1,599 matches
-
dracu’. Miller se aplecă În față, Îndreptându-și furculița către Logan. Te-ai gândit vreodată să scrii o carte despre asta? Întrebă el. Ai putea să-ți iei ditamai avansul la o chestie din asta: criminal În serie și violator cutreieră străzile fără probleme, nimeni nu poate pune mâna pe el și, hop, apare detectivul McRae! Miller Își agită furculița În aer Întrând În atmosferă, la fel cum un dirijor Își mișcă bagheta, pastele Începând să se desfacă pe măsură ce el vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
poate să-l atace, printre atâția oameni înarmați?“) îl dezorienta. Zaleucos îl sfătui părintește: — Să ieșim. Dar mama lui, Agrippina - pe care la întoarcere o găsiseră palidă și neliniștită, de parcă palatul din Epidafne ar fi fost o închisoare -, începu să cutreiere încăperile, să-l urmeze obsesiv pe Germanicus în oraș, să-i observe fără încetare pe cei care se apropiau de el; făcea toate acestea în tăcere, mușcându-și buzele, frângându-și mâinile atunci când credea că nu o vede nimeni. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
eu consider ridicol un asemenea gest și mă mir de propria-mi transformare!) și ne sărutăm. Știe să sărute ca o expertă; rămân agățat de buzele ei, mă complac Într-un sărut lung ca o agonie. O leșie fierbinte Îmi cutreieră sângele. Ea pare posedată de o aparentă moliciune a gesturilor și are mișcări de un anume somnambulism erotic, ce exercită o acțiune magnetică imediată asupra mea. Singura atingere a mâinii ei mă electrizează, simt cum pocnesc În aer corpusculii materiali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și îl trimisese la New York. În primele zile, pastorul Swensen făcuse muncă de recunoaștere. În ziua de joi, spre seară, intrase în clădirea guvernamentală și, ajutat de hainele bisericești și de mina sa nedumerită, nu avusese nicio problemă în a cutreiera nestingherit pe holuri. Găsise într-un final cămăruța personalului de serviciu și rămăsese acolo pâna la miezul nopții, când pătrunsese în anticamera biroului lui Grady și aflase că acesta, împreună cu familia, urma să meargă la concertul de la Școala Cartierului, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu gheretele lor aburinde, tineri care lucrau la firmele de avocatură sau băncile cu program non-stop, oameni amețiți de atâta bere venind dinspre port, oameni care ieșiseră să-și plimbe câinii sau la cumpărături, zeci de locuitori ai Manhattanului care cutreierau de regulă străzile în zilele frumoase și înnorate doar pentru că energia orașului îi atrăgea afară din case. Unde? Bell reflectă că o mare parte a vieții era ca aruncatul cuielor - a trage cu arma, în dialectul său natal. Fusese crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
organismul îi permitea să bea până la ora trei și să stea la serviciu până la ora nouă, câteodată bea puțin vin la micul dejun ca să-i mai potolească durerea. Își aminti de serile petrecute în oraș împreună cu Emmy și Adriana, când cutreierau toate barurile, la cocteiluri sau chefuri de zilele de naștere, când beau peste măsură, fumau peste măsură și se sărutau cu peste măsură de mulți tipi al căror nume și chip nu-l mai rețineau. Dumnezeule, i se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai bine aeroplanul. — Femeie, nu-l atinge că te omor! — Jamie! Tatăl lui se Întorse dinspre aparatul de radio, gata să-l lovească. Jim rămase liniștit lîngă mama sa, așteptînd să vadă ce se va Întîmpla. Deși Îi plăcea să cutreiere prin Shanghai cu bicicleta, acasă Jim stătea Întotdeauna aproape de mama sa, o femeie blîndă și deșteaptă, ale cărei principale scopuri În viață, după părerea lui, erau să meargă la petreceri și să-l ajute pe el la lecțiile da latină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o mie trei sute de kilometri spre vest. Toți fuseseră trădați de către chinezii din sate Îngroziți de represalii predați japonezilor și executați. De atunci, Încercările de evadare Încetaseră cu totul. În iunie 1945, peisajul din jurul lagărului Lunghua era atît de ostil, cutreierat de bandiți, săteni Înfometați și dezertori din armatele regimurilor marionetă, Încît lagărul și paznicii japonezi ofereau unica siguranță. Jim mîngîie cu degetul capul bătrîn al broaștei țestoase. I se părea că era păcat să o gătească - Jim invidia masiva carapace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
teamă că Jim Îl va ataca pe soțul ei? Din fericire, Jim se hrănea din modestele rezerve pe care doctorul Ransome le acumulase de la pacienții muribunzi. Dar la 1 august, chiar și aceste rezerve se terminaseră. Jim și domnul Maxted cutreierau lagărul Împingînd cărucior, de parcă sperau că vreo Încărcătură de orez sau de terci ar putea răsări sub picioarele turnului de apă sau printre mormintele din cimitir. Odată domnul Maxted Îl surprinse pe Jim uitîndu-se la oasele de la Încheietura mîinii doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
coastă, și diferite forțe de miliție, recrutate de comandanții de armate care se reîntorseseră la Shanghai. Zeci de mii de chinezi erau măturați de aceste armate rivale, ca praful de un grup de mături care se ciocnesc. Coloane de refugiați cutreierau ținutul, Încercînd să se adăpostească pe cîmp și jefuind satele, Întoarse de la porțile Shanghai-ului de unități avansate ale armatelor naționaliste. Jim se temea cel mai mult tocmai de asemenea refugiați, de aceste bande de hamali Înfometați, Înarmați cu pumnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
plăcea să stăm în săli de cinema întunecoase, umerii ei netezi se adăposteau în curbura brațului meu, genunchiul meu în flanelă gri - am spus că hainele sunt cel mai la îndemână camuflaj - presat de coapsa ei în dres de nailon. Cutreieram străzile, cu degetele înlănțuite într-un lacăt protector împotriva lumii. Ne închideam în cabinele mici, izolate fonic, din magazinele de muzică, unde ea se unduia pe Beethoven și pocnea din degete pe Stan Getz cântând cu Woody Herman Band, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bătut cineva. Avusese iar visul ăla, așa încercam să-mi explic purtarea ei de neînțeles, visul pe care îl povestise o dată și care revenea mereu când sta atât de țeapănă și cu spatele încordat, o siluetă suplă, adolescentină. Și mama cutreiera pe străzi odinioară înțesate de lume și viață, dar care acum se întindeau în fața ei goale și triste pentru că oamenii îi urmaseră pe aceia care împărțeau comenzi și dădeau ordine și își asumaseră misiunea să facă țara praf și pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să predomine, ceea ce îi și îngăduiam, cu atât mai mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca o cârtiță sub pământ. Acolo a înghemuit el, în noaptea aceea de groază, pe regele voiajorilor comerciali care cutreiera orașele pe două picioare neastâmpărate, ca un magazin ambulant, cu emblema „Casa Ramses”. Musafirul a înaintat, bățos, mai aproape de bătaia pâlpâită a lumânării. Acum nu mai putea să încapă nici un fel de îndoială. L-am recunoscut și după izmenele lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
roditor, întins și neted ca marea. Venit dintr-o țară muntoasă, împânzită de linii ferate, cu gări la două-trei minute una de alta, cu supraproducția numai în industrii, domnul Șvaițer își freca ochii mari și bulbucați, uluit de imensitatea câmpiilor. Cutreieram cu el toate orașele țării. Pretutindeni încheiam afaceri, pe care domnul Șvaițer le socotea în franci elvețieni, emoționat ca în fața unor chinte regale. Apoi, după semnarea contractului, domnul Șvaițer s-a reîntors în patria lui. Peste puțin, începu să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frunții, sub care ochii de un albastru pur cercetau întrebători și mirați. Acolo, în raiul Tirolului, trântiți în fânul proaspăt cosit, Alfons Petzold mi-a vorbit despre viața lui zbuciumată. Scăpat, după cele patru clase primare de sub tirania dascălilor, el cutreieră „Otakring-ul” vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care acum câțiva ani încă, femei și copii, hămesiți de foame, se strecurau de-a lungul clădirilor negre cu aspect de cazarmă și leșinau pe străzi, istoviți de mizerie. Pe acolo umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fericirea și care, după sfârșitul Primului Război Mondial, se plictisesc prin cafenele, despre revoluția proletară și contrarevoluție și, în treacăt, despre anarhiști care pun bombe. În principal, însă, e vorba despre un dezrădăcinat sărac, dar ambițios, care părăsește orașul de pe malurile Dunării, cutreieră lumea și se întoarce acasă cu o femeie bogată, pentru ca acolo, în Budapesta, să se lase pradă unui amor înșelător, difuz. Romanul acesta își mai păstrează prospețimea la lectură și el făcea parte din zestrea de cărți a mamei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mine. Dar și grade diferite de umplere: bine, rău, fericire, deznădejde. Iar toate acestea, moarte și repaus, dăruire ca și primire, capătă contururi de spațiu. Sînt munți și cascade, dealuri blînde și mări succesive. Se naște un peisaj în care cutreier. Pustiu. E o țară numai și numai a mea. Toți mă privesc și nu sesizează nimic. Poate că le par doar puțin într-o ureche. Dar spun că e o performanță mai mare decît au reușit părinții pustiei. Și ei
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că, răul din mine, voința care l-a săvîrșit, e doar cretinul de care sper că m-am lepădat. Nu sînt eu acea voință ci cea care e acum liberă. Noroc că omul moare. Altfel, aș fi dormit pentru totdeauna cutreierat de teroarea imbecilității. Și poate că aș fi continuat sămi iubesc demența ca pe mine însumi. De dimineață, o fată blondă m-a chemat în Parcul Central al orașului pentru a-i da un interviu. M-am închis în birou
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și totuși imprevizibil, gata de mișcare-n orice clipă, cum scria Saramago de pe pluta de piatră, peninsula iberică desprinzîndu-se de Europa Într-o tăcută fractură continentală provocată de sunetul unui fluier și navigînd pe ocean cu doi centimetri pe oră, cutreieră cîteva localuri ghidat de o muzică care te seacă la inimă, o combinație de blues (saxofon) și fado (ghitară electrică!) și, intrînd În cele din urmă Într-o clădire, se izbește de-un adolescent ce coboară treptele-n goană, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poartă cu ele clipe nespuse de viață Prin soare timid sau pală de vânt furtuna se-atârnă de vis călare pe nor nebuna Trec vremurile pierdute în van pe cărări clipă cu clipă am sufletul plin de-ntrebări Tăcute umbre cutreieră timp prin jalea și jarul nestins vrând să culeagă uitarea Spre veșnicie curge izvorul de viață tremură zarea dorul de ceruri se-agață
Pierdute zile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83300_a_84625]
-
Dă-mi mâna iarnă Elena Marin Alexe Dă-mi mâna iarnă, s-o pornim la drum, Prin vălul nopții ce ne împresoară, Pe dalbele poteci, tăcute-acum, Să alergăm până la primăvară. Cutreierând pe munți și prin abis În frumuseți de sine grăitoare, Vom transforma dorințele în vis Și albul tău în magică splendoare. Ne vom plimba ascunse-n adieri, Din când in când oprindu-ne pe cale Să mângâiem cu gândul primăveri Și
D?-mi m?na iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83318_a_84643]
-
am Încercat să mă strecor pe lângă ea și am Întins un braț ca să deschid ușa pe care tocmai o Închisesem. Ea nu s-a urnit nici un centimetru ca să-mi facă loc și am simțit cum ochii ei continuă să mă cutreiere. Într-un sfârșit am reușit, din fericire, să Înșfac blana și să o trag cu grijă spre mine. M-a Încercat impulsul de a o arunca spre ea ca să văd dacă o prinde, dar m-am stăpânit În ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Închisese deja telefonul. La naiba! Nu era drept să mă aștept ca Lily să Înțeleagă ceva ce aș fi considerat eu Însămi ridicol cu numai patru luni În urmă. Și nu era drept nici să o trimit pe ea să cutreiere tot Manhattan-ul În căutarea unui apartament În care să locuim Împreună, În timp ce eu nici măcar la telefon nu răspundeam, dar ce puteam să fac? Când a răspuns, În sfârșit, la telefon, după miezul nopții, mi-a spus că am obținut apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acel ceva care te făcea să nu te ferești de stropii repezi de vară, ci să adăști cu brațele deschise sub izvoarele cerului, cu poarta inimii deschisă larg și bucuria întipărită pe chip. Doamne, și ce-mi mai plăcea să cutreier cărările de prin toate dumbrăvile înmiresmate, de unde mă întorceam întotdeauna cu brațele grele, încărcate cu neasemuitele flori de câmp. Ziua, tălpile parcă așteptau să mângâie negrul pământului, ca într-o comuniune plină de liniște cu natura, iar mai târziu noaptea
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
rupte din sufletul bun al "mamei Senciuca", așa cum îi spuneam mulți dintre noi. Ce bucate gustoase încropea! După ce mâncam o luam "razna", pe aleile cu iarbă moale și deasă străjuite de castani și tei uriași . Nu ne era frică să cutreierăm aleile, parcă nesfârșite, tăcute, răcoroase, încărcate de mister. Rămâneam rupți de lume, ascultând din gura bătrânului rabin, despre drama neasemuită a familiei lui. Ne așezam ore întregi, muți în fața mausoleului, unde zac îngropate, zeci de kg. de săpun...atât cât
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]