am transmis și ieri seară, când, din păcate, n-am putut să vă spun prea multe din cauza timpului infim alocat nouă, ne aflăm în orașul Angers, din centrul Franței, sau din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prin ceață, ca pe Quai des brumes. Lionel o sărută: — Se pare că nu mă pot împotrivi sorții. Nu vreau să profit de tine, ești beat. N-o spune prea convinsă. Spectatorii se așază mai bine în scaune. Unii deschid cutii de bere, alții își trimit copiii la culcare. În regia tehnică, Gérard e pus în fața unei decizii cruciale: să continue transmisia, riscând o amendă grasă, sau să bage publicitate? Încă speră ca lucrurile să nu degenereze. Lionel îi vine în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea lui, vede un individ plin de plasturi și pansamente stând în genunchi, cu pistolul îndreptat spre o ușă și vorbind singur. Vrea să reintre în lift, dar liftul a fost chemat deja la alt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pansamente stând în genunchi, cu pistolul îndreptat spre o ușă și vorbind singur. Vrea să reintre în lift, dar liftul a fost chemat deja la alt etaj. Pistolarul îl observă. Involuntar, întoarce arma spre el. Didier e gata să scape cutia în încercarea de-a ridica mâinile deasupra capului. Individul pare ușor încurcat de poziția în care a fost surprins. Didier începe să creadă că a fost confundat cu Lionel și că o să moară în locul lui. Individul se scoală, își verifică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care-l desprinde de deasupra oglinzii. — Pot să iau și tortul? Pentru Edy, să nu-mi scoată ochii că nu i-am adus nimic din Angers. Așa mic cum îl vezi, se înfige la dulciuri, ceva de speriat. Caută o cutie prin garsonieră: în talciocul ăla, nu e de mirare că găsește una imediat. Împachetează tortul. Lionel e stană de piatră: încă nu-i vine să creadă c-a scăpat. Esmé se îndreaptă spre ușă. O deschide. Înainte să iasă, îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
durau douăzecișipatru de ore, altele care ar fi trebuit să dureze...șapte zile, reprezentații cu o sută de interpreți (o dată, chiar cu...cinci sute de actori, În Iran!), experimente reușite și eșuate, proiecte falimentare și conferințe lucrative ; se folosește de cutia neagră, cu covor negru, de muzicieni machiați puternic, de lumini ingenioase și mobile neobișnuite, de proiecții și intervenții la microfon; mișcarea e Împrumutată din codul pantomimei, replicile par incoerente, și de multe ori corul Înlocuiește individualitatea actoricească. Despre Hamletmachine spune
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Stanca, Sică & Beligan, continuînd cu Horea Popescu, Valeriu Moisescu sau Cornișteanu și ajungînd la Măniuțiu, Dabija, Felix Alexa, Goga sau (chiar) Ulmu. Ar fi nu doar pioasă deoarece, repet, dacă Anul Caragiale trece, Mileniul Caragiale e etern!... Înainte, cînd deschideam cutia poștală, găseam scrisori, reviste, invitații. Acum o deschid cu frică: sunt doar pliante la Billa, Carrefour, Praktiker, Plus...și facturi. Și, nu o dată, avize de la scriitori care-mi trimit cărțile lor, somîndu-mă să scriu despre ele. N-am fost În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
am pierdut mult În viață. Bunicii mei erau săraci, adică... cum am spus nu le a lipsit mâncarea, haine au avut toate fetele, dar nu au avut... așa... luxul. Fiind foarte curate, puteai să spui că sunt că scoase din cutie... hainele. Au crescut cele trei fete destul de bine: două dintre ele, adică mama și cu sora din Bârlad au facut liceul pedagogic și au ieșit un fel de Învățătoare, cealaltă... nu prea a Învățat, dar oricum a ieșit proiectantă, mutându
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
prima oară. apoi am schimbat visurile mele pe un car cu vreascuri, cu care m-am încălzit până la jumătatea iernii rochiile mele pe o piesă de teatru în trei acte, cu pauze scurte, grăbite bijuteriile de lapis lazuli pe o cutie cu chibrituri microscoapele mele fenomenale, cu care vedeam până și atomii de bucurie pe nopți cu lapoviță, cucută și durere de pași. marea avere nu mai sunt atât de tânără, dar aș dori să cumperi tu, dragule, tot ce mai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mi-i povesti altădată. LINGUȘITORUL: Vezi bine, acu' Măria Sa are poftă să fie înveselit. Ia arată ce știi, Măscăriciule. MĂSCĂRICIUL: Numai cât să aduc lădița și să rânduiesc păpușile. Țiganii cu dibla și cu țambalul or zice de după ușă. Aduce cutia cu păpuși, le pregătește.) Gata. Ziceți, bre! (Melodie foarte ritmata, scârțâită de lăutari nu prea pricepuți, dans cam deșuchiat al păpușilor. Sfetnicii aplaudă, Posacul cam cu mâna altuia) PRICINĂ: Hm... Fie la dânșii acolo! Așa că eu tot supărat am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
BABA RADA (nu mai are răbdare să tacă): Minuni ca toate minunile, părințele. Ce te miri așa sfinția ta? Și nu numai una. Iac-aici, în cămăruța de-alături, intră cel cu durerea și iese întreg și teafăr, ca din cutie. NIȚĂ: Ei taci! Și cam pe cine l-a aranjat în ăst fel cuvioșia sa, babă Radă? BABA RADA: Iaca-ți spun. Mai întâi și-ntâi pe Lina Todiresii, care-o adusese mă-sa astă iarnă la sfinția ta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cum ar fi. Se așeza în fund pe un scaun, căsca gura și simultan țuguia buzele. Nu știu nici io cum să vă explic că făcea, dar, după operațiunea asta, se lovea cu pumnii în cap. Și căpățâna transformată în cutie de rezonanță rezona superb. Prima zi de școală Cea mai interesantă primă zi de școală pe care mi-a fost dat s-o trăiesc a fost când intram în clasa a șaptea sau a opta. Îmi amintesc că stăteam toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ăia negri sau cu pantaloni de atelier albaștri. De obicei, repetenți sau oameni care aveau nevoie de bani. Mergeau apoi în Câmpina printre blocuri și oamenii aruncau cu bani în ei de la balcoane. Mă mulțumeam cu un buhai dintr-o cutie de tablă din care ieșeau niște mațe, niște fire de care trăgeam până îmi rupeau mâinile și până la Sfântul Ion aveam bășici și mațe albe dintr-un material pe care l-am uitat, fire albe pe sub pielea degetelor care trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pe care „să-i mănânci cu nasul“. Găsim foarte multe informații de o mare valoare antropologică referitoare la ce se mânca în acea perioadă. Tot de post este și halvaua. De mai multe feluri, cu cacao, cu susan, simplă, la cutie, tăiată. Când intră cuțitul în ea, rămân fâșii-fâșii ca la cozonac sau ca la cornurile de Brașov. Șunca de Praga se face tot în mezelăriile românești, dar după o rețetă cehoslovacă. Puica alege cu grijă, din felia destul de subțire, fâșiuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întrebat nimeni nimic. Dar din spate, la un moment dat, o mașină roșie ne tot semnaliza. Ce, pizda mă-sii, vor ăștia? Era poliția. Că să treci la patru dimineața, intraseră la bănuieli. S-au uitat prin portbagaj la toate cutiile alea: ce avem, droguri, alcool? P-ormă a luat copiii. Vezi Doamne, știau că țiganii noștri vând copii. Mit frühstück Am ocolit tot lacul Balaton, că Budapesta am zis s-o lăsăm pentru la întoarcere. Pe la trei jumate după-masă, știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
se duce nevastă-mea la veceu. Și stă. Cinci, zece, douăzeci de minute. Apare și ea după vreo 25 de minute. Io stăteam la o masă. Că erau mese cu scaune, containere cu găurele în care aici puneai sticlele, aici, cutiile, aici gunoiul menajer, aici hârtia! La noi au apărut de câțiva ani doar. Și vine nevastă-mea, ce dracu ai făcut, tu? Ai tras un pui de somn pe căcăstor? Cică, nu, dar să vezi tu ce deștepți sunt ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pe omul ăsta!, artistul era mai omenos. Cu alți români n-am mai avut de-a face. Era o țigancă la metrou, una de-a noastră, că se cunoștea. Și ies doi tipi și unul îi trage un șut în cutia unde strângea bani. Asta, merde, merde, dracu să te ia! Fi-miu, imediat, tati, asta e de-a noastră! Taci, mă, din gură, să nu se prindă! Era țigancă, țigancă română. Cel mai reprezentativ tablou al ăstuia din Văleni era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]